Marea Chinei de Sud – focarul de conflict ce poate erupe oricând

Este vorba despre un teritoriu disputat de cel puțin 5 actori: China, Filipine, Brunei, Malaezia și Vietnam, un coridor economic esențial pentru comerțul mondial și o zonă cu resurse naturale de o importanță geostrategică uriașă pentru fiecare actor. Situația – China nu recunoaște suveranitatea granițelor maritime, nici dreptul internațional al mărilor și construiește baze militare pentru a controla Marea Chinei de Sud.

Anual, o treime din totalul vaselor comerciale de pe glob trec prin Marea Chinei de Sud. Este o zonă bogată în petrol, gaze naturale și pește – principalele trei resurse ce stau la baza comerțului din regiune. Fiecare jucător, în afară de China, mizează pe drepturile sale asupra exploatării mării conform Convenției Dreptului Mării, intrat în efect din 1994. Chiar dacă guvernul de la Beijing a ratificat convenția în 1996, președintele Xi Jinping pune dreptul istoric al Chinei în fața legii internaționale, revendicând dreptul la control al regiunii.

Pentru a stabili importanța zonei, este vorba despre un coridor în care anual, vasele comerciale transportă bunuri evaluate de la 3 trilioane de dolari americani până la peste 5 trilioane.

Pentru a-și exercita influența asupra regiunii, dar și pentru a intra într-o competiție directă cu Statele Unite ale Americii, guvernul de la Beijing a început să construiască în apele internaționale, pe barierele de corali, insule pe care ulterior le-a transformat în baze militare. În aceste zone își protejează pescarii care încalcă apele teritoriale ale diferitelor state din regiune, forează după resurse naturale și blochează accesul statelor suverane  către mările internaționale.

Baze militare apărute „peste noapte” în Marea Chinei de Sud

Google Earth a surprins imagini în care navele chinezești aduc nisip și îl varsă peste barierele de corali, iar la scurt timp încep să construiască baze militare. Pe lângă că dreptul internațional este încălcat, iar guvernul de la Beijing își atribuie sub suveranitatea sa mările internaționale, în ultimii ani au avut loc sute de tatonări între actorii din regiune, iar cel mai agresiv dintre toți este China.

Una dintre cele mai recente dispute ține de încălcarea mărilor naționale ale Malaeziei, unde mai multe vase chinezești au fost reținute de către autoritățile maritime. 60 de naționali chinezi cu vârste cuprinse între 31 și 60 de ani au fost deținuți, iar oficialii malaezieni au declarat că din 2016 până în 2019 au raportat 89 de încălcări ale granițelor maritime.

Vietnam a declarat că prin manevrele pe care le face China, guvernul de la Beijing amenință resursa de bază  și ocupația a 1,4 milioane de vietnamezi – pescuitul. Cel mai recent studiu, realizat în 2015, a identificat că 12% din producția mondială de pește a fost realizată în Marea Chinei de Sud. În 2018, producția mondială de pește a fost de aproximativ 179 de milioane de tone, iar valoarea sa în 2019 a ajuns la aproximativ 160 de miliarde de dolari. Dacă folosim aceeași estimare ca în 2015 pentru 2019, în Marea Chinei de Sud s-a pescuit pește în valoare de peste 19 miliarde de dolari.

Pe de altă parte, pe lângă piața peștelui, un mare interes pe care China îl are în zonă ține de comerțul cu petrol. Peste 90% din transporturile din Orient și Golful Persic către Asia trec prin Marea Chinei de Sud.  Cel mai mare importator este China, urmat de Japonia și Coreea de Sud. Cifrele sunt și mai impresionante – cel mai recent studiu a fost realizat în 2016, iar cota de piață a comerțului cu petrol era de 30% din comerțul global, 15 milioane de barili de petrol pe zi, aproximativ 2,38 miliarde de litri de petrol.

Insulele artificiale pe care China le construiește au rolul de a controla rutele comerciale din regiune

În 2016, Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga a mediat conflictul dintre China și Filipine, în care s-a dovedit că dictatura de la Beijing încalcă dreptul internațional, suveranitatea statelor din Marea Chinei de Sud și încearcă să transforme spațiul economic liber din marea internațională într-o zonă economică specială.

Din acest motiv, Statele Unite ale Americii au devenit mai prezenți în regiune, chiar dacă Filipine vrea să încheie acordul strategic pe care îl are cu cea mai mare putere militară din lume.  Pe 10 octombrie 2020, când SUA au trimis o misiune de navigație în Marea Chinei de Sud, China a condamnat cele întâmplate ca fiind exercitări ale „unei hegemonii în navigație și a provocărilor militare”. Oficialii chinezi au mai declarat că exercițiile au dus la „încălcarea serioasă a suveranității chineze și a intereselor de securitate,  punând în pericol pacea și stabilitatea din Marea Chinei de Sud”.

Miza este uriașă pentru cei doi actori principali ai relațiilor internaționale din momentul de față – China și Statele Unite ale Americii. Construcția insulelor artificiale este văzută ca o formă agresivitate în fața intereselor americane, și este tratată ca atare. Mai mulți generali și specialiști de securitate au declarat că un conflict în următorii ani cu China este inevitabil.

Unul dintre ei este Ben Hodges, fostul Comandant General al Armatei Europene a SUA. Acesta a declarat că „Statele Unite au nevoie de un stâlp de securitate în Europa. Cred că în 15 ani – nu este inevitabil – dar este foarte posibil să ajungem la război cu China” în urmă cu doi ani.

În ultimul raport publicat de Pentagon privind dezvoltarea militară și securitatea Chinei întâlnim următoarele date: Armata Eliberării Poporului are cea mai mare flotă marină din lume,  compusă din 350 de nave și submarine. Pe lângă că depășește flota americană, care are puțin sub 300 de nave și submarine, China mai deține și cel mai mare sistem integrat de apărare aeriană.

Acestea sunt informații esențiale pentru a înțelege miza insulelor artificiale – China deține aparatură militară de ultimă oră și are capabilitățile de a arma aceste baze peste noapte în eventualitatea escaladării unui conflict.

Din 2009 guvernul de la Beijing continuă să-și exercite influența asupra regiunii. Dacă în 2009, exporturile Chinei ajungeau la 475 de miliarde de dolari și importurile la 410 miliarde prin coridorul MCS, în 2016 a ajuns la 874 de miliarde de lei exporturi și 600 de miliarde importuri. Până în prezent, China rămâne cel mai mare actor economic din regiune, iar eforturile sale militare încearcă să elimine jucătorii locali, impunând un sistem dictatorial asupra legilor circulației libere din mările internaționale.