Între 9-11 iulie la Washington NATO a aniversat 75 de ani de existență printr-un summit crucial care a avut loc loc într-un context global marcat de multiple provocări de securitate și geopolitice. Un articol de opinie semnat de senatorul Cristian Bordei.
Un pas istoric
Părerile comentatorilor și experților sunt împărțite cu privire la rolul și mai ales viitorul NATO, iar multiplele luări de poziții și comentarii publice din ultimele zile variază de la optimismul robust la scepticismul și realismul dur.
De partea optimistă Jens Stoltenberg, Secretarul General în exercițiu al NATO, care în editorialul său “Ce înseamnă NATO pentru lume“ apărut pe 3 iulie în prestigioasa revistă americană Foreign Affairs afirmă “marile provocări cer decizii îndrăznețe și asta este ceea ce vor confrunta liderii alianței la summit-ul NATO“ fiind convins că “rezultatul va fi un NATO și mai puternic gata să răspundă provocărilor astăzi și pe termen lung.
Pe de altă parte, Stephen M. Walt, profesor de relații internaționale la Harvard University în analiza sa “ De data asta NATO are cu adevărat probleme” apărută pe 8 iulie în Foreign Policy, cealaltă revistă americană prestigioasă de politică externă, încheie sumbru spunând “bucurați-vă de a-75-a aniversare dar nu luați prea în serios declarațiile despre solidaritatea transatlantică….Europa și SUA o iau treptat pe căi separate și unica întrebare importantă este cât de repede se va întâmpla și cât de departe se va ajunge“.
În spatele norilor negri
Dar care sunt factorii care determină acest pesimism a unei părți din comunitatea experților în relații internaționale?
Rezumând pe scurt factorii interni și externi:
– pericolul lipsei de coeziune a statelor membre din cauza intereselor naționale diferite care se vede atât în divergențele dintre statele europene cât și intre europeni și America pe teme cum ar fi cea mai bună strategie pentru a ajuta Ucraina, campania Israelului în Gaza, abordarea privind China și Rusia, reglementarea marilor corporații din IT și a Inteligenței Artificiale
– ascensiunea partidelor extremiste și izolaționiste în principalele state europene, s-a întâmplat deja în Franța și Olanda, Germania este într-un pericol similar, Viktor Orban continuă tot mai puternic acțiunile disruptive ale Ungariei mergând la Moscova și Beijing imediat după preluarea președinției rotative a Consiliului European
– gradul de incertitudine indus de probabilitatea realegerii Președintelui Trump pentru al doilea mandat care în mod cert va avea o abordare diferită cu privire la NATO și politica externă în general. Acesta a anunțat deja că va încheia râzboiul din Ucraina într-o zi (cu ce preț?), iar reprezentanți de marcă ai establishmentului republican vorbesc despre preferința pentru abordările bilaterale.
– modificarea distribuției puterii la nivel global, apariția Chinei ca un formidabil competitor, de la egal la egal, cu Statele Unite, creșterea contribuției Asiei la 54% din economia mondială față de doar 17% a Europei, concomitent cu mutarea motorului creșterii economice globale tot către Asia
– schimbarea graduală a compoziției etnice în SUA, creșterea procentului de populație cu origini în America Latină, Africa și Asia care nu mai are legătură și nu mai este atașată descendenței europene în timp ce generația tânără americană pare tot mai puțin atașată idealismului wilsonian și excepționalismului american
– capacitatea limitată a statelor europene de a aduce o contribuție semnificativă la prioritatea strategică a SUA de balansare a ascensiunii Chinei în zona Indo-Pacifică.
Provocări destule
Pe de altă parte, încă de la înființarea sa în 1949 în format de doar 12 state, funcționarea NATO n-a fost doar o plimbare în parc, ca în orice organizație de state democratice au apărut de-a lungul timpului numeroase divergențe și crize în funcționarea sa.
În perioada războiului rece Președintele Eisenhower a dorit retragerea completă a trupelor americane din Europa, în 1966 președintele francez De Gaulle a retras Franța din structurile militare NATO, politica de destindere față de Uniunea Sovietică a președintelui Nixon a stârnit nemulțumirea aliaților. După 1990 au apărut divergențele legate de bombardarea Iugoslaviei în 1999, sau față de războiul din Irak când o mare parte a aliaților europeni s-au opus, iar în 2019 președintele Macron a rostit celebra declarație “NATO este în moarte clinică”.
Cu toate acestea NATO a navigat cu succes prin aceste ape tulburi, aliații au găsit mereu formula de a-și regăsi unitatea și conform lui Christopher S. Chivvis de la Carnegie Endowment for International Peace, NATO a parcurs patru faze de dezvoltare în istoria sa, adaptându-se continuu la schimbările contextului geopolitic și rămânând cea mai de succes organizație politico-militară cu scop defensiv din istorie.
Războiul din Ucraina a arătat o regăsită unitate și coeziune care a luat prin surpindere Rusia. Jens Stoltenberg subliniază în editorialul citat că “…astăzi NATO este mult mai puternic. Cinci sute de mii de militari se află în stare de înaltă alertă. Și care acoperă toate domeniile – pământ, aer, apă, spațiu, cyberspațiu. Pregătiți să apere aliații NATO în orice moment… Dacă în 2014 doar trei aliați cheltuiau 2% din PIB pentru apărare, astăzi 23 au atins acest prag. Iar SUA nu mai suportă aproape singure costurile securității comune”.
NATO trebuie să rămână eficient
Există deci speranță și optimism pentru viitorul NATO. Dar cu condiția ca aliații să-și să-și fi regăsit energia și determinarea pentru a lua deciziile importante la acest summit. Decizii care să ducă organizația spre o nouă fază adaptată realităților actuale.
În fața noilor provocări, NATO va trebui să se adapteze pentru a rămâne relevant și eficient:
– O strategie clară și aplicată fără sincope pentru Ucraina. M.E.Sarotte, Profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, propune o soluție interesantă pentru admiterea Ucrainei în NATO. Ea este bazată pe precedentele create de Norvegia in 1949 și Germania de Vest în 1955
Flexibilitate și adaptabilitate: NATO va trebui să fie mai flexibilă în răspunsurile sale. Să se adapteze rapid la schimbările geopolitice și interne din statele membre.
– Inovare și investiții coordonate în apărare. Investițiile în tehnologii avansate, cum ar fi apărarea cibernetică și inteligența artificială, vor fi cruciale. Și asta pentru menținerea avantajului strategic. Iar aliații vor trebui să crească cheltuielile pentru apărare spre 3% din PIB. Și peste iar industria europeană va trebui să găsească formule de agregare și coordonare
– Angajament prin diplomație internă: Depunerea de eforturi diplomatice pentru a menține unitatea alianței. Prin dialog continuu și compromisuri dacă trebuie. Aceasta va fi esențial pentru a face față divergențelor interne.
– Parteneriate cu alte națiuni – Consolidarea parteneriatelor cu alte organizații internaționale și națiuni ne-membre NATO. Astfel încât să fie extinsă rețeaua de securitate și să răspundă mai eficient provocărilor globale. Un semn bun Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud au fost invitate la actualul Summit.
DESPRE AUTOR
Cristian Bordei este senator USR de Cluj din 2020 și membru al Comisiei pentru Energie, Infrastructură energetică și resurse minerale a Senatului. Dar și Secretar al Comisiei pentru Politică externă a Senatului, Membru a delegației României la Adunarea Parlamentară NATO. Aici este și Vicepreședinte a subcomisiei ECSTD (Economic and Security Committee Transition and Development) și Vicepreședinte al grupului parlamentar de prietenie cu Senatul francez.
Cristian Bordei este absolvent al Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul ASE București. Are un master în comunicare internațională la UBB Cluj. El este și și doctorand în relații internaționale la UBB Cluj.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.foreignaffairs.com/europe/what-nato-means-world
https://foreignpolicy.com/2024/07/01/nato-turns-75-history-future-challenges/
https://www.foreignaffairs.com/ukraine/better-path-ukraine-and-nato
