În anii 1990, veteranul centrist Francois Bayrou, noul prim-ministru al Franței, era ministru al educației. Planul său de a crește subvențiile pentru școlile private a dus la proteste la nivel național. El a cedat rapid și a rămas în funcție pentru încă patru ani.
Trei decenii mai târziu, el se va confrunta cu o forță diferită sub forma unui parlament fracturat și fracționat, unde una dintre primele sale sarcini – în calitate de al patrulea prim-ministru al anului al președintelui Emmanuel Macron – va fi să adopte un buget pentru 2025.
Macron are un nou prim-ministru
Demiterea lui Barnier și a cabinetului său, prima dată când parlamentul francez a votat pentru demiterea unui guvern din 1962, a părut să îi uimească chiar și pe cei care au stat la baza acestei măsuri. Deocamdată, există sprijin din partea tuturor partidelor pentru o legislație de urgență. Aceasta va trebui să asigure că finanțarea guvernamentală nu se va epuiza. Ulterior, va începe munca grea pentru un buget pentru anul viitor.
„Dificultățile rămân aceleași ca sub Michel Barnier”, a declarat Arnaud Benedetti, profesor la Universitatea Sorbona, pentru Reuters. „Cel puțin, o moțiune de cenzură nu pare probabilă pe termen foarte scurt”. Un consilier al lui Macron a declarat că Bayrou a fost „cel mai consensual candidat capabil să aducă oamenii împreună”. Socialiștii au afirmat că el reprezintă mai mult de același lucru.
Politician de carieră, Bayrou, în vârstă de 73 de ani, a fost purtătorul de torță al centralismului până când Macron a remodelat peisajul politic în 2017, dinamitând partidele tradiționale mainstream într-o campanie în care Bayrou s-a raliat.
Datoria țării este o „datorie morală”
El a făcut acest lucru din nou vineri, afirmând că datoria țării este o „problemă morală” la fel de mult ca una financiară. „Am auzit avertismentul dumneavoastră privind gravitatea situației și sunt de acord”, i-a spus el lui Barnier. Dar a acordat o mare importanță păstrării păcii, fie cu sindicatele, fie cu legislatorii sau cu multitudinea de interese puternice din Franța. Menținerea păcii într-o Adunare Națională dominată de trei facțiuni beligerante va fi însă aproape imposibilă.
„Luarea în considerare a cererilor partidelor de opoziție ar putea fi costisitoare din punct de vedere fiscal, iar gradul de consolidare fiscală ar putea fi limitat anul viitor în consecință”, a declarat Raphael Brun-Aguerre de la JP Morgan într-o notă, potrivit reuters.
