În timp ce moartea Elisabetei a II-a a declanșat un cor de omagii și laude în întreaga lume, decesul acesteia a stârnit și comentarii dure din partea fostelor colonii britanice. În Africa de Sud, Nigeria, Kenya și India, unele personalități și rețele media au evocat violențele legate de colonizare, mergând uneori până la a se bucura de moartea reginei.
Potrivit Le Monde, criticii subliniază episoadele tragice și represiunea care au marcat istoria imperiului colonial britanic, al cărui simbol și moștenitor este considerată regina. Acest lucru este evidențiat de lunga declarație emisă joi, 8 septembrie, în Africa de Sud, de către partidul luptătorilor pentru libertate economică al lui Julius Malema.
„Nu plângem moartea reginei Elisabeta, deoarece ne amintește de o perioadă foarte tragică din istoria țării noastre și a Africii. Marea Britanie, sub conducerea familiei regale, (…) a preluat controlul permanent al teritoriului în 1806. Din acel moment, populația indigenă a acestei țări nu a mai cunoscut niciodată pacea (…). În cei 70 de ani de domnie, regina nu a recunoscut niciodată atrocitățile pe care familia ei le-a provocat popoarelor indigene pe care Marea Britanie le-a invadat în întreaga lume”, a declarat partidul, fondat în 2013, aflat la putere, și care poartă un discurs radical.
Furia s-a revărsat pe rețelele sociale
Pe rețelele de socializare, au fost și subiecte de discuție dedicate morții Elisabetei a II-a care au relatat în mare parte imagini cu abuzurile comise de armata britanică în fostul său imperiu.
„Nimeni nu menționează ce făceau britanicii în Kenya când a devenit regină”, a scris pe Twitter editorialistul și caricaturistul kenyan Patrick Gathara. „Faptele tind să complice basmul.” De fapt, la câteva luni de la urcarea sa pe tron, a început rebeliunea Mau-Mau (1952-1960). În timpul acestei rebeliuni anticoloniale, care a fost reprimată violent de colonialiștii britanici, au murit aproximativ 100.000 de kenyeni, iar alți 300.000 au fost încarcerați.
„Dacă cineva se așteaptă ca eu să exprim altceva decât dispreț față de un monarh care a supravegheat un guvern care a gestionat genocidul care a masacrat și a strămutat jumătate din familia mea, și ai cărui supraviețuitori încearcă și astăzi să depășească consecințele, sunteți deliranți”, s-a descărcat pe Twitter și academicianul de origine nigeriană Uju Anya.
Mesajul a adunat 69.000 de like-uri până vineri seara. Profesorul de lingvistică de la Universitatea Carnegie Mellon din SUA a declarat că opiniile sale despre regină au fost în mare parte modelate de rolul Marii Britanii în războiul civil nigerian care a urmat decolonizării țării în 1960. Un tweet inițial deosebit de virulent al lui Uju Anya, care îi ura o moarte „extrem de dureroasă” „conducătorului unui imperiu genocidar de violatori și hoți”, a fost șters de rețeaua de socializare.
Relația monarhiei cu sistemele de opresiune au dus la astfel de comentarii
Matthew Smith, profesor de istorie la University College London, a încercat să explice fenomenul acestor mesaje: „Cred că atunci când oamenii exprimă aceste opinii, nu se gândesc în mod special la regina Elisabeta. Ei se gândesc la monarhia britanică ca instituție și la relația monarhiei cu sistemele de opresiune, represiune și extragere forțată a forței de muncă, în special a celei africane, precum și la exploatarea resurselor naturale și la sistemele de control forțat din acele locuri.”
În Nigeria, unii oameni vorbesc despre „dualitatea” sentimentelor lor în legătură cu moartea reginei. Mă simt ca și cum bunica mea a murit”, spune Adekunbi Rowland, care a crescut între Nigeria și Marea Britanie. „Dar eu și mătușa mea plângeam în hohote și ne întrebăm dacă nu cumva aceasta era o expresie a unei mentalități colonizate. Colonizarea face, desigur, parte din istoria noastră și poate fi supărător să fii atât de trist că ai pierdut-o pe regină, o persoană admirabilă, dar care a participat și ea la acest sistem.”
Irlandezii au răbufnit pe Reddit
Caleb Okereke, redactorul-șef al publicației online Minority Africa, este mult mai deschis în ceea ce privește opinia sa că nu are „nicio datorie de empatie” și vorbește despre „sindromul Stockholm al unor africani”.
Tânărul, care aparține etniei Igbo, ar dori ca „violențele pe care Imperiul Britanic și, prin extensie, regina, le-a făcut” să fie amintite în urma morții sale. „Personal, mă emoționează mai mult gândul la cele două milioane de morți Igbo în timpul războiului civil (războiul din Biafran, între 1967 și 1970). Știm că biafranii au fost lăsați în voia sorții fără nicio intervenție din partea Marii Britanii pentru a-și proteja interesele economice”, spune el.
În alte părți ale lumii, mișcări de opinie similare se manifestau deja sâmbătă, 10 septembrie, sub aparenta unanimitate a omagiilor aduse suveranului britanic. În India, numeroase conturi naționaliste hinduse de pe rețelele de socializare, dintre care unele par a fi automatizate, postează mesaje despre violențele comise de armata britanică în țară înainte de independență și răspândesc meme-uri care se bucură de moartea suveranei, uneori amestecate cu critici la adresa guvernului indian, care a decretat o zi de doliu național în onoarea Elisabetei a II-a.
În Irlanda, opiniile ostile Elisabetei a II-a au invadat discuțiile de pe forumul Reddit, până în punctul în care moderatorii responsabili de uriașul fir de discuții consacrat morții reginei au cerut utilizatorilor „să nu publice niciun mesaj de bucurie”.
