Proiectilele cu uraniu nu sunt arme nucleare, dar probabil că vor contribui la urmările nefaste ale războiului Rusiei cu care ucrainenii se vor lupta timp de decenii. Marea Britanie a ripostat dur la acuzația Rusiei, potrivit căreia Regatul Unit se angajează în politica nucleară, după decizia sa de a furniza Ucrainei obuze de tancuri cu uraniu (DU) perforante, care vor fi trimise alături de tancurile Challenger 2 pe care țara le oferă Kievului.
Președintele rus Vladimir Putin și colaboratorii săi susțin că proiectilele au o „componentă nucleară” și că, prin urmare, Marea Britanie declanșează o escaladare prin trimiterea cartușelor cu DU. Fostul președinte rus și acum vicepreședinte al Consiliului de Securitate Națională, Dmitri Medvedev, a declarat reporterilor că proiectilele cresc șansele unei escaladări nucleare.
Proiectilele cu DU, componentă nucleară
După cum subliniază experții în muniții, DU este incapabil să declanșeze o reacție în lanț. Este materialul rămas în urma îmbogățirii uraniului natural, care este folosit pentru focoase nucleare și combustibil pentru reactoare și, fiind de 1,7 ori mai dens decât plumbul, atunci când gloanțele sunt învelite cu el, pot penetra mai ușor blindajul tancurilor inamice.
Într-adevăr, proiectilele cu DU sunt folosite de zeci de ani și au fost incluse în timpul Războiului din Golf din 1991 și în Balcani la sfârșitul anilor 1990. Astfel, oficialii britanici din domeniul apărării au dreptate să le descrie ca fiind muniții „standard” și „comune”. Până acum totul este bine. Dar este, de asemenea, adevărat că aceste obuze furnizate de Marea Britanie vor contribui doar la moștenirea toxică cu care războiul lui Putin îi va lăsa pe ucraineni să se lupte timp de decenii.
Un nor de vapori în flăcări izbucnește la impactul unui obuz cu DU, lăsând în urmă un praf slab radioactiv, dar totuși otrăvitor. Medvedev se plânge că praful de la obuzele uzate reprezintă un pericol pentru sănătatea soldaților ruși.
După ce până acum nu a manifestat nicio simpatie pentru recruții ruși, aruncați în război și folosiți pe post de carne de tun în bătăliile din Donbas, Medvedev varsă acum lacrimi de crocodil. Acesta a „uitat” să menționeze că forțele rusești folosesc, de asemenea, obuze de tancuri cu DU. Muniția pentru tunurile de 125 de milimetri ale tancurilor din epoca sovietică conțin un miez de DU, iar tancurile rusești T-80 sunt echipate cu Svinets-1, care are un miez de carbură de uraniu-tungsten și cu cartușe Svinets-2 cu DU.
Oficialii britanici nu iau în calcul riscurile
Oficialii britanici par a fi puțin dezinteresați în ceea ce privește riscurile pe termen lung pentru sănătatea artileriștilor ucraineni în urma manipulării și tragerii cartușelor, precum și potențialele pericole moștenite de civili. Proiectilele cu DU, atât cele rusești, cât și cele britanice, prezintă pericole atât pentru soldații ucraineni, cât și pentru civili, deși există o dispută științifică considerabilă în legătură cu nivelul de risc.
Ministerul britanic al Apărării a declarat săptămâna aceasta: „Cercetări independente efectuate de oameni de știință de la grupuri precum Royal Society au evaluat că orice impact asupra sănătății personale și a mediului în urma utilizării munițiilor cu uraniu este probabil să fie scăzut”. Într-adevăr, studiile Royal Society, vechi de peste 20 de ani, pe care ministerul le citează, concluzionează faptul că riscurile sunt foarte scăzute și doar „pentru un număr mic de soldați ar putea exista circumstanțe în care riscurile sunt mai mari”.
În legătură cu riscurile pentru civili, Academia Națională de Științe a Marii Britanii a declarat: „Contaminarea mediului înconjurător va fi foarte variabilă, dar, în majoritatea cazurilor, riscurile asociate pentru sănătate cauzate de DU vor fi foarte scăzute. În unele scenarii din cele mai grave cazuri, ar putea apărea niveluri locale ridicate de uraniu în alimente sau apă, care ar putea avea efecte adverse asupra rinichilor”. Alții, însă, au fost mai puțin încrezători în privința obuzelor și chiar Royal Society a avertizat că trebuie finalizate mai multe cercetări cu privire la pericolele pe termen lung ale acestora.
Efectele distrugătoare ale DU
În 2018, o comisie parlamentară de anchetă din Italia i-a acuzat pe șefii militari că au fost în „negare” cu privire la riscurile obuzelor cu DU, spunând că au existat „tăceri asurzitoare menținute de autoritățile guvernamentale”. Aceasta a sugerat că soldații italieni au fost expuși la niveluri „șocante” de DU în timp ce manipulau proiectilele în Italia și în timpul misiunilor externe, semănând moarte și boală.
Anul trecut, Programul de Mediu al ONU a declarat într-un raport că DU reprezintă o problemă de mediu. „Uraniul și substanțele toxice din explozibilii obișnuiți pot provoca iritații ale pielii, insuficiență renală și pot crește riscurile de cancer. Toxicitatea chimică a uraniului sărăcit este considerată o problemă mai importantă decât posibilele efecte ale radioactivității sale”, au notat aceștia.
Ucraina luptă pentru propria existență și, este de înțeles faptul că, va folosi toate armele pe care le are pentru a se asigura că va supraviețui ca națiune. Rusia este cea responsabilă, în cele din urmă, pentru moștenirea toxică îngrozitoare cu care ucrainenii vor trebui să se confrunte timp de multe decenii de acum încolo.
Într-un interviu acordat POLITICO, președintele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Mirjana Spoljaric, a subliniat teribila contaminare de război care va rămâne în urmă, independent de obuzele cu DU. „Decontaminarea poate dura zeci de ani înainte de a te putea gândi la un nivel rezonabil de agricultură și reconstrucție”, a spus aceasta, vorbind înainte de anunțul britanicilor privind desfășurarea lor.
1000 de ani de decontaminare
„Croația a avut nevoie de aproape 30 de ani pentru a finaliza decontaminarea tuturor zonelor afectate. Am auzit că nivelul de contaminare în unele părți ale Ucrainei este atât de ridicat acum încât este comparabil cu, dacă nu chiar mai mare decât nivelurile din Afganistan. Impactul contaminării în Ucraina va depinde de utilizarea preconizată a terenului în viitor și, în orice caz, acordul privind accesul personalului de decontaminare va fi un precursor pentru începerea activităților de decontaminare”, a declarat Spoljaric.
În aceeași ordine de idei, Mat Whatley, un veteran al armatei britanice și fost șef al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa din Donețk, a cerut ca decontaminarea să fie integrată în orice viitor plan Marshall pentru Ucraina. „Estimările actuale arată că, în total, 160.000 de kilometri pătrați din țară ar putea fi contaminați. Prin comparație, în 2020, 153 de kilometri pătrați de teren au fost curățați de mine la nivel global. În acest ritm, curățarea Ucrainei ar dura peste 1.000 de ani. Și, deși asistența umanitară de deminare are loc în țară, aceasta rămâne la scară mică și la distanță de viitoarele zone prioritare de reconstrucție”, a avertizat el, conform Politico .
Această părere este scrisă de Jamie Dettmer, editor la POLITICO Europe.
