Lovitura de stat din Niger nu este o veste bună pentru Italia, deoarece ar putea pune capăt noului „plan Mattei”, care încearcă să consolideze parteneriatele energetice cu asociații africani, și ar putea crește fluxurile de imigranți către Europa de Sud.
În timp ce se desfășura lovitura de stat din Niger, premierul italian Giorgia Meloni se afla la Washington, unde s-a întâlnit cu președintele american Joe Biden. Aceasta a fost o vizită mult așteptată, considerată a legitima politica sa de dreapta la cel mai înalt nivel internațional.
Pierderea Italiei
Se pare că Africa s-a aflat în centrul discuțiilor bilaterale. De fapt, Roma caută sprijin din partea SUA și a UE pentru abordarea sa „nouă” și „de la egal la egal” față de instabilitatea continentală, un plan numit „Planul Mattei”, după numele lui Enrico Mattei, fondatorul conglomeratului petrolier italian Eni.
Însă înlăturarea lui Bazoum ar putea pune în pericol acest plan. Sahelul se află în pragul unui conflict dramatic, care ar putea facilita răspândirea jihadismului în Africa de Vest. Destabilizarea regională ar spori probabil amenințările la adresa infrastructurilor energetice strategice și ar declanșa fluxuri masive de imigranți la frontierele sudice ale Europei, un rezultat care generează Italiei pierderi.
În continuitate cu predecesorul său, Mario Draghi, Meloni privește spre Africa pentru a remodela securitatea și tranziția energetică a Italiei.
Guvernul italian dorește să revitalizeze poziționarea strategică a țării în centrul Mediteranei, transformând peninsula într-o balama între Europa însetată de energie și vastul potențial energetic al Africii.
În contextul în care invazia Moscovei în Ucraina a politizat relațiile energetice ale țării cu Europa, Roma se uită acum la statele de pe coasta Mării Mediterane pentru a-și diversifica importurile.
Eni, marele producător italian de energie, a consolidat parteneriatele bilaterale cu Algeria, în prezent principalul furnizor de gaze al Italiei, și a intermediat cea mai mare investiție în energie la care Libia, devastată de război, a fost martoră în ultimii 25 de ani. Guvernele Draghi și Meloni au dus și mai mult spre sud extinderea energetică a Italiei, consolidând parteneriatele cu Congo-Brazzaville, Angola și Mozambic.
Potrivit lui Meloni, investițiile în energie vor ajuta țările atât din Africa de Nord, cât și din Africa Subsahariană, sprijinind economiile locale și consolidând relațiile politice cu liderii africani, precum și deblocând oportunități fără precedent de atenuare a unor probleme cronice precum securitatea alimentară și schimbările climatice.
Rezultatul planului
Luni, 31 iulie 2023, ministrul italian al apărării, Guido Crosetto, a declarat că Nigerul face parte dintr-un „război hibrid” pe care îl desfășoară țările internaționale. El a avertizat țările occidentale, în special Franța, să nu intervină într-un mod dramatic.
Între timp, migranții nigerieni și alți migranți africani vor continua să fugă din țările afectate de lovituri de stat și vor ajunge pe țărmurile mediteraneene, sperând să se îmbarce pe nave care se îndreaptă spre Italia sau alte țări ale UE. Migranții din Africa de Vest se vor alătura comunităților deja stabilite în Libia și Tunisia.
Aceste țări sunt principalii parteneri ai Italiei în realizarea Planului Mattei, dar sunt fragile din punct de vedere politic și incapabile să gestioneze fluxurile de migranți fără a recurge la practici brutale.
Guvernele europene, inclusiv Italia, au promis ajutor economic și investiții energetice monumentale în Tripoli și Tunis în schimbul rezolvării problemelor migratorii în numele lor. Odată cu criza din Niger, Roma ar putea foarte curând să (re)descopere că interdependențele energetice sunt, până la urmă, doar un alt joc politic informează euractiv.com
