Președintele României, Klaus Iohannis, și-a anunțat oficial participarea în cursa pentru funcția de secretar general al NATO. Funcția este una cu greutate, iar același lucru se poate spune și despre responsabilitățile viitoare ale acestuia.
Iohannis va avea și un competitor pe măsură. Este vorba de premierul din Olanda, Mark Rutte. Oficialul olandez are o susținere destul de mare din partea unor state membre din cadrul Alianței Nord-Atlantice.
Trei responsabilități principale ale secretarului general al NATO
Președinte al Consiliului Nord-Atlantic și al altor organisme-cheie
În primul rând, secretarul general prezidează Consiliul Nord-Atlantic. Acesta este principalul organism politic de luare a deciziilor al Alianței. Secretarul are în vedere și alte comitete decizionale de rang înalt. Printre acestea se numără Grupul de planificare nucleară, Consiliul NATO-Ucraina, Consiliul NATO-Rusia și Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic. În plus, secretarul general prezidează Comisia NATO-Georgia.
Dincolo de rolul de președinte, secretarul general are autoritatea de a propune subiecte de discuție. Acesta își poate folosi bunele oficii în cazul unor dispute între statele membre. Acesta acționează ca un facilitator al deciziilor. El conduce și îndrumă procesul de formare a consensului și de luare a deciziilor în întreaga Alianță.
Pentru a facilita acest proces, secretarul general menține contactul direct cu șefii de stat și de guvern și cu miniștrii de externe și ai apărării din NATO și din țările partenere. Acest lucru presupune vizite regulate în țările NATO și partenere, precum și întâlniri bilaterale cu înalți oficiali naționali atunci când aceștia vizitează sediul NATO.
În mod efectiv, rolul lor le permite să exercite o anumită influență asupra procesului decizional, respectând în același timp principiul fundamental conform căruia autoritatea de a lua decizii este investită doar în guvernele membre însele.
Purtător de cuvânt principal
Secretarul general este, de asemenea, principalul purtător de cuvânt al Alianței și reprezintă Alianța în public în numele țărilor membre, reflectând pozițiile comune ale acestora în probleme politice.
De asemenea, reprezintă NATO în fața altor organizații internaționale, precum și în fața presei și a publicului larg. În acest scop, secretarul general organizează în mod regulat briefinguri și conferințe de presă, precum și prelegeri și discursuri publice.
Șeful Statului Major Internațional
În al treilea și ultimul rând, secretarul general este ofițerul executiv superior al Statului Major Internațional al NATO, fiind responsabil de numirile personalului și de supravegherea activității acestuia.
Sprijin pentru secretarul general
În activitatea sa de zi cu zi, secretarul general este sprijinit direct de un cabinet și de un secretar general adjunct, care îl asistă pe secretarul general și îl înlocuiește în absența acestuia. Secretarul general adjunct este, de asemenea, președintele unui număr de comitete de rang înalt, grupuri ad-hoc și grupuri de lucru.
În termeni mai generali, întregul personal internațional de la Cartierul General al NATO îl sprijină pe secretarul general, fie direct, fie indirect.
Procesul de selecție
Secretarul general este o personalitate politică de rang înalt dintr-o țară membră NATO, numită de statele membre pentru un mandat de patru ani. Selecția se realizează prin consultări diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru acest post.
Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui candidat. La finalul mandatului, titularului i se poate propune să rămână în funcție.
În mod tradițional, postul a fost ocupat de o înaltă personalitate politică europeană, conform nato.int.
