Kievul și Moscova minimizează sau păstrează tăcerea cu privire la numărul de soldați uciși și răniți. De fapt, pierderile celor două părți sunt comparabile cu cele din Primul Război Mondial
Numărul soldaților uciși sau răniți a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete de la începutul invaziei ruse în Ucraina. În fiecare conflict, supraestimarea pierderilor cauzate inamicului și minimizarea pierderilor proprii este o măsură clasică, scrie Le Monde.
Actualul conflict nu face excepție de la regulă: nu se pune problema de a furniza adversarului informații sensibile și nici de a demoraliza populația.
Ministerul Apărării din Ucraina comunică astfel de bunăvoie numărul de ruși neutralizați, furnizând un raport zilnic, dar păstrează tăcerea asupra propriilor pierderi. Pe 22 august, Kievul a anunțat că numărul soldaților ruși „lichidați” este de 258.340 de la începutul invaziei din 24 februarie 2022, fără a preciza dacă include răniții. Partea rusă, în schimb, nu a mai publicat de aproape un an niciun raport oficial. Cel mai recent, datat septembrie 2022, raportează 5.937 de decese. O cifră pe care analiștii o consideră în mare măsură subestimată.
Altfel de socoteli
În lipsa unui număr credibil, organizațiile internaționale, mass-media și aliații încearcă de optsprezece luni să-și facă propriile calcule, oferind estimări foarte disparate. Cel mai recent vine de la oficiali americani citați, sub condiția anonimatului, de New York Times pe 21 august. Ei estimează numărul de soldați uciși și răniți de ambele părți din februarie 2022 la 500.000.
Mai exact, Rusia ar avea 120.000 de morți (din 300.000 de victime) și Ucraina 70.000 de morți (din 200.000). Numărul victimelor a crescut brusc începând de iarna trecută, în timpul bătăliei de la Bahmut. Sute de soldați au fost uciși sau răniți în fiecare zi timp de câteva săptămâni, potrivit acestor oficiali americani. În timp ce rușii au suferit multe victime, ucrainenii au plătit și ei un preț mare încercând să dețină fiecare centimetru de teritoriu înainte de a pierde controlul orașului, în luna mai.
O părere
Estimarea publică anterioară a administrației Biden datează din noiembrie 2022. Șeful Statului Major al SUA, Mark Milley, a estimat numărul de soldați uciși sau răniți de fiecare parte la peste 100.000 de când a început invazia. El a estimat, de asemenea, că 40.000 de civili ucraineni au fost uciși.
La rândul său, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului numără, într-un raport publicat în iulie, 26.015 victime civile (9.369 morți și 16.646 răniți) din februarie 2022 încoace. Documentul precizează că acestea sunt doar cazuri verificate și că cifrele reale ar putea fi „mult mai mari”.
Act de sfidare
În Rusia, documentarea numărului morților este atât de sensibilă, încât a devenit un act de sfidare. Rapoartele privind victimele militare sunt suprimate, potrivit activiștilor pentru drepturile omului și jurnaliștilor independenți. Cei care fac acest lucru se expun la hărțuire și la potențiale acuzații penale.
Două mass-media ruse independente, Mediazone și Meduza, au investigat totuși împreună cu statisticianul Dmitri Kobak și BBC pentru a încerca să evalueze, în iulie, „numărul real al rușilor uciși”. Studiind necrologurile, mortalitatea în exces și înregistrările din Registrul național al Succesiunilor, estimează că 47.000 de bărbați ruși cu vârsta sub 50 de ani au murit în cele cincisprezece luni de război din Ucraina (până în mai 2023).
Victimele se adună
Adăugând numărul de răniți grav care nu au putut să se întoarcă pe front, numărul total al victimelor militare rusești crește, conform calculelor acestora, la peste 125.000 – fără să includă prizonierii și dispăruții. Acesta este de trei ori mai mare decât numărul soldaților sovietici uciși în zece ani de război în Afganistan (1979-1989) și de nouă ori mai mare decât al celor uciși în primul război din Cecenia (1994-1996).
În ciuda variațiilor acestor estimări, un lucru este cert: acest război este un masacru, atât pentru ruși, cât și pentru ucraineni. „Pierderile sunt colosale, cu cifre comparabile cu cele din Primul Război Mondial”, explică colonelul Michel Goya, istoric militar. „Ele se datorează în primul rând puterii de foc a armatelor”.
Brigada 155 de infanterie marină rusă, un corp de elită al armatei Moscovei, a experimentat deja acest lucru: distrusă de opt ori și înlocuită de tot atâtea ori cu soldați mai puțin experimentați, și-a pierdut abilitățile. „Cu cât abilitățile sunt mai mici, cu atât sunt mai mari pierderile”, continuă Michel Goya. „De aici și dorința de a nu mai ataca și de a-ți face timp pentru a-ți reface forțele”.
Cimitirele se extind pe zi ce trece
Kievul și Moscova își pot ascunde oficial pierderile, dar cetățenii lor văd cimitirele extinzându-se zi de zi. Dacă conflictul se prelungește, ar putea victimele să afecteze acei membri de familie și să facă ca ambele părți să înceteze ostilitățile?
„Totul depinde pentru ce lupți”, subliniază istoricul militar. În toate conflictele, prevalează aceeași întrebare: pentru ce murim? Totuși, sprijinul populației va fi diferit dacă este vorba de o operațiune într-o țară îndepărtată, cum a fost cazul Franței în Afganistan sau Mali, sau de un război purtat pentru a apăra însăși existența națiunii, cum este cazul ucrainenilor.
Paradoxal, la început, pierderile suferite întăresc această aderență la cauză. „Când fiul tău este ucis sau mutilat, te agăți de speranța că cauza este justă și că sacrificiul său a servit unui scop”, observă Michel Goya. Companiile digeră pierderile încetul cu încetul. Urmează apoi a doua fază, în care pot apărea îndoieli și dubii, până când sensul conflictului se pierde în cele din urmă. „Și acolo, totul se prăbușește”, spune istoricul.
Ei vor război
Rusia și Ucraina sunt însă încă departe de acest moment: peste 73% dintre ruși aprobă războiul, potrivit unui sondaj publicat în iunie de sondajul independent rus Levada.
În Ucraina, un studiu realizat în mai și iunie de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS) arată un sprijin și mai masiv: 84% din populație declară că se opune oricărei concesii teritoriale către Moscova, chiar dacă acest lucru presupune prelungirea conflictului.
