Ziua Națională, sărbătorită pe 1 decembrie, marchează Marea Unire a țării noastre, realizată în urma victoriei României din Primul Război Mondial. Provinciile istorice ale României, recuperate de la Austro-Ungaria și Rusia, au provocat cele mai mari schimbări asupra țării noastre, care s-a transformat în perioada interbelică.
Unirea cu provinciile istorice, pe care le-am recuperat de la Imperiul Habsburgic (Transilvania, Banat și Bucovina) și de la URSS (Basarabia), a dus la primul impact economic în transformarea țării în România Mare. Populația Regatului României s-a dublat, crescând de la 7,7 milioane la 14,6 milioane de locuitori.
În lipsa teritoriilor împădurite, Transilvania și Bucovina, Regatul României nu producea cantități mari de producție agricolă. Însă, odată ce regiunile s-au unit, suprafața arabilă a crescut de la 6,6 milioane de hectare la 14,6 milioane de hectare.
Procesul de alfabetizare a noii populații
Și înainte, cât și după Unire, marea majoritate a românilor lucrau în domeniul agricol. De aceea, în cadrul numeroaselor reforme ale României Mari realizate de-a lungul perioadei interbelice, una dintre principalele politici a fost alfabetizarea și educarea populației.
Scoala in perioada interbelica Sursa: Digi24
În Vechiul Regat, alcătuit din Muntenia și Moldova, învățământul obligatoriu era de numai 4 clase. În comparație, în Transilvania era de 8 clase. Prin legea învățământului primar din 1924, învățământul obligatoriu devine 7 clase, lucru care a stârnit elita politică transilvăneană, care a trebuit să „renunțe” la o clasă. La recensământul din 1930, procesul de alfabetizare s-a arătat biruitor: 55% din populația Vechiului Regat erau acum educați, 65% din Bucovina, 67% din Transilvania și 38% din Basarabia.
Reforma agrară de la 1921
După cum am spus, domeniul agricol a reprezentat sursa principală de producție a Regatului României. În 1921, în timpul guvernului mareșalului Alexandru Averescu, s-a adoptat reforma agrară. Proprietarii care posedau peste 100 de hectare își pierdeau pământul în favoarea milioanelor de țărani care nu dețineau teren. Aproximativ 1,6 milioane de familii de țărani au primit peste 6 milioane de hectare, un procent de 80% dintre ei deținând mai puțin de 5 hectare.
Reforma nu a fost, însă, pozitivă. Fenomenul a dus la o scădere a producției agricole din primul deceniu de la Unire, perioadă când s-au importat multe cereale. Începând cu anii ‘30, a reînceput producția stabilă a agriculturii, iar Regatul României a început să exporte cereale.
Constituția din 1923 a lui Ion I.C. Brătianu
În 1922, vine la putere Partidul Național Liberal, condus de marele om politic Ionel C. Brătianu. Poate că cea mai mare realizare a acestuia a fost Constituția din 1923, care a pus bazele celei de astăzi a României.
Ionel I. C. Bratianu Sursa: Digi24
Constituția din 1923 a „forțat” țara spre independența de alte state și a impus reforme liberale care să protejeze resursele și capitalul românesc. Legea minelor, una dintre cele mai importante ale constituției, prevedea ca toate companiile care vor să exploateze resursele naturale și bogățiile solului pe teritoriul României vor fi nevoite să aibă capital românesc de minim 51% și administrație română. Așadar, firmele străine care doreau să exploateze solul țării noastre o puteau face numai prin a ne da înapoi nouă mai mult de jumătate din câștigurile făcute.
Reforma a reprezentat primul pas în aplicarea politicii liberalilor „Prin noi înșine”. Inclusiv industriile importante străine care fuseseră dezvoltate încă de dinainte de 1918 erau obligate să cedeze jumătate din acționariat către diverși oameni de afaceri români.
