Lumânarea de Paște reprezintă un simbol al Învierii și al biruinţei vieţii asupra morţii, care trebuie păstrat de credincioși cu sfințenie tot anul sau măcar în Săptămâna Luminată, când treuie arsă câte puțin în fiecare zi.
În noaptea de Înviere, credincioşii merg participă la slujba de Înviere şi iau Lumina Sfântă pe care o duc la casele lor. „Această lumânare arată că noi avem legătură cu Hristos cel Înviat. Plecăm cu lumânarea aprinsă acasă și ținem această lumânare de la Înviere pentru că este cea care ne-a adus cea mai Sfântă Lumină și o aprindem în vreme de primejdie”, spun preoții, care mai afirmă că, după ce adusă acasă Lumina Sfântă și împărțită celor dragi, este bine ca lumânarea să fie păstrată cu sfinţenie tot anul.
Ce îți este interzis să faci cu lumânarea de Paște
Tradiția spune că atunci când familia se întoarce acasă de la Slujba de Înviere de la miezul nopții, primul care trebuie să intre în casă este bărbatul, care cu Lumina Sfântă să lumineze toate încăperile casei, ca să îi ferească pe cei dragi de rele peste an.
Se mai spune că nu este voie ca lumânarea să fie stinsă de pragul casei sau de grindă și nici să fie folosita pentru a afuma cu ea vitele din gospodării şi nici a se ghici cu ea. Nu este voie nici ca lumânarea folosită la Înviere să se arunce sau să nu se alăture altor lumânări folosite la biserică. Potrivit preoților, lumânarea din Noaptea de Înviere ar trebui să fie arsă câte un pic în toată Săptămâna Luminată.
Credința populară spune că lumânarea de Paște poate fi aprinsă și așezată în fața unei icoane atunci când se abat necazuri asupra familiei sau când un membru este bolnav. Credincioşii o pot aprinde când au momente grele sau ca semn de mulţumire. De asemenea, lumânarea din Noaptea de Înviere mai poate fi aprinsă la biserică ori la mormintele celor dragi.
„Această lumânare reprezintă lespedea care se aprinde la mormânt. Trebuie păstrată cu sfinţenie tot timpul anului şi aprinsă ori de câte ori este nevoie şi să se roage din suflet. Lumina de la Înviere este lumina care coboară de la Dumnezeu şi aduce iertare, împăcare şi răscumpărare”, spun preoții.
Care este semnificația lumânărilor în biserica ortodoxă
„Dumnezeu este lumina în cel care aprinde o lumânare, iar cel care aprinde o lumânare se arată iubitor de lumină, adică de Dumnezeu”, explică părintele Constantin Coman, care mai spune că a doua semnificație a lumânărilor este aceea de jertfă, venită de astă dată din partea creștinilor. Lumânarea este ofrandă pentru Dumnezeu oferită de credincioși ca semn de dăruire a sufletului lor către Dumnezeu.
Lumânarea simbolizează jertfa de sine, transfigurarea totală a omului în lumină. Acestea înalță mintea omului la trecerea celor vremelnice, la curăția celor viitoare, la lumina lui Hristos și la darurile ce trebuiesc întoarse Dăruitorului.
Lumina este socotită un simbol al bucuriei împărtăşirii din lumina divină: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35,2)… „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit.”(Isaia 60, 1-2). Mântuitorul însuşi Se numeşte pe Sine „Lumină”: „Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric”, potrivit agaton.ro.
