Ascensiunea Georgiei Meloni, este confirmată și susținută de lideri politici din întreaga Europă, dar și de oficialii de la Bruxelles. Premierul Italiei nu pare să se bucure însă de simpatia președintelui reales Donald Trump.
În mai puțin de un deceniu, Georgia Meloni, lidera partidului de dreapta Frații Italiei, a evoluat. A trecut de la a fi respinsă ca o fanatică ultranaționalistă la a fi aleasă prim-ministru al Italiei. Și s-a afirmat ca o figură cu care Bruxelles-ul, iar acum și Washington-ul, pot colabora.
Chiar și pe măsură ce s-a mutat spre centru, Meloni – care și-a început cariera politică ca activistă în aripa de tineret a Mișcării Sociale Italiene neo-fasciste și l-a lăudat pe dictatorul Benito Mussolini drept „un politician bun care a făcut tot ce a făcut pentru binele Italiei” – s-a aflat în avangarda unui val care trage politica europeană către extrema dreaptă.
De fapt, de la alegerea sa în 2022, prim-ministrul italian a introdus politici legate de migrație și drepturile LGBTQ+. Care, în trecut, ar fi atras condamnări din partea Bruxelles-ului. În schimb, reacția liderilor Uniunii Europene a variat de la indiferență la aprobare. Mulți au asimilat-o pe Meloni ca pe un reprezentant acceptabil al spiritului din ce în ce mai radical care înflorește de ambele părți ale Atlanticului.
Politicienii convenționali par incapabili să contracareze o narațiune ultranaționalistă tot mai populară. Dar arată disponibilitate de a colabora cu Meloni pe scena europeană. Aceste lucruri îi permit prim-ministrului Italiei, în vârstă de 47 de ani — care insistă să folosească forma masculină a titlului său oficial, „Il Presidente del Consiglio” — să fie un „om puternic”. Meloni pare capabilă să exercite o putere imensă. Într-un moment în care continentul duce lipsă de centriști puternici care să i se opună.
O evoluție neașteptată
Meloni a atras atenția la nivel mondial când a devenit prima femeie prim-ministru a Italiei. Dar puțini au prezis că va rezista mult timp în funcție. Analiștii anticipau că luptele interne vor diviza inevitabil coaliția sa guvernamentală formată din partide de dreapta. Iar la Bruxelles nu exista prea mult entuziasm pentru ea. După ani în care au suportat comportamentele lui Viktor Orbán din Ungaria, liderii de top ai UE nu erau încântați de sosirea unui lider care a făcut campanie pe baza sloganului „Dumnezeu, patrie și familie”. Și care a format un guvern cu partide simpatizante ale președintelui rus Vladimir Putin.
Însă, în ultimii doi ani, Meloni și-a consolidat guvernul. Care acum este considerat ca fiind unul dintre cele mai stabile din Italia postbelică. Țara este împovărată cu o datorie publică echivalentă cu 137% din produsul intern brut. Dar perspectivele economice nu sunt atât de sumbre încât să alunge investitorii străini. Aceștia sunt atrași de un mediu politic neobișnuit de liniștit.
Procese împotriva oricui
Stabilitatea guvernului italian a fost surprinzătoare pentru observatorii din afara țării. Într-atâ de mult încât mulți nu au observat regresul democratic, care a avut loc de la preluarea mandatului de către Meloni. În special în ceea ce privește libertatea de exprimare.
Prim-ministrul utilizează frecvent instanțele pentru a încerca să reducă la tăcere criticii. Leoni intentează procese pentru defăimare împotriva oricui. De la Brian Molko, solistul trupei rock Placebo, care a numit-o „fascistă” în timpul unui concert din 2023, până la un profesor care s-a referit la ea drept „neonazistă” în timpul unei discuții la clasă. De asemenea, a vizat ziare și jurnaliști de la radiodorul de stat al Italiei. La începutul acestui an, aceștia au intrat în grevă pentru a protesta împotriva cenzurii guvernamentale.
În plus, Meloni a luat în colimator și judecătorii italieni care au declarat ilegale unele dintre politicile guvernului său și a postat diatribe pe rețelele sociale acuzându-i că complotează împotriva ei. Mai mulți magistrați au primit ulterior amenințări cu moartea și au avut nevoie de protecție din partea poliției. Consiliul Europei a avertizat recent că „criticile excesive la adresa judecătorilor individuali … pun în pericol independența acestora.”
Sursa foto: Arhiva companiei
Țintirea minorităților
Meloni și-a folosit puterea și pentru a viza grupuri minoritare. Precum comunitatea LGBTQ+, pe care prim-ministrul o denigrează drept o „lobby” care încearcă în mod insidios să impună „ideologia de gen” în Italia. La scurt timp după preluarea mandatului, guvernul său a interzis primarilor să elibereze certificate de naștere pentru copiii născuți prin mame surogat sau pentru cupluri lesbiene care au utilizat inseminarea artificială. În octombrie, coaliția a adoptat o lege care pedepsește persoanele care recurg la mamele surogat oriunde în lume. Pedeapsă maximă este de doi ani de închisoare și amenzi de până la 1 milion de euro.
Arcigay, cea mai mare organizație nonguvernamentală LGBTQ+ din Italia, a colectat mai mult date în acest sens. Acestea arată o creștere semnificativă a crimelor motivate de ură împotriva comunității LGBTQ+ de la preluarea mandatului de către Meloni. Politicile prim-ministrului împotriva comunității sunt în ton cu refuzul său de a respinge comentariile ostile făcute de membrii partidului său. Toate acestea au plasat Italia pe locul 22 din 27 în clasamentul anual UE privind respectarea drepturilor persoanelor LGBTQ+.
Parteneri dispuși
În loc să condamne erodarea libertăților civile ce are loc în Italia, liderii UE au tratat-o ca pe o problemă internă. Disponibilitatea de a închide ochii are o explicație simplă, În timp ce Meloni și-a consolidat puterea acasă, ea a muncit intens să convingă conducerea de vârf a blocului că este un partener de încredere. Care îi va sprijini în privința problemelor cheie.
De la preluarea mandatului, Meloni a reușit să mențină un echilibru ideologic impresionant. Chiar dacă este președinta Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni. Organizația pan-europeană include partidul naționalist Lege și Justiție din Polonia și Democrații Suedezi de extremă dreapta. Dar prim-ministrul Italiei și-a minimizat retorica anti-UE și a evitat confruntările cu Bruxelles-ul.
Și, deși încă din 2018 Meloni sărbătorea realegerea lui Putin ca reprezentând „voința neechivocă a poporului rus”, de la preluarea mandatului i-a uluit pe critici devenind unul dintre cei mai înfocați susținători ai Ucrainei. Imaginea sa de jucător de echipă a fost consolidată în februarie. Meloni și-a folosit influența pentru a-l convinge pe Viktor Orbán. Premierul maghiar a aprobat ulterior un pachet de ajutor crucial de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina. Iar prim-ministrul italian a câștigat aprecieri din partea oficialilor de top.
Ascensiunea și criza migrației
Ascensiunea lui Giorgia Meloni a coincis cu o reevaluare la nivelul blocului UE a crizei migrației. Politiciana a folosit cu abilitate imaginea sa pentru a orienta UE spre abordarea preferată de ea pentru gestionarea acestei probleme. Un sondaj efectuat în rândul a 6.000 de cetățeni ai UE înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din iunie anul trecut a clasat „migrația și solicitanții de azil” ca fiind a doua cea mai importantă preocupare pentru europeni. Partidele de extremă dreapta, care cer restricții mai dure, au obținut câștiguri semnificative pe întreg continentul.
Împreună cu președinta CE, Ursula von der Leyen, Meloni a supervizat realizarea unor acorduri cu Tunisia, Mauritania și Egipt. Astfel, miliarde de euro sunt direcționate către regimuri represive pentru a ține migranții departe de Europa.
Mai recent, ea a lansat un plan îndrăzneț de a externaliza detenția migranților fără documente în Albania. Judecătorii italieni au declarat sistematic acest plan ilegal. Magistrațiii au ordonat repatrierea solicitanților de azil deportați în țara balcanică. Și au transformat-o, pe Meloni în directoarea unei costisitoare linii de croazieră sponsorizate de guvern. Practic, transportă migranți înainte și înapoi peste Adriatică. În noiembrie, prim-ministrul părea să recunoască înfrângerea.
Modelul Meloni
Nici aparentul eșec al planului, nici faptul că ideile nu sunt neapărat noi, nu i-au împiedicat pe liderii europeni să admire „modelul Meloni”. Lideri de centru-stânga, precum Olaf Scholz din Germania, au reluat declarațiile prim-ministrului italian în favoarea „repatrierilor.” Keir Starmer, liderul Partidului Laburist din Regatul Unit, a făcut chiar un „pelerinaj” la Roma. El a lăudat „progresele remarcabile” ale lui Meloni în reducerea migrației ilegale.
Liderii UE și-au exprimat interesul față de abordarea lui Meloni la o întâlnire din octombrie. Aceștia au convenit că „ar trebui luate în considerare noi modalități de prevenire și combatere a migrației ilegale.” Ursula von der Leyen a luat acest mesaj în serios. Președinta CE plănuiește să propună un proiect de directivă privind „repatrierile” în februarie.
Vântul politic suflă în pânzele lui Meloni. Cu jucătorii tradiționali din Paris și Berlin temporar în umbră, prim-ministrul italian beneficiază de un vid de putere. Care îi permite să promoveze politicile proprii. Ea s-a poziționat ca o punte între extrema dreaptă, a cărei prezență în guvernele europene este în creștere. Și liderii democrați liberali o văd ca o reprezentantă acceptabilă a unei mișcări pe care nu o înțeleg pe deplin.
Sursa foto: Arhiva companiei
Relația specială cu von der Leyen
Relația lui Meloni cu Ursula von der Leyen subliniază puterea pe care o exercită în prezent. Președinta Comisiei Europene a petrecut luni de zile încercând să o atragă pe lidera de dreapta. Pentru a-i asigura sprijinul la realegerea sa în funcție, în iunie anul trecut. Meloni s-a abținut la votul cheie, dar von der Leyen a continuat să facă eforturi pentru a rămâne în grațiile sale.
Oficialii CE au declarat că, în încercarea de a o proteja pe Meloni, von der Leyen a amânat publicarea raportului UE privind statul de drept. Acesta menționa „tendințele negative” în ceea ce privește libertatea presei din Italia. În septembrie, von der Leyen a mers și mai departe. Ea l-a desemnat pe Raffaele Fitto, candidatul Italiei pentru următoarea Comisie, ca unul dintre cei șase vicepreședinți executivi. Și i-a oferit portofoliul important al coeziunii.
Trump menține distanța
Realegerea lui Donald Trump ar putea oferi un impuls suplimentar lui Meloni. Cu toate acestea, prim-ministrul Italiei nu este un „confident” al lui Trump. Partidul Frații Italiei a stabilit legături strânse cu Partidul Republican. Meloni însăși a fost invitată să vorbească la CPAC, summitul anual al conservatorilor americani, în 2022. Totuși, interacțiunile sale cu Trump au fost limitate. Iar relația lor nu este la fel de strânsă ca cea a lui Viktor Orbán. Liderul Ungariei l-a vizitat pe Trump de mai multe ori la Mar-a-Lago.
Fostul strateg-șef al lui Trump, Steve Bannon, a declarat recent că eforturile lui Meloni de a se împrieteni cu centriștii din Bruxelles i-au ruinat șansele de a fi relevantă pentru viitoarea administrație americană. „Nu avem nevoie de ajutor din partea nimănui din Europa”, a spus Bannon. Potrivit acestuia, dacă mișcarea MAGA ar avea nevoie de un interlocutor dincolo de Atlantic, ar căuta în altă parte.
Deși prim-ministrul Italiei abia dacă este în atenția lui Trump, pare să fie adorată de Elon Musk. Miliardarul este un fan declarat al politicilor sale privind migrația. A a lăudat războiul său împotriva sistemului judiciar. I-a oferit recent premiul Global Citizen Award al Consiliului Atlantic în New York. La scurt timp după alegeri, pemierul l-a descris pe CEO-ul Tesla drept „o valoare adăugată” în peisajul politic actual. Dar și un potențial „interlocutor” cu administrația Trump.
Un exemplu pentru le Pen
Nimeni nu crede cu adevărat că legătura lui Meloni cu Musk îi va permite să-l convingă pe Trump să continue să sprijine Ucraina. Sau să renunțe la promisiunea sa de a impune tarife generale asupra bunurilor UE. Președintele ales și-a demonstrat constant tendința de a-și urma propria agendă. Iar obiceiul său de a se distanța de consilierii apropiați sugerează că nici măcar Musk nu are garantat accesul la urechea sa pentru mult timp.
Totuși, statutul lui Meloni în Europa beneficiază de percepția că face parte dintr-un fenomen politic câștigător. Este vorba de mișcarea globală a populiștilor ultranaționaliști. Succesul său servește drept foaie de parcurs pentru figuri precum lidera extremei drepte franceze, Marine le Pen.
Până acum, Meloni și-a exercitat influența în principal în Italia. Întrebarea care se pune acum este dacă va începe să-și manifeste puterea la nivel internațional. Și dacă va continua să colaboreze cu instituții precum UE și NATO. Sau, așa cum sugerează Bannon, se va întoarce la rădăcinile sale de dreapta și va provoca status quo-ul.
„Le Pen, Farage și Orbán sunt cu noi,” a spus Bannon. Meloni, a subliniat el, va fi luată în serios de susținătorii „America First” ai lui Trump doar atunci când va reveni la personalitatea ultranaționalistă dură pe care o avea „când Frații Italiei erau cotați la 3%”, conform politico.
