Cea mai remarcabilă realizare științifică umană de până acum a avut loc la 20 iulie 1969, când doi muritori au pășit pe suprafața lunară. Această faptă monumentală a fost realizată datorită progreselor în domeniul rachetelor și a îmbunătățirii colosale ( de la acea vreme) a puterii de calcul.
De altfel, puterea de calcul care a permis prezența omului pe Lună era doar echivalentă cu cea a unui Pentium One (microprocesor Intel) din zilele noastre.
Puterea de calcul crește exponențial și este guvernată de legea lui Moore: „Puterea de calcul se dublează în fiecare an”. Xbox-ul de astăzi (consolă de jocuri) este de aproape 1000 de ori mai rapid decât un Pentium One, poate chiar mai mult.
Experiment de fizică realizat cu 1000 de console de jocuri
Un fizician din SUA, care avea nevoie de asistența unui supercomputer pentru cercetările sale, dar care nu a reușit să cumpere timpul calculatorului din cauza costurilor prohibitive, a găsit o alternativă ciudată, dar viabilă. El a cumpărat mai mult de 1000 de Xbox-uri, le-a pus în paralel și a obținut puterea de calcul necesară pentru cercetare.
Creșterea puterii de calcul a îmbunătățit schimbul de informații și a creat un nou domeniu de război, războiul informațional (IW). Experții IW au dezvoltat capacitatea de a „sparge” o rețea de calculatoare presupusă a fi inexpugnabilă și protejată de numeroase firewall-uri.
Hackingul ca profesie
‘Hacking-ul’ a apărut ca fiind cea mai puternică armă ușoară în războiul informațiilor. Acesta distruge, corupe, dereglează și modifică programul original și poate introduce în software-ul care controlează rețeaua intrări nedorite care pot duce la o catastrofă.
De exemplu, s-a afirmat că hackerii ruși au intervenit în rețeaua electrică din Ucraina în 2015, provocând pane de curent pe scară largă pentru o perioadă considerabilă.
IW a fost definit ca fiind „Conflictul și/sau lupta dintre două sau mai multe grupuri în mediul informațional”. Pentru a interveni în rețelele de calculatoare care controlează reactoarele nucleare, rețeaua electrică și sistemul de emitere a biletelor de avion/căi ferate, pentru a numi doar câteva dintre acestea, și practic toate celelalte domenii ale aproape tuturor națiunilor, este nevoie de specialiști experimentați în software pentru a încerca să facă transgresiuni ilegale și ilegitime în rețele.
Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, Rusia a „investit” masiv în acest domeniu și are peste un milion de specialiști în software.
Hackerii lucrează de zor împotriva rețelelor altor țări
Se crede că grupuri de războinici cibernetici „monitorizate/controlate oficial”, în număr de aproximativ trei duzini, sunt implicate în mod activ în piratarea/încercarea de a pirata rețelele altor națiuni. Inutil de subliniat, această formă de război este mai puternică și poate aduce beneficii incredibile fără a fi identificată.
Schimbarea accentului de la hackingul de sistem la hackingul de platformă deschide posibilități mult mai mari. UAV-urile și UCAV-urile reprezintă viitorul războiului aerian. Imaginați-vă un scenariu în care UAV/UCAV-ul adversarului este preluat de o entitate neidentificată și folosit împotriva inițiatorului. Astfel de eventualități nu mai sunt fictive și ar putea fi o realitate în următorul „mare” conflict.
Hackeri ruși și nord-coreeni
Interferența hackerilor ruși în alegerile prezidențiale americane din 2016 este un fapt bine cunoscut. Hackerii care lucrează pentru guvernul rus au reușit să pătrundă cu succes în listele electorale din câteva state, potrivit lui Jeannette Manfra, șefa securității cibernetice din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă.
Manfra a declarat pentru NBC News că hackerii au vizat 21 de state, iar un „număr excepțional de mic” de state a fost accesat cu succes.
Armata cibernetică a Coreei de Nord pare să se îndrepte spre arme reale. Hackerii legați de regimul lui Kim Jong Un au furat planuri și alte informații despre nave de război și submarine anul trecut, când au pătruns într-unul dintre cei mai mari constructori de nave din lume, potrivit deputatului sud-coreean Kyeong Dae-soo, scrie EurAsian Times.
