Oficialii iranieni sunt îngrijorați de ani de zile de faptul că alte națiuni îi privează de una dintre sursele lor vitale de apă. Dar nu era vorba de un baraj în amonte de care își făceau griji sau de un acvifer secat. În 2018, pe fondul unei secete usturătoare și al creșterii temperaturilor, unii înalți oficiali au ajuns la concluzia că cineva le fura apa din nori.
„Atât Israelul, cât și o altă țară lucrează pentru a face ca norii iranieni să nu plouă”, a declarat într-un discurs din 2018 generalul de brigadă Gholam Reza Jalali, un oficial de rang înalt din cadrul puternicului Corp al Gardienilor Revoluției din țară, potrivit NyTimes.
Țara nenominalizată era Emiratele Arabe Unite, care a început un program ambițios de însămânțare a norilor, injectând substanțe chimice în nori pentru a încerca să forțeze precipitațiile. Suspiciunile Iranului nu sunt surprinzătoare, având în vedere relațiile sale tensionate cu majoritatea națiunilor din Golful Persic, dar scopul real al acestor eforturi nu este de a fura apă, ci pur și simplu de a face să plouă pe terenurile uscate.
Pe măsură ce Orientul Mijlociu și Africa de Nord se usucă, țările din regiune s-au lansat într-o cursă pentru a dezvolta substanțe chimice și tehnici care speră că le vor permite să stoarcă picături de ploaie din norii care, altfel, ar pluti fără rezultat deasupra capului. Având în vedere că 12 dintre cele 19 țări din regiune înregistrează în medie mai puțin de 15 cm de precipitații pe an, ceea ce reprezintă o scădere de 20% în ultimii 30 de ani, guvernele lor sunt disperate după orice cantitate de apă proaspătă, iar însămânțarea norilor este considerată de mulți ca fiind o modalitate rapidă de a rezolva problema.
Însămânțarea norilor
În timp ce țările bogate, precum Emiratele, investesc sute de milioane de dolari în acest efort, alte națiuni se alătură cursei, încercând să se asigure că nu pierd partea lor de precipitații înainte ca alții să sece cerul – în ciuda întrebărilor serioase cu privire la faptul că tehnica generează suficiente precipitații pentru a merita efortul și cheltuielile.
Marocul și Etiopia au programe de însămânțare a norilor, la fel ca și Iranul. Arabia Saudită tocmai a demarat un program pe scară largă, iar alte șase țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au în vedere acest lucru.
China are cel mai ambițios program la nivel mondial, cu scopul fie de a stimula ploaia artificial, fie de a opri grindina pe jumătate din teritoriul țării. Încearcă să forțeze norii să plouă peste râul Yangtze, care este secat în unele locuri. Deși însămânțarea norilor există de 75 de ani, experții spun că știința nu a fost încă dovedită. Ei resping în special îngrijorările legate de faptul că o țară ar putea seca norii în detrimentul altor țări aflate sub vânt.
Durata de viață a unui nor, în special a tipului de nori cumulus cu cea mai mare probabilitate de a produce ploaie, este rareori mai mare de câteva ore, spun oamenii de știință din domeniul atmosferei. Ocazional, norii pot dura mai mult, dar rareori suficient de mult pentru a ajunge într-o altă țară, chiar și în Golful Persic, unde șapte țări sunt înghesuite una lângă alta.
Dar mai multe țări din Orientul Mijlociu au ignorat îndoielile experților și merg mai departe cu planurile de a stoarce cât mai multă umezeală din norii care altfel ar fi zgârciți. În prezent, liderul regional incontestabil este Emiratele Arabe Unite. Încă din anii 1990, familia conducătoare a țării a recunoscut că menținerea unei rezerve abundente de apă va fi la fel de importantă ca și rezervele uriașe de petrol și gaze ale națiunii pentru a-și menține statutul de capitală financiară și de afaceri a Golfului Persic.
În timp ce în 1960, când exista suficientă apă pentru a susține populația micuței țări, când erau mai puțin de 100.000 de persoane, în 2020 populația a crescut la aproape 10 milioane de locuitori. Iar cererea de apă a crescut și ea vertiginos. Locuitorii Emiratelor Arabe Unite folosesc acum aproximativ 147 de galoane pe zi de persoană, față de media mondială de 47 de galoane, potrivit unui document de cercetare din 2021 finanțat de emirate.
Cum funcționează?
Această cerere este satisfăcută de uzinele de desalinizare. Cu toate acestea, fiecare instalație costă 1 miliard de dolari sau mai mult pentru a fi construită și necesită cantități prodigioase de energie pentru a funcționa, în special în comparație cu însămânțarea norilor, a declarat Abdulla Al Mandous, directorul Centrului Național de Meteorologie și Seismologie din emirate și liderul programului de însămânțare a norilor. După 20 de ani de cercetare și experimentare, centrul își desfășoară programul de însămânțare a norilor cu protocoale aproape militare. Nouă piloți se rotesc în așteptare, gata să se avânte pe cer imediat ce meteorologii care se concentrează asupra regiunilor muntoase ale țării observă o formațiune meteorologică promițătoare – în mod ideal, tipurile de nori care pot ajunge la înălțimi de până la 40.000 de metri.
Aceștia trebuie să fie pregătiți din prima clipă, deoarece norii promițători nu sunt la fel de comuni în Orientul Mijlociu ca în multe alte părți ale lumii. „Avem disponibilitate 24 de ore din 24 – locuim la 30-40 de minute de aeroport – și de la sosirea aici, ne ia 25 de minute să fim în aer”, a declarat căpitanul Mark Newman, un pilot senior sud-african de însămânțare a norilor. În cazul unor nori multipli, potențial purtători de ploaie, centrul va trimite mai multe aeronave.
Emiratele Arabe Unite utilizează două substanțe de însămânțare: materialul tradițional din iodură de argint și o substanță recent patentată, dezvoltată la Universitatea Khalifa din Abu Dhabi, care utilizează nanotehnologia despre care cercetătorii de acolo spun că este mai bine adaptată la condițiile calde și uscate din Golful Persic. Piloții injectează materialele de însămânțare la baza norului, permițându-i acestuia să fie înălțat la zeci de mii de metri de către curenții ascendenți puternici.
Apoi, în teorie, materialul de însămânțare, alcătuit din molecule higroscopice (care atrag apa), se leagă de particulele de vapori de apă care alcătuiesc norii. Acea particulă combinată este puțin mai mare și, la rândul ei, atrage mai multe particule de vapori de apă până când formează picături, care, în cele din urmă, devin suficient de grele pentru a cădea sub formă de ploaie – fără un impact apreciabil asupra mediului din partea materialelor de însămânțare, spun oamenii de știință.
Asta în teorie. Dar mulți din comunitatea științifică se îndoiesc cu totul de eficacitatea însămânțării norilor. Un obstacol major pentru mulți oameni de știință din domeniul atmosferei este dificultatea, poate chiar imposibilitatea, de a documenta creșterile nete ale precipitațiilor.
„Problema este că, odată ce ai semănat, nu poți spune dacă norul ar fi plouat oricum”, a declarat Alan Robock, cercetător în domeniul atmosferei la Universitatea Rutgers și expert în evaluarea strategiilor de inginerie climatică. O altă problemă este că norii înalți cumulus, cei mai comuni vara în emirate și în zonele din apropiere, pot fi atât de turbulenți încât este dificil de determinat dacă însămânțarea are vreun efect, a declarat Roy Rasmussen, cercetător senior și expert în fizica norilor la Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică din Boulder, Colorado.
Știința din timpuri vechi
Israelul, un pionier în însămânțarea norilor, și-a oprit programul în 2021, după 50 de ani, deoarece părea să producă, în cel mai bun caz, doar câștiguri marginale în ceea ce privește precipitațiile. Nu a fost „eficient din punct de vedere economic”, a declarat Pinhas Alpert, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv, care a realizat unul dintre cele mai cuprinzătoare studii ale programului.
Însămânțarea norilor a început în 1947, când oamenii de știință de la General Electric au lucrat în cadrul unui contract militar pentru a găsi o modalitate de a goli avioanele de gheață pe vreme rece și de a crea ceață pentru a ascunde mișcările trupelor. Unele dintre aceste tehnici au fost folosite ulterior în Vietnam pentru a prelungi sezonul musonic, în încercarea de a îngreuna aprovizionarea trupelor nord-vietnameze.
În timp ce știința care stă la baza însămânțării norilor pare simplă, în practică, există numeroase probleme. Nu toți norii au potențialul de a produce ploaie și chiar și un nor aparent potrivit pentru însămânțare poate să nu aibă suficientă umiditate. O altă provocare în climatele calde este că picăturile de ploaie se pot evapora înainte de a ajunge la sol.
Uneori, efectul însămânțării poate fi mai mare decât se aștepta, producând prea multă ploaie sau zăpadă. Sau vânturile se pot schimba, ducând norii departe de zona în care s-a făcut însămânțarea, ceea ce ridică posibilitatea unor „consecințe neintenționate”, notează o declarație a Societății Americane de Meteorologie.
„Poți modifica un nor, dar nu-i poți spune ce să facă după ce îl modifici”, a declarat James Fleming, cercetător în domeniul atmosferei și istoric al științei la Colby College din Maine.
