Dacă Donald Trump va câștiga un al doilea mandat la Casa Albă în noiembrie, NATO s-ar putea destrăma, a constatat un joc de război recent.
În calitate de candidat la președinție, Trump a amenințat că va părăsi NATO dacă aliații europeni nu vor contribui mai mult. În cazul în care va pune în aplicare acest lucru, Europa ar putea decide să meargă singură în domeniul apărării, sugerează jocul.
„O politică americană de frustrare a NATO are potențialul de a provoca prăbușirea alianței, UE fiind candidatul pentru a înlocui în cele din urmă funcția supremă a NATO – apărarea Europei de Rusia”, a scris Finley Grimble, expertul britanic în apărare care a conceput și condus jocul.
SUA nu trebuie să plece din NATO
SUA nu trebuie să se retragă din NATO pentru a pune în pericol alianța veche de 75 de ani. Din punct de vedere tehnic, SUA nu au voie să părăsească NATO după ce Congresul a votat în 2023 pentru a interzice retragerea fără aprobarea Congresului.
Dar jocul a arătat cum Trump – prezumtivul candidat prezidențial republican care a declarat în campanie că ar încuraja Rusia să „facă ce naiba vrea” cu aliații NATO care cheltuiesc prea puțin pentru armata lor – ar putea submina NATO pur și simplu făcând cât mai puțin posibil pentru a sprijini alianța. „Ceea ce poate face Donald Trump este doar să golească cu adevărat ceea ce face NATO”, a declarat Grimble pentru Business Insider. „El nu trebuie să părăsească NATO pentru a o ruina. El o poate ruina din interior”.
Grimble a condus jocurile de război pentru guvernul britanic. El a conceput acest joc după afirmațiile fostului consilier pentru securitate națională al SUA, John Bolton, potrivit cărora l-a convins pe președintele de atunci, Trump, să nu se retragă din NATO în 2018. El a conceput o simulare de masă în care jucătorii – majoritatea specialiști britanici în apărare, informații și politică externă – și-au asumat rolul liderilor celor 32 de națiuni NATO, plus Ucraina și Rusia; China a fost jucată de arbitri. SUA a fost jucată de un american care „încerca să intre în psihicul lui Trump, ceea ce nu a fost o sarcină ușoară”, și-a amintit Grimble.
Cu ce probleme vine Trump la pachet
Trump, care se confruntă cu acuzații penale în patru cazuri separate, a fost criticat pentru că a semănat haos în politica americană. Iar haosul este exact ceea ce se întâmplă în joc atunci când Trump cel fictiv preia funcția în ianuarie 2025.
Noua administrație încearcă imediat să intermedieze un acord de pace – fără ajutor european – între Ucraina și Rusia. După ce medierea eșuează, Trump taie din ajutorul acordat Ucrainei.
Este primul domino care cade. Trump reduce apoi drastic participarea SUA la NATO, inclusiv redistribuirea a 50% din mijloacele militare americane din Europa, unde sunt dislocați peste 100.000 de soldați americani, în teatrul Indo-Pacific. Administrația Trump instituie, de asemenea, o nouă politică numită „inactivitate”. Aceasta include o varietate de tactici de „go-slow”, cum ar fi o participare mai redusă a SUA la exercițiile NATO.
Va avea Trump ultimul cuvânt de spus?
O măsură deosebit de dăunătoare este interzicerea comandantului suprem aliat în Europa (SACEUR) – a doua cea mai înaltă poziție militară din NATO și întotdeauna un ofițer american – de a acționa fără o consultare prealabilă cu Washingtonul.
„În ultimă instanță, SACEUR răspunde în fața președintelui Statelor Unite”, a spus Grimble. „Așa că el [SACEUR] poate începe să încetinească lucrurile sau să împiedice lucrurile să se întâmple. Statele Unite pot pur și simplu să ia finanțarea de la programele NATO și acestea se vor prăbuși.”
Pe măsură ce jocul a continuat, SUA se plânge că unii membri NATO nu reușesc să atingă obiectivul alianței de a aloca 2% din PIB-ul fiecărei națiuni pentru apărare (Trump din viața reală a îndemnat recent la 3%). Plângerile sunt valabile: până la sfârșitul jocului, în 2027, mulți membri încă nu atinseseră obiectivul de 2%. Interesant este faptul că, deși SUA își minimizează prezența în NATO, continuă cooperarea bilaterală în domeniul apărării cu membrii NATO care se învecinează cu Rusia, inclusiv Finlanda, România, Polonia și statele baltice.
Pentru ce a fost făcut NATO
NATO a fost creat la patru ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în încercarea de a evita eșecurile din perioada interbelică. Garanțiile de securitate americane au împiedicat puterile europene să se reînarmeze, în schimbul unor cheltuieli mai mari suportate de SUA. Dar, în condițiile în care această umbrelă de securitate americană se diminuează brusc în joc, Franța și Germania cer ca Uniunea Europeană să preia locul NATO. Acest lucru a înfuriat Polonia, care a văzut în acest lucru o încercare a francezilor de a da afară SUA și de a face ca Franța să devină principala putere militară din Europa.
De asemenea, unii membri NATO tremură la gândul că ar putea fi nevoiți să lupte cu Rusia fără sprijinul Americii, cel mai puternic membru NATO, având în vedere mărimea forțelor sale convenționale și a arsenalului nuclear. „Dacă eu sunt Italia, de exemplu, cu siguranță garantez securitatea Estoniei”, a spus Grimble. „Dar nu mă aștept cu adevărat să fiu nevoit să joc un rol atât de proeminent și crucial în acest sens.”
Forța Expediționară Comună, o coaliție militară condusă de britanici, formată din 10 națiuni din Europa de Nord, care poate opera independent de NATO, începe să facă planuri de luptă care presupun că nu va exista sprijin din partea NATO. Turcia se gândește dacă să rămână neutră – în ciuda angajamentelor sale în cadrul NATO – dacă Rusia ar ataca statele baltice.
Războiul din Ucraina
Între timp, în condițiile în care campania sa din Ucraina se află în impas, Rusia se gândește să invadeze statele baltice – care sunt membre NATO – pentru a profita de dezbinarea NATO și, poate, pentru a diviza alianța în ceea ce privește disponibilitatea de a risca un război cu Moscova. Dar jucătorul rus decide în cele din urmă că Rusia nu are resursele necesare pentru a lupta împotriva Ucrainei și a ocupa țările baltice – iar invadarea teritoriului NATO ar putea readuce America în alianță.
Cu toate acestea, fictiv, Moscova lansează noi ofensive în Ucraina. Lipsită de sprijinul SUA – pe care Europa nu este în măsură să îl compenseze – Ucraina se simte obligată să semneze o pace care cedează estul Ucrainei Rusiei și instalează un guvern pro-rus la Kiev. Europa se confruntă cu o altă problemă: teama că Rusia ar putea ataca NATO îi sperie pe investitorii interni și internaționali, ceea ce face ca economiile europene să se poticnească.
Până la sfârșitul jocului, efectele retragerii SUA din NATO sunt globale. China își dă seama că SUA și-a mutat cu adevărat atenția din Europa către Pacific, ceea ce descurajează Beijingul să invadeze Taiwanul. Totuși, acest lucru nu liniștește Japonia, Australia și Coreea de Sud – aliați ai SUA ale căror forțe și baze sunt esențiale pentru eforturile de contracarare a Chinei – care se tem că Trump s-ar putea răzgândi și le-ar putea abandona și pe ele. Iranul devine îndrăzneț să își afirme puterea în Orientul Mijlociu, ceea ce stimulează o cursă a înarmării cu Arabia Saudită.
Experții din Marea Britanie
Toate acestea i-au lăsat pe britanici frustrați. Marea Britanie a susținut în mod tradițional o alianță transatlantică, America-Europa, mai degrabă decât un bloc de apărare pur european. Cu toate acestea, în acest joc, nu a putut să-l convingă nici pe Trump să-și ușureze cererile, nici pe membrii europeni ai NATO să cheltuiască mai mult pentru apărare. „Britanicii au simțit: «Pentru numele lui Dumnezeu, Trump, dă-le ceva timp europenilor»”, a spus Grimble. „Dar, de asemenea, «Europenii, vă rog să faceți ceva». Haideți să ajungem cu toții la un acord și să menținem NATO în viață’”.
Experții în jocuri de război avertizează întotdeauna că jocurile nu ar trebui tratate ca predictori ai viitorului, ci doar ca experimente pentru a explora posibilități. Cu toate acestea, acest wargame a părut să confirme cele mai mari temeri ale criticilor care cred că Trump ar putea distruge NATO și ar face Europa vulnerabilă la atacuri, conform news.yahoo.com.
„SUA și-au redus resursele pentru misiunile de descurajare și apărare ale NATO, ceea ce înseamnă că NATO nu avea planuri credibile de luptă pregătite pentru a face față unei invazii rusești”, a spus Grimble. „Întregul lucru devenise disfuncțional. Cu siguranță nu era în poziția de a se apăra în mod coerent împotriva Rusiei la finalul jocului”.
Totuși, în același timp, exista o dorință reală de a menține NATO în viață. „Mulți membri NATO – cu excepția Franței, în principal – au crezut că după Trump ar putea fi salvat”, a spus Grimble. „Așa că a fost necesar să păstrăm SUA înăuntru, să o ținem împreună și să o reconstruim mai târziu”.
