Inițiative de stabilire a prețului carbonului în întreaga lume. În ultimele două decenii, guvernele din întreaga lume au reacționat la schimbările climatice prin diverse inițiative și politici, în primul rând prin stabilirea prețului carbonului.
Un exemplu recent este programul „Emissions Performance Standards” al provinciei canadiene Ontario, lansat pentru prima dată în 2022. Programul stabilește limite anuale ale emisiilor de carbon pentru instalațiile industriale, cu o taxă pentru excesul de carbon emis.
Acest grafic realizat de Jonathan Letourneau cartografiază 70 de inițiative active de tarifare a carbonului din întreaga lume și evidențiază impactul lor global, așa cum reiese din raportul Băncii Mondiale din 2022. Dar, mai întâi, să analizăm diferitele tipuri de tarifare a carbonului:
Taxa pe carbon vs. ET
În linii mari, tarifarea carbonului oferă organizațiilor generatoare de emisii posibilitatea de a alege între a-și reduce emisiile de carbon și a plăti pentru acestea.
Cele două inițiative tipice utilizate pentru a oferi această alegere sunt taxele pe carbon și sistemele de comercializare a emisiilor (ETS):
Taxa pe carbon, această taxă sau impozit se aplică direct la producția de emisii de carbon sau de combustibili care eliberează gaze cu efect de seră. Acest lucru face ca produsele sau serviciile care eliberează o cantitate substanțială de carbon să fie mai scumpe decât alternativele mai ecologice (sau care reduc emisiile).
Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS): denumit și sistem de plafonare și comercializare, ETS stabilește un plafon pentru nivelul total al emisiilor de gaze cu efect de seră pe care le poate emite o industrie autorizată. Companiile cu emisii scăzute își pot vinde certificatele de emisii neutilizate unor emițători mai mari care au depășit plafonul.
Inițiativele mondiale de stabilire a prețurilor la carbon
La sfârșitul anului 2022, în Europa se aflau 24 dintre cele 70 de inițiative active de stabilire a prețurilor la carbon din lume.
Poziția Europei nu este surprinzătoare, având în vedere că multe dintre țările sale și-au stabilit obiective ambițioase de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon. Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene (EU ETS) din regiune este cea mai mare piață de carbon din lume, acoperind 1,8 miliarde de tone de emisii anual.
De asemenea, Canada a pus în aplicare numeroase inițiative regionale și naționale de stabilire a prețurilor la carbon, multe provincii încadrându-se în ambele tipuri principale de stabilire a prețurilor la carbon. De exemplu, în Columbia Britanică, prima jurisdicție din America de Nord care a implementat sistemul de tarifare a emisiilor de carbon, emisiile de carbon sunt taxate atât în cadrul unei taxe pe carbon, cât și al unui ETS, scrie Visual Capitalist.
Între timp, cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră din lume în 2021, China, a pus în aplicare în același an mult-așteptatul său ETS național. În doar un an, cotele de emisii de carbon tranzacționate de această țară au depășit 200 de milioane de tone.
În SUA, mai multe state au pus în aplicare propriile inițiative de stabilire a prețului carbonului. Inițiativa de plafonare și comercializare a certificatelor de emisii din California se referă la emisiile provenite din electricitate, transporturi și industrie, în timp ce Inițiativa regională privind gazele cu efect de seră stabilește un plafon pentru emisiile provenite de la centralele electrice din nouă state din nord-estul țării, inclusiv New York, Massachusetts și Pennsylvania.
Impactul stabilirii prețurilor
Stabilirea unui preț pentru emisiile de carbon pare să fi avut un impact în ceea ce privește reducerea emisiilor.
În Europa, EU ETS a contribuit la reducerea cu 43% a emisiilor din sectorul energetic din regiune de la înființarea sa în 2005.
De asemenea, programul de plafonare și comercializare din California a ajutat statul să-și atingă obiectivul de reducere a emisiilor de carbon la nivelurile din 1990.
În multe jurisdicții, inclusiv în China și Canada, există planuri de a dubla planurile de tarifare a carbonului, fie prin creșterea costului carbonului, fie prin reducerea limitelor de emisii. Dar, deși mulți economiști și factori de decizie politică au constatat că stabilirea prețurilor la carbon este cel mai eficient instrument de reducere a emisiilor, aceștia subliniază, de asemenea, că programele în sine trebuie să fie bine concepute. Inițiativele cu limite prea mari sau prețuri prea mici pot fi ineficiente, la fel ca și acordarea unor scutiri de la programe pentru anumiți poluatori importanți.
În episodul următor…
Mâine vom vorbii despre aplicațiile online. Mai exact, vom vedea cât timp le-a luat platformelor populare, precum TikTok, Instagram și YouTube să își construiască baza de utilizatori. Pe baza datelor de la PwC și Yahoo, s-a clasificat cât timp a fost nevoie ca platformele populare să ajungă la 100 de milioane de utilizatori.
