În contextul răspândirii rapide a coronavirusului, statele Uniunii Europene au semnat contracte cu marii producători de vaccinuri anti-Covid-19, pentru a-și putea proteja cetățenii de această boală imprevizibilă. Însă, la mai puțin de 3 ani de la debutul pandemiei în lume, autoritățile europene au descoperit nereguli majore în contractele încheiate între unele țări membre și firmele de la care au achiziționat doze de vaccin.
Comisia Europeană a semnat 11 contracte cu opt producători de vaccinuri în valoare de 71 de miliarde de euro, prin care a reușit a reușit să achiziționeze 4,6 miliarde de doze. De asemenea, costul unei singure doze a fost de 15 euro.
Astfel, potrivit unui raport publicat astăzi de Curtea Europeană de Conturi/Curtea Europeană a Auditorilor (ECA), modul în care țările din blocul UE au achiziționat aceste doze de vaccin se află „la linia regulamentului”. Printre obiecțiile autorităților care au descoperit aceste probleme se numără și răspunderea financiară pentru efectele adverse ale vaccinurilor, care a trecut de la producătorii din Big Pharma la statele membre ale Uniunii Europene,
Totodată, auditorii spun că nu au primit datele complete nici a celui mai important contract semnat de Comisie cu compania Pfizer/BioNTech.
„La 9 aprilie 2021, Comisia a prezentat comitetului director condiţiile negociate între preşedinta Comisiei şi Pfizer/BioNTech, iar comitetul director a fost de acord să lanseze o cerere de oferte. Contractul a fost semnat la 19 mai 2021 şi acoperă 900 de milioane de doze de vaccin care urmează să fie livrate în 2022 şi în 2023, cu opţiunea de a comanda alte 900 de milioane de doze. Acesta este cel mai important contract pentru vaccinuri împotriva COVID-19 semnat de Comisie şi va domina portofoliul de vaccinuri al UE până la sfârşitul anului 2023. Curtea a solicitat Comisiei să îi furnizeze informaţii cu privire la negocierile preliminare desfăşurate în vederea încheierii acestui acord (experţii ştiinţifici consultaţişi consilierea primită, calendarul discuţiilor, înregistrări ale discuţiilor şi detalii privindtermenii şi condiţiile convenite). Niciuna dintre aceste informaţii nu a fost însă pusă la dispoziţia Curţii”, scrie în raportul celor de la ECA.
De asemenea, raportul mai arată că membrii din cadrul Comisiei Europene (care s-au ocupat cu achiziția vaccinurilor) au fost „forțați” să cumpere aceste doze, fără a cunoaște și dispune însă de toate informațiile importante din contract, scrie Bursa.ro.
„Comitetul director a primit contribuţii din partea unor experţi din statele membre cu privire la calitatea ştiinţifică şi la potenţialul diferitelor vaccinuri candidate. Acesta a ales să negocieze cu companii consacrate şi cu experienţă în domeniul dezvoltării vaccinurilor. Maturitatea tehnologiilor utilizate pentru producţia vaccinurilor candidate a fost, de asemenea, un factor important în selecţia efectuată de comitetul director. Acordul încheiat între Comisie şi statele membre prevedea că, înainte de a lua orice decizie finală, Comisia va solicita consiliere ştiinţifică din surse independente atât cu privire la progresele înregistrate, cât şi cu privire la datele disponibile privind calitatea, siguranţa şi eficacitatea vaccinurilor candidate. Comisia a solicitat consiliere din partea unor experţi ştiinţifici, dar, în absenţa unor date solide, comitetul director a trebuit să ia decizii înainte de a fi disponibile dovezi ştiinţifice clare”, a subliniat documentul pus la dispoziție de ECA.
Probleme în privința livrărilor și a asumării posibilelor efecte adverse
Cei care au investigat speța au mai descoperit probleme în ceea ce privește respectarea calendarului de livrare a dozelor de vaccin.
„Calendarele de livrare stabilite în majoritatea contractelor privind vaccinurile sunt provizorii, iar părţile recunosc că pot apărea întârzieri. Patru dintre cele 11 contracte prevăd în mod explicit că contractantul nu este răspunzător pentru întârzieri la livrare. Cinci contracte menţionează dreptul de a rezilia contractul în cazul în care o parte dintre doze sau toate dozele nu sunt livrate până la o dată stabilită sau acordă Comisiei dreptul de a anula comenzile în cazul în care întârzierea depăşeşte un anumit prag. Patru dintre contractele mai recente prevăd reduceri ale preţului contractual per doză în caz de întârzieri la livrare. Conform caietului de sarcini trimis de Comisie producătorilor, pot fi reziliate contractele încheiate cu contractanţi care nu au capacitatea de a produce numărul minim de doze prevăzut în contract. Cu toate acestea, trei dintre contracte nu precizează condiţia pentru o astfel de reziliere, şi anume data până la care contractantul ar fi trebuit să livreze numărul de doze prevăzut”, se precizează în raportul Curţii Europene de Conturi.
În plus, în urma acordurilor comerciale încheiate cu reprezentanții companiilor producătoare de vaccin anti-Covid-19, țările UE au fost de acord să reducă riscurile financiare, pe care compania Pfizer, de exemplu, și le-ar putea asuma dacă apar reacții adverse după administrarea vaccinurilor.
„Deşi respectă principiul general al răspunderii în temeiul Directivei privind răspunderea pentru produsele cu defect, dispoziţiile din contractele încheiate cu producătorii de vaccinuri împotriva COVID-19 diferă de practica anterioară pandemiei, întrucât statele membre au preluat o parte a riscului financiar asumat în mod normal de producătorii de vaccinuri. Un cetăţean care a suferit din cauza unor efecte adverse ale unuia dintre vaccinurile împotriva COVID-19 achiziţionate în temeiul contractelor poate solicita despăgubiri de la producătorul vaccinului. În cazul în care cererea este admisă, statul membru care a administrat vaccinul va fi responsabil de despăgubirea părţii vătămate şi de plata cheltuielilor de judecată ale producătorului vaccinului (compensaţie). Acest lucru nu este valabil în cazul în care daunele sau pierderile sunt rezultatul unei abateri săvârşite cu intenţie, al neglijenţei grave sau al nerespectării bunelor practici de fabricaţie aplicabile în UE”, este scris în raportul ECA.
În plus, se mai arată că 11 state membre UE au elaborat măsuri la nivel naţional, prin care persoanele vătămate în urma apariției unor efecte secundare după administrarea vaccinului vor fi despăgubite „fără culpă”. Astfel, persoana în cauză nu trebuie să dovedească că efectele secundare sunt datorate vaccinului. Prin această măsură sunt protejate și companiile farmaceutice, întrucât, dacă aceste persoane sunt despăgubite de stat, ele nu mai pot intenta un proces împotriva producătorilor de vaccinuri.