La debutul său în funcțiile mari ale statului Ceaușescu a fost foarte abil. Între 19 și 24 iulie 1965, a avut loc Congresul al IX-lea al PRM, eveniment de primă mărime politică, un congres care a adus schimbări majore în organizarea partidului, dar și statului socialist. Înainte de toate, Partidul Muncitoresc Român își schimbă denumirea în Partidul Comunist Român.
”Atunci s-au făcut niște modificări cu intenție. S-a încercat crearea unei istorii a partidului mult mai lungă decât 1944, venirea sovieticilor. Tot atunci Ceaușescu a făcut o manevră studiată, bine gândită și sprijinită de o majoritate din Birou Politic. El a hotărât o schimbare radicală a sistemului de putere în partid. Pentru prima dată putem vorbi despre Partidul Comunist Român, un partid total diferit de Partidul Comuniștilor din România, cel sovietic. Desființează sistemul sovietic de conducere în partid!”, ne explică Alex Mihai Stoenescu.
Biroul Politic, agenții Moscovei
Modelul sovietic al Biroului Politic, același ca structură în toate țările pactului de la Varșovia, lăsa puțin spațiu de manevră. Așadar, Biroul politic (în rusă: Политбюро), cunoscut drept Prezidiu din 1952 până în 1966, a funcționat ca organismul central de guvernare și de conducere politică al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Și în alte ”țări surori”, numai în România nu.
Alex Mihai Stoenescu subliniază că problema cu Biroul Politic era că acesta propunea și înscăuna Primul secretar (sau secretarul general), dar tot el îl putea da jos. Lovitura este tocmai eliminarea acestui Birou politic (ai cărei membri erau și agenți ai Moscovei). ”
De asemenea, congresul schimbă și articolul trei din Constituție care de acum spune că întreaga puterea politică în România aparține Partidul Comunist Român. ”Congresul IX statuează că conducerea partidului numai este Biroul politic. Conducerea partidului va aaprține din acest moment unui secretar general al PCR care este ales prin vot de toți membri partidului comunist din țară. După ce acesta este confirmat de un Congres își construiește un aparat de conducere. Una dintre cheile momentului era asigurarea legitimității pe care Ceaușescu a căutat-o mereu. El este ales de popor și sprijinit de popor”, subliniază Alex Mihai Stoenescu.
Sprijinit de popor
Apropo de ascensiunea lui Ceaușesu, amintim și un aspect are îi dă arama pe față. Astfel, conform hotărârii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., la 1 noiembrie 1965 a început acţiunea de preschimbare a carnetelor de membru de partid (tip 1963), unul dintre motivele invocate fiind renunţarea la denumirea „Partidul Muncitoresc Român” în favoarea „Partidului Comunist Român” – potrivit deciziei aprobate în unanimitate de participanţii la Congresul al IX-lea al P.C.R. (19-24 iulie 1965). Acea măsură ne arată schimbările majore care au survenit la vârful conducerii politice din România – anumite persoane fiind avansate, iar altele retrogradate pe listele întocmite de Secţia Organizaţiilor de Partid a C.C. al P.C.R. De exemplu, Nicolae Ceauşescu avea carnetul de partid cu numărul 5 înainte de decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar de la 1 noiembrie 1965 a deţinut carnetul de partid cu numărul 1.
