Cea mai mare companie petrolieră privată din Rusia, Lukoil, aruncă o imensă umbră economică și politică asupra Bulgariei, însă poziția privilegiată a companiei energetice în țara balcanică este în pericol.
Acest lucru se datorează faptului că o derogare de la sancțiunile petroliere ale UE de care se bucură filiala bulgară a companiei expiră la sfârșitul anului viitor, ceea ce pune capăt poziției unice și foarte profitabile a companiei de a putea aproviziona rafinăria Neftochim din orașul port Burgas de la Marea Neagră cu propriul său țiței ieftin.
Viitorul rafinăriei „va fi o poveste de declin”, a declarat Viktor Katona, analist principal de țiței pentru firma de informații de piață Kpler.
În cazul în care operațiunile rafinăriei sunt amenințate, guvernul este pregătit să o preia „dacă este necesar”, a declarat ministrul bulgar al apărării Todor Tagarev pentru POLITICO în iunie. „Aceasta este o problemă care poate fi rezolvată”.
Bulgaria e dependentă de țițeiul rusesc?
Aceasta importă 3 milioane de barili de petrol rusesc pe lună, potrivit Kpler, ceea ce face ca Bulgaria să fie al patrulea mare cumpărător mondial de țiței de la Moscova, după India, China și Turcia. Neftochim – coșurile sale impunătoare vizibile de la 10 kilometri distanță – asigură 80% din necesarul de motorină și benzină al Bulgariei și reprezintă o zecime din PIB-ul țării.
Rafinăria este „foarte importantă pentru că este cel mai mare furnizor de forță de muncă și oferă cele mai bune salarii” din regiune, a declarat primarul din Burgas, Dimitar Nikolov. Împreună cu terminalul de import de petrol Rosenets, aflat în apropiere, instalațiile angajează 5.000 de persoane.
„Pentru mine, în calitate de primar, este important ca rafinăria să funcționeze, deoarece face parte din securitatea economică a orașului”, a declarat el, adăugând că închiderea acesteia ar fi „de neconceput”.
Această amprentă economică și energetică înseamnă influență politică.
„În Bulgaria, există o coaliție Lukoil care se formează imediat după începerea fiecărui parlament”, a declarat Delyan Dobrev, președintele comisiei pentru energie din parlamentul bulgar, care a condus eforturile de a ține în frâu Lukoil. El a depus 18 propuneri în ultimul an pentru a limita influența companiei, dar majoritatea au eșuat.
Lukoil „a reușit să își transforme amprenta economică în influență politică de proporții” prin finanțarea presei și a partidelor, a declarat Martin Vladimirov, expert la Centrul pentru studiul democrației. „Influența sa asupra elitei politice și economice bulgare este enormă”.
Această influență este „atât de majoră”, în parte pentru că „statul bulgar este incapabil să gestioneze criza unei posibile opriri bruște a livrărilor de țiței din Rusia”, a declarat Ilian Vassilev, fost ambasador al Bulgariei în Rusia, care lucrează acum ca analist.
Din punct de vedere istoric, Lukoil s-a bazat pe presa locală pro-rusă pentru susținere, precum și pe politicienii pe care îi influențează prin intermediari locali, cum ar fi cumpărătorii angro de combustibil, a spus Vassilev.
Răspunzând acuzațiilor, firma cu sediul la Moscova a indicat POLITICO o declarație recentă în care „neagă orice acuzații de implicare politică”.
Dependența Bulgariei de țițeiul rusesc a fost unul dintre motivele pentru care țara a făcut un lobby intens pentru o exceptare de la sancțiunile UE împotriva importurilor de petrol rusesc – un efort susținut de întregul spectru politic, inclusiv de premierul reformist Kiril Petkov.
Situația complicată a benzinăriilor Lukoil în Bulgaria
Anul trecut, Sofia a obținut singura derogare din UE pentru importurile de țiței pe cale maritimă, în timp ce mai multor țări li s-a permis să continue să cumpere petrol din conducte pentru o perioadă limitată de timp.
Omul de bază în cadrul discuțiilor cu UE a fost ministrul de finanțe Asen Vasilev, care a amenințat că se va opune prin veto pachetului de sancțiuni petroliere dacă Sofia nu obține o derogare. Ministerul bulgar de finanțe a negat că Vasilev ar fi făcut lobby în numele Lukoil.
Ministerul a declarat că o justificare cheie folosită de Vasilev pentru a asigura derogarea Bulgariei a fost că rafinăria Lukoil vindea combustibil Ucrainei.
Petkov a declarat anterior pentru Die Welt, o publicație soră a POLITICO, că combustibilul produs la Neftochim a fost trimis la Kiev, furnizând, se presupune, mai mult de o treime din necesarul de combustibil al Ucrainei la începutul războiului de anul trecut.
Lukoil a declarat pentru POLITICO că este o „companie privată internațională fără participație de stat” și a negat că are „contracte permanente de furnizare de produse petroliere către Ucraina”.
Celălalt argument a fost că dependența Bulgariei de țițeiul rusesc a făcut-o vulnerabilă din punct de vedere economic la un embargou și că acordul ar scădea prețurile la combustibil.
Ministerul de Finanțe a declarat că prețurile cu amănuntul la motorină au scăzut cu peste 20% în cele șase luni după ce a început derogarea Bulgariei, dar Vladimirov a remarcat că scăderi similare au avut loc și în alte țări din UE care nu beneficiază de astfel de derogări.
Comisia nu a răspuns la solicitările de comentarii.
Nu există „absolut niciun argument în favoarea acestei derogări pentru Bulgaria”, deoarece aceasta nu a dus la scăderea prețurilor la carburanți pentru consumatori, a declarat Dobrev. Rafinăria poate funcționa și fără țițeiul de la Moscova, potrivit think tank-ului CSD.
Adăugând la controversă, Lukoil și filialele sale furnizează combustibil ministerului rus al apărării, flotei sale din Marea Neagră și industriei de armament, a constatat luna aceasta un raport al publicației de investigații Proekt, în timp ce directorul său de top s-a confruntat cu sancțiuni din partea Marii Britanii și a SUA
