Oponenții lui Vladimir Putin aflați în exil fac tot posibiliul pentru înclina balanța războiului în favoarea Ucrainei. Adversarii liderului de la Kremlin au înființat o mișcare rebelă care luptă împreună cu „Armata Națională Republicană” alături de Forțele Armate Ucrainene împotriva forțelor ruse ghidate de la Kremlin.
Gruparea este condusă de Ilia Ponomarev, fost membru al Dumei de Stat care a votat împotriva anexării Crimeei în 2014, dealtfel a fost și singurul demnitar rus care s-a poziționat împotriva curentului putinist. La scurt timp după ce și-a exprimat opinia prin vot s-a autoexilat în Statele Unite din cauza hărțuirilor la care a fost supus. În momentul de față s-a stabilit în Ucraina.
Declarația de la Irpin
Ajunși în inima războiului ruso-ucrainean, oponenții ruși ai lui Vladimir Putin încearcă să propage ideea unei lupte armate împotriva stăpânului de la Kremlin. La Kiev, liderul politic al acestei mișcări, Ilia Ponomarev, un fost deputat în vârstă de 47 de ani, vrea să „distrugă imperiul rus și să-l ucidă pe Putin”. Alexei Baranovski, jurnalist și avocat care lucrează alături de el, nu este mai puțin explicit atunci când vorbește despre visul său de a vedea „Kremlinul în flăcări”. Pentru a realiza acest lucru, ei doresc să construiască atât o armată în exil, cât și o mișcare de gherilă pe pământ rusesc.
Mișcarea rebelă rusă s-a născut oficial la data de 31 august 2022, când a fost semnată „Declarația de la Irpin”, care reunește Legiunea „Libertatea Rusiei”, o unitate de voluntari angajată în Forțele Armate Ucrainene, și „Armata Națională Republicană” (NRA), o rețea de partizani care operează subteran în Rusia. Cele două grupări armate au acceptat ca Ilia Ponomarev să devină coordonatorul lor politic. Un al treilea grup, „Corpul Voluntarilor Ruși” (RDK), legat și el de forțele armate ucrainene, și-a făcut apariția în acea zi, dar a preferat în cele din urmă să-și mențină autonomia.
Ilia Ponomarev a fost membru al Parlamentului rus, Duma de Stat, între 2007 și 2016, unde a fost singurul deputat care a votat împotriva anexării Crimeei în 2014. După ce a plecat în exil în Statele Unite, din cauza hărțuirii la care a fost supus la Moscova, s-a stabilit în sfârșit în Ucraina. După invazia din 24 februarie 2022, el a vorbit în numele misterioasei „Armate Naționale Republicane”, făcând declarații – adesea cu informații neverificabile – în numele rebelilor ruși, revendicând atacurile asupra centrelor de recrutare sau a căilor ferate, precum și asasinarea Dariei Dughina, o activistă de extremă dreaptă, fiica ideologului ultranaționalist și imperialist Alexandr Dughin.
Patru batalioane
Ilia Ponomarev, de orientare centru-stânga, nu a creat un nou partid politic, ambiția sa fiind de a reuni oponenți ai lui Vladimir Putin din cel mai larg spectru posibil al scenei politice rusești, uniți prin angajamentul lor în lupta armată. Deși este ținut la distanță de organizația opozantului Alexei Navalnîi, care pledează pentru demonstrații pașnice, el susține că dialoghează cu mișcările altor personalități anti-Putin, precum Mihail Hodorkovski sau Gari Kasparov, care însă nu au semnat „Declarația de la Irpin”. „Suntem cu toții de acord că Rusia ar trebui să devină o republică democratică, dar Hodorkovski nu vrea să pară prea apropiat de Ucraina, iar Kasparov se declară împotriva violenței”, a comentat Ponomarev.
Dincolo de „Centrul Politic” informal creat la Kiev, susținătorul luptei armate a organizat la Varșovia două întâlniri ale unui „Parlament în exil” deschis tuturor foștilor membri aleși ai Adunărilor Federale, Regionale și Locale ale Rusiei, și care a reunit, potrivit declarației acestuia, 59 de parlamentari (noiembrie 2022), apoi 76 dintre ei (februarie 2023).
Cu toate acestea, legitimitatea în devenire a lui Ponomarev provine mai mult din faptul că a fost ales ca lider politic de către Legiunea „Libertatea Rusiei”. Înființată în zilele următoare invadării Ucrainei din februarie 2022, gruparea, comandată de un anume „Legat”, care nu apare niciodată în public, are acum patru batalioane de voluntari, angajate alături de forțele armate ucrainene prin intermediul Legiunii Internaționale. Luptătorii sunt fie cetățeni ruși care au locuit în Ucraina înainte de război, fie soldați ruși care au dezertat, fie bărbați care au sosit ilegal din Rusia în ultimul an. „Libertatea Rusiei” ar aduna, potrivit lui Ponomarev, „circa 1.000 de luptători”, cu „două batalioane pe front și două batalioane în pregătire”.
În cursa pentru notorietate, legiunea „Libertatea Rusă” a fost depășită în această lună de „Corpul Voluntarilor Ruși” (RDK), cu ocazia atacului de la Briansk, revendicat de patru bărbați în uniforme de camuflaj care au înregistrat două videoclipuri postate pe rețelele de socializare.
Preşedintele rus Vladimir Putin a denunţat imediat o incursiune a „teroriştilor neo-nazişti /ucraineni/” pe teritoriul Rusiei. La Kiev, în schimb, Mihailo Podoliak, consilier prezidențial, a considerat operațiunea ca fiind „o provocare deliberată” orchestrată de Moscova, iar Oleksi Danilov, șeful Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, a catalogat-o ca fiind opera „unor miliții antifasciste din Rusia”.
Fără recunoaștere oficială
Atât Ilia Ponomarev, cât și „Corpul Voluntarilor Ruși” confirmă că operațiunea a fost efectuată de RDK. Nu a existat nicio îndoială după ce videoclipurile au fost publicate, cu chipul comandantului unității apărând în plină zi. Denis Kapustin, alias Nikitin, alias Rex, pseudonimul său de luptător, este o figură cunoscută în mediile neonaziste din Rusia și Germania, unde a trăit mult timp înainte de a se alătura Ucrainei și de a deveni apropiat de mișcarea Azov.
Sulfurosul „Rex” evită contactele atât cu politicienii, cât şi cu jurnaliştii, astfel că discuţiile RDK cu Ilia Ponomarev şi „Libertatea Rusiei” au fost conduse de „Kardinal”, pseudonimul unui fost locotenent al armatei ruse, care revendică responsabilitatea incursiunii din regiunea Briansk. „Operațiunea /Briansk/ a fost menită să arate poporului rus că poate lupta”, spune „Kardinal”.
Revenind la crearea RDK și la identitatea sa politică, „Kardinal” admite că „nu este un secret pentru nimeni faptul că unitatea se află foarte la dreapta din punct de vedere politic”. „Nu vrem un stângist ca Ponomarev ca lider politic. Acesta este motivul pentru care [nu am] semnat „Declarația de la Irpin”.
„Kardinal” confirmă că mișcarea ultranaționalistă ucraineană Azov, aplaudată acum în Ucraina pentru rezistența acerbă din timpul asediului orașului Mariupol, a ajutat „Corpul Voluntarilor Ruși”, înființat în iulie 2022. „Camarazii noștri din Batalionul 98 Azov-Dnipro ne-au primit pe front, la marginea regiunilor Zaporijjia și Donețk. Acest lucru ne-a permis să ne facem cunoscuți puțin câte puțin, până la spectaculoasa operațiune de la Briansk, care a avut un ecou puternic până la vârful puterii de la Moscova”.
„Scopul nostru este să provocăm revolte armate în Rusia”
Kievul, care conduce propriile operațiuni militare clandestine în Rusia prin intermediul serviciilor militare de informații și al unităților de forțe speciale, nu a recunoscut oficial incursiunea voluntarilor ruși în teritoriul vecin. În culise, însă, nimeni nu crede că o trecere peste graniță, cu întoarcere în Ucraina pe timpul zilei, nu a fost făcută fără undă verde de la un anumit nivel al comandamentului militar ucrainean.
Unitățile rebele rusești caută acum acel viitor ipotetic în care ar putea lupta pe pământul rus. „Scopul nostru este să provocăm revolte armate în Rusia. Pe termen lung, vrem să-i sprijinim pe frații noștri de arme ucraineni până când Ucraina va câștiga, apoi să continuăm lupta în Rusia”, spune Alexei Baranovski.
Ucraina ar urma să devină, în această luptă, o bază din spatele frontului. „Ucrainenii înșiși au discuții /între ei/ despre rolul pe care ar trebui să-l joace în viitor. Unii vor să fie complet separați de Rusia, în timp ce alții vor să ajute la schimbarea acesteia”, spune Ilia Ponomarev.
Singurul punct foarte clar, potrivit lui Alexei Baranovski, este că, dacă Ucraina va finaliza eliberarea teritoriului său, voluntarii ruși „vor părăsi imediat forțele armate ucrainene și vor deveni partizani în Rusia”. „Puterea ucraineană nu va depăși granițele din 1991. Unii dintre frații noștri de arme ucraineni, pe de altă parte, ne vor urma, ca voluntari. Pentru că, după acest război, și ei vor avea motive să vrea să vadă Kremlinul în flăcări”, potrivit lemonde.fr.
