Nu Grinch sau Vladimir Putin fură atelierul lui Moș Crăciun, ci procesele naturale ale Pământului sunt cele care mută Polul Nord. De fapt, de când oamenii de știință urmăresc anomalia din Arctica, Polul Nord magnetic s-a deplasat spre Rusia.
Deci, de ce anume se mișcă polul și ce înseamnă acest lucru?
Trasarea unui curs: Nordul magnetic
O busolă indică întotdeauna spre Polul Nord magnetic. Sistemele de navigație maritimă și aeriană, sistemele de apărare și chiar și telefoanele inteligente depind de citirile magnetice precise.
Acest magnetism este cunoscut de mult timp. Adevăratele origini ale acestei forțe au fost prost înțelese. Într-una dintre primele hărți ale Arcticii, realizată de Gerardus Mercator, în centrul acesteia se afla o stâncă masivă situată exact la pol, Rupus Nigra et Altissima, sau „Stânca neagră și foarte înaltă”.
Cei mai mulți oameni au crezut că această formațiune stâncoasă era magnetic. Acest lucru a oferit o explicație ușoară pentru motivul pentru care busolele indică nordul. Acest lucru nu l-a convins pe Mercator. El a inclus o altă rocă, pe care a etichetat-o drept „Polul magnetic”.
Mercator a avut dreptate cu privire la locația generală a Nordului magnetic. Totuși, nu avea instrumentele pe care le avem astăzi pentru a înțelege cum se mișcă anomalia. Polul magnetic nord este un punct din vârful planetei unde liniile de fiecare câmp magnetic al Pământului converg și se îndreaptă direct spre miezul acestuia.
După cum se pare, structura fizică a Pământului se află în spatele tuturor acestor deplasări magnetice. Nucleul interior al planetei este alcătuit din fier solid. În timp ce în jurul acestuia se află un nucleu exterior metalic topit. De aici scapă căldura, creând curenți electrici în aliajele de fier conductoare din miez.
Cu alte cuvinte, procesele care creează efectul magnetic sunt mult mai complexe decât și-at fi putut imagina Mercator. Acestea au loc mult mai adânc în interiorul planetei.
Efectul dinamic care îi mută casa lui Moș Crăciun
Pământul însuși se învârte pe axa sa. Nucleul interior se rotește și el, dar se rotește cu o viteză diferită de cea a nucleului exterior. Acest lucru creează un efect dinamovist care permite câmpul magnetic al Pământului.
Datele din satelit care urmăresc câmpul magnetic al Pământului indică faptul că polul se deplasează mai repede în zona arctică decât s-a înregistrat anterior. Deși este greu de estimat o dată exactă până la care Polul Nord se va afla în Rusia (din cauza revendicărilor geografice contestate în zona arctică), acesta va ajunge în cele din urmă acolo.
Acest lucru se întâmplă din cauza unei împingeri și tragere între două pete magnetice neobișnuit de puternice din nucleul exterior al Pământului. Una dintre ele se află sub Canada, în timp ce cealaltă se află sub Siberia.
Polul magnetic nordic s-a aflat în mod istoric în interiorul granițelor canadiene din cauza atracției mai puternice a zonei magnetice canadiene, dar acest lucru se schimbă rapid.
Dovezile: De unde știm ceea ce știm?
Oamenii de știință pot studia fenomenul de deplasare a polilor prin examinarea rocilor aflate pe fundul oceanelor care au captat urme magnetice ale orientărilor anterioare ale câmpului magnetic al Pământului.
Conform înregistrărilor geologice, ultima dată când polii s-au schimbat a fost acum 780.000 de ani. Acest lucru s-a întâmplat de aproximativ 400 de ori în 330 de milioane de ani. Fiecare inversare are nevoie de aproximativ o mie de ani pentru a se finaliza. Câmpul a slăbit cu aproximativ 10% în ultimii 150 de ani. Unii oameni de știință cred că acesta este un semn al unei inversări în curs.
Tehnologia avansează și oferă noi instrumente pentru ca oamenii de știință să studieze acest fenomen. În 2013, Agenția Spațială Europeană (ESA) a lansat misiunea SWARM pentru a studia câmpul magnetic al Pământului cu ajutorul sateliților. Aceasta va furniza date pentru modelarea câmpului geomagnetic și a interacțiunii acestuia cu alte aspecte fizice ale Pământului, oferind o privire în interiorul Pământului din spațiu, scrie Visual Capitalist.