Construirea și operarea unei flote hibride în regiunea Indo-Pacific pentru a face față provocării chinezești devin obiective esențiale pentru Marina SUA. În urmărirea acestui obiectiv, sistemele fără pilot în aer, la suprafață și subacvatice se dovedesc a fi o parte importantă a flotei marinei.
Sistemele fără pilot la bord sunt considerate din ce în ce mai mult o parte esențială a structurii forțelor navale americane, conform unui studiu tocmai publicat de Institutul Naval al SUA.
În acest sens, în cadrul exercițiilor majore la care a participat în ultima vreme, marina americană a promovat conceptul de „flotă hibridă” compusă din nave și aeronave cu și fără echipaj uman. În cadrul exercițiilor, s-au înregistrat progrese în întregul spectru al operațiunilor navale, de la teste de dezvoltare și operaționale la experimente cu o gamă largă de prototipuri, până la desfășurări reale ale flotei.
De exemplu, un vehicul aerian fără pilot la bord (UAV) MQ-9 operat de Escadrila 89 de atac, de la baza militară aeriană Ellsworth, a desfășurat Operațiunea Jackpot Hooligan III cadrul exerciuțiului Neptune Strike desfășurat la 23 februarie. În timpul exercițiului Neptune Strike 2023-1 (NEST 23.1), 31 de nave, 135 de aeronave și 8.386 de marinari și pușcași marini din 21 de țări au realizat un spectru larg de activități maritime, aeriene și terestre. UAV-ul MQ-9 a fost integrat într-un exercițiu militar complex cu forțele aeriene și navale pentru a executa un atac simulat cu rachete cu rază lungă de acțiune asupra unei nave adversare simulate.
Teste pe scară extinsă cu nave de suprafață fără echipaj
În mod similar, exercițiul bienal Rim of the Pacific (RimPac), desfășurat în 2022 în apele din jurul Insulelor Hawaii, a fost un succes remarcabil și a reprezentat o fereastră către modul în care ar putea opera viitoarea flotă hibridă.
Desfășurat în perioada iunie-august, exercițiul RimPac a permis testarea a patru prototipuri de nave de suprafață fără echipaj uman (USV) – Sea Hunter și Seahawk și două nave de aprovizionare convertite, Nomad și Ranger. Cele patru USV-uri au efectuat diverse misiuni folosind diferite încărcături utile – toate acestea fiind controlate fie de o echipă mică desfășurată la bordul unui distrugător de rachete ghidate din clasa Arleigh Burke, fie, pentru prima dată, de la un centru de operațiuni pentru vehicule fără pilot la sol.
În plus, Flota a cincea a SUA din Bahrain a înființat anul trecut Task Force 59 (TF-59), care a utilizat deja cu succes a 80 de sisteme fără pilot la bord, care au inclus planoare fără pilot și nave autonome mici, precum dronele Sail și USV-urile MANTAS. În prezent, Marina și forțele marinei americane utilizează pe scară largă sisteme de aeronave fără pilot la bord (UAS) pentru capacitățile de informații, supraveghere, recunoaștere și direcționare (ISR&T).
De exemplu, BAMS-D, un UAS de mare altitudine cu atuonomie extinsă echipat cu un pachet de senzori ISR&T maritimi, funcționează de peste zece ani, asigurând peste 35 000 de ore de supraveghere maritimă critică. Există, de asemenea, aeronave, precum MQ-4C Triton și MQ-9A care execută desfășurări de „capacitate operațională timpurie”.
Avantajele marinei hibride
Marina hibridă, care utilizează sisteme fără pilot, are avantaje economice importante. Navele de război cu echipaj, inclusiv portavioanele, sunt prea scumpe, iar orice pierdere a acestora afecteazăe bugetul național.
Acest lucru este valabil mai ales în condițiile în care adversari precum China își extind raza de acțiune. Tehnologiile autonome noi și necostisitoare oferă o modalitate de a suplimenta forța existentă de control al mării care se bazează pe grupul de atac al portavioanelor.
Astfel, o flotă de disozitive ofensive mici, ieftine și în mare parte fără echipaj ar putea opera în față ca senzori, momeli și trăgători de rachete. Acestea ar absorbi prima salvă a adversarului și ar angaja capacitățile de blocare a accesului la mare ale adversarului la începutul unui conflict. Dacă, în acest proces, ar fi distruse, pierderile ar fi minime și, prin urmare, acceptabile.
O flotă de nave fără marinari
În acest context, în decembrie 2020, a fost publicată noua Strategie maritimă tri-servicii a SUA, „Avantaj pe mare”, în care se evidențiază importanța sistemelor fără pilot la bord.
Președintele Statului Major Întrunit, generalul Mark Milley, a declarat că, deși ar fi necesară o flotă mult mai mare, de 500 de nave, pentru a limita ambițiile expansioniste ale Chinei în Indo-Pacific, este nevoie de „până la 140-250 de nave fără echipaj”, pe care le-a numit „nave fără marinari, roboți pe apă și sub apă”.
Și secretarul Marinei SUA, Carlos Del Toro, consideră că: „Investițiile în sistemele navale fără echipaj uman vor fi esențiale pentru a face față acestor amenințări. Este important să ne asigurăm că acestea sunt pe deplin integrate cu platformele noastre existente”.
Congresul american a majorat bugetul US Navy
În iulie 2022, US Navy a publicat documentele „NAVPLAN 2022” și „Force Design 2045”, care argumentează nevoia unei „flote hibride” formată din 373 de nave cu echipaj și 150 de platforme mari, fără echipaj la sol și subacvatice, de suprafață și fără pilot.
Marina americană intenționează să se îndrepte în totalitate către vehiculele maritime autonome și să pună în teren o forță hibridă de sisteme cu și fără pilot, care are toate șansele de reușită având în vedere sprijinul bipartizan pe care îl are în Congresul american.
În bugetul pentru 2021, Congresul a alocat 23,3 miliarde de dolari, față de suma solicitată de 19,9 miliarde de dolari. În 2022, Congresul a adăugat 4,71 miliarde de dolari la solicitarea de 22,5 miliarde de dolari a Marinei. Bugetul 2023, care tocmai a fost adoptat, prevede 31,9 miliarde de dolari pentru construcția de nave – o creștere de 4 miliarde de dolari, conform datelor EurasianTimes.
În acest buget majorat, Congresul menționează în mod explicit importanța sistemelor fără pilot la bord pentru Marina Militară.
