Elon Musk are 52 de ani, 11 copii și afaceri de miliarde de dolari. Conform biografului său, magnatul sud-african este un „nesimțit”. Însă această trăsătură de caracter i-ar putea fi de folos în mediul de afaceri.
Recenta lucrare biografică vine la scurt timp după ce excentricitatea lui Musk s-a văzut într-o nouă controversă. El și fosta sa parteneră, Grimes, au avut un al treilea copil în secret. Iar numele acestui al treilea copil este și el neobișnuit: Techno Mechanicus.
Iar acesta este doar un vârf de aisberg. Astfel că sarcina biografului, Walter Isaacson, s-a dovedit una dificilă. El a încercat să afle ce se găsește cu adevărat în natura magnatului. Iar această natură pare foarte puțin compatibilă cu empatia, iubirea față de copii sau spiritul cooperant.
Elon Musk, „un nesimțit”
Conform lui Isaacson, stilul draconic al lui Elon Musk de a-și gestiona afacerile îi vine natural. Condițiile de muncă au fost numite în repetate rânduri toxice. Cel mai clar s-a văzut acest lucru atunci când Elon Musk a preluat Twitter, orele de lucru au crescut drastic. Și nici telemunca nu a mai fost posibilă.
Opinia lui Isaacson despre „nesimțirea” lui Musk a fost dezvăluită într-o declarație preluată de Aleph News:
„Nu admir neapărat acest lucru, dar face parte integrantă din ceea ce au reușit să facă, și asta pentru că au avut în vedere succesul întreprinderii, spre deosebire de amabilitatea și dulceața față de oamenii din fața lor”.
Ce se regăsește în natura miliardarului
Conform Vox.com, Isaacson a identificat principalele caracteristici ale miliardarului. Acestea îl fac simultan un om de succes, dar și o personalitate dificilă, cu anumite tendințe care alunecă spre patologic.
Lucruri care fac parte din natura lui Musk, potrivit lui Isaacson: dorința de control total; obsesia; rezistența la reguli și reglementări; insensibilitatea; dragostea pentru dramă, haos și urgență.
Lucruri care nu sunt în natura lui Musk, potrivit lui Isaacson: deferența; empatia; reținerea; capacitatea de a colabora; instinctul de a se gândi la impactul pe care îl au lucrurile pe care le spune asupra oamenilor din jurul său; afecțiunea față de copiii săi; vacanțele.
„El nu avea receptorii emoționali care produc bunătatea și căldura de zi cu zi și dorința de a fi plăcut. Nu a fost programat să aibă empatie”, scrie Isaacson. „Sau, ca să o spunem în termeni mai puțin tehnici, putea fi un nemernic”.
