A câștigat Ucraina. Vorbim de bătălia pentru borș. Pentru cei care mai au încă dubii, borșul nu este un râu din Donbass, ci un preparat tipic ucrainean și rusesc pe care UNESCO l-a recunoscut astăzi – în rețeta sa ucraineană – ca patrimoniu cultural imaterial. O decizie căreia Rusia s-a opus, scrie publicația italiană La Repubblica.
Borșul ucrainean este un preparat făcut cu sfeclă, varză proaspătă, supă, carne de vită și de porc și smântână. Candidatura, lansată în 2019, trebuia să fi fost evaluată între 2023 și 2024, însă Comitetul Unesco a decis să procedeze în regim de urgență, beneficiind şi de sprijinul Italiei.
La cererea Ucrainei, Rusia a răspuns cu un mesaj trimis de @Russia, profilul oficial de twitter al Kremlinului, care a afirmat că nu există dacă, sau dar în ceea ce priveşte paternitatea rețetei. „Un clasic atemporal! #Borşul este una dintre cele mai faimoase și îndrăgite #mâncăruri din Rusia și un simbol al bucătăriei tradiționale”. Mai clar decât atât!
Și Rusia își revendică borșul
Cu toate acestea, în ciuda certitudinilor ambilor concurenți, chestiunea nu este deloc atât de clară. În sensul că răspândirea rețetei în toate bucătăriile est-europene, de la belarusă la poloneză, la evreiască, oferă tuturor posibilitatea de a o considera propriul fel de mâncare identitară. De altfel, o zicală răspândită în țările slave spune că în Europa de Est sunt atât de multe feluri de borșuri, câte bunici.
Dar dacă toată lumea are dreptate, Ucraina are mai multă dreptate decât toți ceilalți. Pentru că, după toate probabilitățile, Kievul poate include celebra ciorbă în moștenirea sa gastronomică originală.
În realitate, atribuirea felului de mâncare bucătăriei imensei Federații ar fi o moștenire sovietică. Și, potrivit multor istorici și gastronomi ucraineni, acest lucru i s-ar datora lui Stalin însuși. Care a văzut mâncarea ca o emblemă a identității și un simbol politic de mare influență asupra sentimentului popular şi care s-a gandit că gastronomia ar fi putut fi un element ideal pentru a unifica cele peste o sută de culturi și etnii ale Uniunii Bolșevice, născute din Revoluția din octombrie și consolidate de cel de-al Doilea Război Mondial. Și i-a încredințat comisarului pentru alimente Anastas Ivanovic Mikojan, care mai târziu a devenit un puternic ministru al comerțului și adjunctul fidel al lui Nikita Hrușciov, precum și un cunoscut bucătar și gurmand, sarcina de a crea o nouă bucătărie națională sovietică.
Borșul și război: „Gătiţi-l pretutindeni în lume”
În primele zile ale conflictului, bucătarul ucrainean Ievgen Klopotenko, care din 2019 a militat în prima linie pentru a obține recunoașterea UNESCO pentru „cultura pregătirii borșului ucrainean”, le-a cerut bucătarilor din întreaga lume ca în semn de solidaritate cu Kievul, să introducă această supă în meniurile lor: „ Îi rog pe toţi bucătarii internaționali să gătească borșul pentru că este un fel de mâncare ucraineană – a scris el pe rețelele de socializare. Să-l gătească, să-l servească în restaurantul lor, să-l posteze, şi dacă este posibil, să doneze încasările. Faceți borș, nu război. Uneori nu este nevoie de mult, ne-ar ajuta să ne simțim mai puțin singuri și ne-ar face să simțim sprijinul colegilor noștri din întreaga lume”.
