De câteva luni, cetățenii din Popești Leordeni, oraș aflat la marginea de sud a Bucureștiului, se plâng de un miros ciudat, îngrozitor, de „ouă stricate” sau, pentru cunoscători, de sulf, care apare în special după lăsarea întunericului. Aceștia ies deseori în stradă, discutând cu vecinii lor și alți localnici, încercând să descifreze de unde vine mirosul, care a acaparat casele tuturor. Misterul continuă, însă reporterii Recorder au deslușit posibila sursă a mirosului deranjant din această zonă: Groapa de gunoi de la Vidra.
După nenumărate plângeri și indignații din partea cetățenilor din Popești Leordeni, reporterii Recorder au decis să investigheze mirosul neplăcut care a acaparat orășelul de la marginea Bucureștiului. Localnicii cer cu disperare o soluție pentru mirosul deranjant și chiar îngrijorător de sulf care se lasă noaptea peste oraș, deoarece acestora le este frică de posibila toxicitate a aerului creată în urma acestuia.
Groapa de gunoi de la Vidra, posibila făptașă
Garda de Mediu Ilfov, care este responsabilă cu astfel de treburi, au primit în ultimele 4 luni cel puțin 400 de sesizări din partea localnicilor legate de misteriosul miros de sulf. Însă aceștia au transmis că nu pot identifica, concret, cine otrăvește aerul, deși s-au realizat controale inclusiv la depozitul ecologic de deșeuri de la Vidra, locul unde sunt aduse toate gunoaiele Bucureștiului. Aparent, conform acestora, măsurătorile nivelurilor de toxine din aer făcute de Agenția pentru Protecția Mediului nu indică că ar fi vorba de o depășire a limitelor legale de gaze urât mirositoare.
Însă depozitul de gunoaie de la Vidra pare să fie suspectul principal, iar cetățenii comunei, care locuiesc în apropierea acestuia, se confruntă cu mirosuri similare celor simțite de locatarii orașului Popești Leordeni de mult mai mult timp. Marius Străulat este unul dintre cetățenii din Vidra care se opune modalității de funcționare extrem de suspectă a depozitului de deșeuri. „Fix ca-n hazna miroase aerul dimineața, dar și seara târziu și noaptea”, a spus acesta, precizând că nici apa nu mai are gust și miros normal.
Conform legislației Uniunii Europene, depozitele de deșeuri, precum cel din comuna Vidra, trebuie să se asigure că groapa de gunoi nu creează mirosuri și să aibă calitatea de „depozit ecologic”.
Gunoiul ars incorect duce la gaze toxice răspândite în aer
Gunoiul poate deveni extrem de toxic dacă nu este gestionat cum trebuie. Acesta trebuie acoperit cu un strat de pământ, însă nu poate fi lăsat așa. Acest proces trebuie realizat constant, pentru ca deșeurile să nu pătrundă în conductele de apă din subteran. Însă toxinele se emit și prin pământ, iar de aceea deșeurile trebuie să fie arse.
Acestea sunt eliminate la centre speciale, unde sunt arse la peste 600 de grade Celsius, prin intermediul gazului metan. Dar, de multe ori, gazul metan este scump, iar multe centre aleg în schimb, în mod complet ilegal, să emită în atmosferă gazele toxice de la deșeurile arse în mod neeficient, care se răspândește în zonele populate și emană un miros de hidrogenat de sulf, mirosul care se resimte de oricine care vizitează comuna Vidra, sau, mai nou, Popești Leordeni.
În aer s-au înregistrat niveluri uriașe de hidrogenat de sulf
Așa zisele „controale realizate de Agenția pentru Protecția Mediului” nu se pupă cu ce au sesizat cetățenii comunei Vidra. Marius Străulat și-a montat singur un senzor de verificare a calității aerului. Acesta a constatat că nivelul de hidrogenat de sulf, toxina emisă în urma arderii incomplete a gunoiului, înregistrează niveluri uriașe, peste limita legală. Acestea contrazic în totalitate rezultatele Agenției.
Fostul președinte al Asociației pentru Protecția Mediului, George Gârbacea, a declarat că măsurătorile agenției erau complet superficiale: „Mi-era și rușine”. Acesta explică de ce se minte în măsurătorile făcute de agenție: costul arderii este mai mare. Prin emiterea regulată a gazelor descompuse în atmosferă, aceștia economisesc extrem de mulți bani, prin reducerea de achiziționare a gazului metan, necesar arderilor.
Cum păcălesc centrele de ardere obligațiile pe care le au pentru mediu
Dar există și alte dovezi în afara declarațiilor acestuia. Octavian Berceanu, fostul comisar general al Gărzii Naționale de Mediu a constatat la locul faptei, în comuna Vidra, că mirosul din aer, de ou stricat, este într-adevăr hidrogen sulfurat, gazul care ar fi trebuit să fie ars și neutralizat complet. Acesta a relatat cum a dat buzna peste specialiștii unui centru de ardere unde a observat cu proprii săi ochi că aceștia ardeau deșeurile la o temperatură de 300 de grade, de trei ori mai puțin decât nivelul necesar pentru neutralizarea gazelor toxice.
Centrele de ardere folosesc această „schemă” pentru a păcăli controalele asupra nivelului de deșeuri arse. Contoarele de ardere merg, chiar dacă numai la 300 de grade, ceea ce înseamnă pe documente că aceștia „și-au făcut treaba”, chiar dacă toate gazele toxice rezultate au fost emise direct în atmosferă, cauzând direct un nivel de aer mai poluat în zonele locuite de oameni.
„E un lucru la vedere: arderile ilegale, care se petrec fix acuma când vorbim sunt la vedere, mirosurile de hidrogen sulfat îl simțim. Deci, sunt lucruri evidente, pe care instituțiile statului, extrem de corupte, le ascund”, a declarat fostul comisar.
Declarațiile directoarei EcoSud, compania mamă a depozitului Vidra
Contactată de reporterul Andrei Udișteanu, de la Recorder, directorul Eco Sud, compania de peste 34 de milioane de lei care gestionează deșeurile de la depozitul Vidra, a declarat că mirosurile nu provin de la groapa lor de gunoi, deoarece controalele lor au sesizat măsurători normale de toxine. „Tot am avut controale, în perioada asta și concluziile nu au fost că sesizările au legătură cu activitatea de la depozitul Vidra, mai ales că au fost niște laboratoare ale Agenției de Protecție a Mediului București care au făcut niște determinări și rezultatele nu au ieșit cu depășiri ale nivelului de hidrogenat de sulf”, a declarat Roxana Manea.
Despre senzorul instalat de Strătulat, în comuna Vidra, aceasta a declarat că acesta nu este „acreditat și neapărat obiectiv în ceea ce comunică”.