Irakul este profund instabil, are probleme economice și este un stat slab în urma războiului ISIS, lipsit de sprijin internațional. Țara din Asia de Vest este ocupată de forțele turcești în nord și de miliții pro-iraniene în multe alte zone. Este astfel o scenă a luptelor pentru putere și a intrigilor. Mediul său este lipsit de investiții de bază și suferă de mari lipsuri de apă. Irakul este, de asemenea, în război din 1980: mai întâi împotriva Iranului, apoi împotriva SUA și, de asemenea, pe plan intern.
Potrivit The Jerusalem Post, problema cu Irakul nu este doar sectarismul, ci și o încercare intenționată a partidelor de a menține guvernul central slab. Protestatarii irakieni au ocupat zonele din apropierea parlamentului și au determinat guvernul să oprească activitatea, în timp ce așteaptă să vadă unde vor duce protestele.
Acest lucru înseamnă că, pentru mulți, protestele actuale nu reprezintă un eveniment cutremurător. Oamenii știu că țara este împărțită între regiunea autonomă Kurdistan din nord, centrul și sudul, majoritar șiit, și zonele sunnite. Fiecare grup sectar are propriile partide politice. Deși se bucură de o mare susținere, Sadr refuză să preia conducerea și să formeze un guvern.
Declarațiile nu ajută cu nimic la consolidarea Irakului
ONU a îndemnat partidele irakiene să formeze un guvern – dar, până acum, partidele nu au găsit un candidat asupra căruia să fie de acord. Protestele masive au fost declanșate aparent pentru că susținătorii lui Sadr se opun propunerii unui candidat pro-iranian care este considerat corupt. „Susținătorii lui Sadr au luat cu asalt Zona Verde fortificată din Bagdad și au intrat cu forța în camera legislativă în semn de protest față de candidatul propus de Cadrul de Coordonare pro-Iran pentru funcția de premier irakian”, a relatat Rudaw.
Declarațiile de la ONU, dar și de la alte guverne, nu sunt de ajutor. Niciuna dintre ele nu are o soluție pentru problemele Irakului. Ele nu investesc în țară – și nici nu îi ajută pe irakieni în a le asigura siguranța.
De exemplu, zecile de rachete lansate de milițiile pro-Iran în ultimele luni sunt rareori condamnate. Rachetele vizează infrastructura energetică, regiunea Kurdistan din nordul Irakului și forțele turcești și americane. Turcia bombardează, de asemenea, nordul Irakului, ceea ce dăunează adesea vieții civile. Ankara pretinde că luptă împotriva „teroriștilor” de acolo, dar a determinat oamenii să fugă din sate – și a ucis turiști.
ONU, SUA și alții nu au nicio soluție la acest război nesfârșit de nivel scăzut. Multe dintre țările care au investit în coaliția internațională împotriva ISIS, de exemplu, nu sunt dispuse să facă prea multe pentru a oferi infrastructură. Există încă multe mii de persoane în taberele de persoane strămutate în nordul Irakului, oameni care au fugit de ISIS în 2014. Acum se împlinește o aniversare a genocidului ISIS împotriva yazidiților și nu s-a făcut mare lucru pentru a reconstrui zonele lor. Acest lucru arată că discuțiile despre faptul că Irakul are nevoie de un guvern sunt mai mult vorbe în vânt decât angajamente.
Finalul războiului cu ISIS nu a adus și sfârșitul degringoladei
Irakului îi este greu să scape de acest trecut tragic. Mulți protestatari doresc să se pună capăt corupției și au speranțe pentru viitor. Li s-a promis un fel de dividend al păcii atunci când războiul împotriva ISIS s-a încheiat în mare parte în 2017, dar acesta nu a venit niciodată. În schimb, Țara asediată a suferit un haos continuu. O mare parte din acest lucru se datorează implicării unor puteri exterioare, cum ar fi vecinii săi, Iranul și chiar Turcia.
Dar se datorează, de asemenea, unui sistem politic sectar divizat și sentimentului că mulți nu doresc un Bagdad puternic. Rezultatul final este un guvern slab și un Irak care nu controlează părți din propriul teritoriu. Acolo unde există un vid, va intra haosul, mai ales când există instituții slabe.
Ramificațiile acestui lucru se referă la faptul că Iranul folosește Irakul pentru a transfera rachete și drone către Siria și Hezbollah. În plus, milițiile pro-iraniene amenință Golful și, de asemenea, amenință Iordania din cauza implicării lor în traficul de droguri Captagon, „cocaina omului sărac”.
Regiunea Kurdistanului irakian este o balama a securității regionale. Forțele americane au facilități în Erbil, iar SUA folosesc această zonă pentru a ajuta la securizarea estului Siriei. Turcia amenință cu noi invazii în estul Siriei, ceea ce înseamnă că Erbil este chiar mai important decât în trecut. Dar milițiile pro-Iran vizează această regiune, intensificând atacurile cu rachete asupra instalațiilor energetice. Erbilul are, de asemenea, o dispută cu Bagdadul privind exporturile de energie.
În plus, conflictul Turciei cu PKK în nordul Irakului dăunează, de asemenea, vieții civile. Se pare că Ankara și-a extins războiul în nordul Irakului, ceea ce înseamnă că stabilitatea regiunii Kurdistan este amenințată.
