Curtea Constituțională a României (CCR) susține că pensiile magistraților nu pot fi tăiate. În acest caz, modificarea vârstei de pensioare la 60 de ani ar fi o altă măsură neconstituțională.
Curtea Constituțională a motivat decizia prin care aceasta a declarat neconstituționale modificările la legea pensiilor speciale ale magistraților.
Problemele creșterii vârstei
CCR a adus în discuție mai multe modificări printre care se numără și: introducerea unor noi condiții de vârstă de pensionare pentru magistrații care au 25 de ani de profesie de 50 de ani, în 2023, și creșterea ei până la 60 de ani, în 2035; tăierea pensiilor de serviciu ale magistraților prin stabilirea unei baze de calcul pentru pensia de serviciu a magistraților de 80 % din salariile primite în ultimul an de activitate, în 2023, și 80 % din întreaga perioada de activitate, în ianuarie 2043; tăierea pensiilor de serviciu ale magistraților prin impozitarea suplimentară a părții speciale de pensie pentru care magistratul nu a plătit contribuții.
Curtea a întâmpinat 2 probleme, după ce a declarat neconstituționale modificările privind creșterea vârstei de pensionare a magistraților la 60 de ani: Una dintre acestea ar fi că s-ar introduce o condiție de vârstă de pensionare pentru magistrații care au 25 de ani vechime în profesie de 50 de ani în 2023. În prezent, magistrații se pot pensiona la 47 de ani. Creșterea vârstei, astfel, este considerată ”distonantă” și ”automată”.
În acest context, CCR indică în motivare că:”Curtea observă că vârsta de pensionare crește de la 50 la 60 de ani în decurs de 13 ani (2023-2035). În prezent, potrivit art (…), nu există reglementată o condiție de vârstă pentru acordarea pensiei de serviciu, aceasta putându-se dobândi după acumularea a 25 de ani de vechime în funcțiile menționate de acest text.Ca atare, se poate observa că, în prezent, persoanele prevăzute la art. (…) pot beneficia (ipotetic) de pensie de serviciu la vârsta de 47 de ani, însă, în mod distonant față de realitatea normativă existentă, potrivit tabelului se consideră că ieșirea la pensie se realizează începând cu vârsta de 50 de ani, creșterea eșalonată a vârstei de pensionare fiind realizată începând cu această valoare, ceea ce înseamnă o creștere automată a vârstei de pensionare”.
O a două problemă găsită în lege, ar fi faptul că se realizează o creștere ”bruscă și intempestivă” și discriminatorie pentru magistrații care sunt născuți după 1976.
Pe actuala legislație, un magistrat de 48 de ani poate ieși la pensie oricând în acest moment întrucât, cel mai probabil, are 25 de vechime în profesie.
Procurorul militar, Bogdan Pîrlog, co-președintele Asociației Inițiativa pentru Justiție susține că se poate ajunge la situații complet absurde: ”Se ajunge la situații absurde astfel încât doi magistrați cu aceeași vechime în profesie, născuți la câteva luni distanță, unul să se poată pensiona acum, la 48-50 de ani, altul care a fost dat la 6 ani la școală să se pensioneze peste 13 ani, la împlinirea vârstei de 60 de ani”.
De asemenea, Curtea adresează acest subiect vorbind despre anexa nr. 2: ”Analizând eșalonarea creșterii vârstei de pensionare stabilită în anexa nr. 2 la lege, Curtea constată că, în realitate, această eșalonare, pe de o parte, pornește de la o vârstă de pensionare care nu își găsește susținerea în normele existente (ipotetic, vârsta de pensionare în sistem începe de la 47 de ani, și nu 50), operând din start cu o ficțiune juridică lipsită de raționalitate (…) și că, pe de altă parte, nu cuprinde reglementări care să conducă la atingerea treptată a obiectivului urmărit, ci, prin modul defectuos de redactare, se realizează o creștere bruscă și intempestivă a vârstei de pensionare cu 10 ani pentru persoanele născute începând cu anul 1976.
Astfel, pentru aceste persoane are loc nu numai o creștere intempestivă a vârstei de pensionare cu 10 ani, față de cele născute în anul 1975 sau anterior acestuia, care se pensionează la 50 de ani, ci și o creștere cu 13 ani față de sistemul actual de pensionare, care valorifică doar vechimea în funcție, nu și vârsta de pensionare.
Se creează astfel o falie între generații determinată de criteriul vârstei, ceea ce înseamnă că eșalonarea creșterii vârstei de pensionare stabilită în anexa nr. 2 la lege este doar proclamată, pentru că, în realitate, reglementează – în mod implicit – că pentru persoanele născute începând cu anul 1976 vârsta standard de pensionare este de 60 de ani”.
Problemele tăierii pensiilor
CCR adresează și problema tăieri pensiilor speciale ale magistraților prin recalculare. Astfel, aceștia au identificat alte două probleme în lege.
Așadar, aceștia susțin că pensiile de serviciu ale magistraților trebuie ”să fie cât mai apropiată posibil de aceea a ultimei remunerații primite”. În cele mai multe cazuri, magistratul are un venit mai mare la finalul carierei. Așadar, stabilirea unei baze de calcul la 80 % din salariile primite în toata cariera, deci luarea în calcul și a salariilor mai mici de la începutul carierei, ar putea duce la reducerea pensiei ceea ce ar fi neconstituțional întrucât se încalcă principiul ”securității juridice”.
În acest context, CCR adresează în motivare: ”Cu privire la baza de calcul, se constată că aceasta trebuie raportată la venitul brut de la momentul deschiderii dreptului la pensie de serviciu pentru a reflecta un nivel cât mai apropiat de venitul aferent funcției, gradului profesional, vechimii avute în vedere la data pensionării. Atunci când Curtea a stabilit că valoarea pensiei de serviciu trebuie să fie cât mai apropiată de „cuantumul venitului ce reprezintă indemnizaţia pentru activitatea desfăşurată în calitate de magistrat” și a făcut referire la actele internaționale cu privire la stabilirea acestui moment cât mai aproape de cel al ultimei remunerații (…), nu a avut în vedere o diluare a bazei de calcul, din contră, indiferent de modul său de stabilire – respectiv de mijlocul utilizat –, aceasta trebuie să reflecte în final un cuantum care să susțină obiectivul primordial fixat de Curte cu privire la cuantumul pensiei de serviciu rezultate. Însă adunarea cuantumului indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor cu caracter permanent din cei 25 de ani necesari pensionării și împărțirea sumei rezultate la 300 pentru a determina baza de calcul constituie un aspect lipsit de raționalitate în stabilirea unei pensii de serviciu pentru că, în realitate, reprezintă o modalitate de reducere a bazei de calcul, care nu poate conduce, în mod obiectiv, la un cuantum al pensiei cât mai apropiat de cel al venitului ce reprezintă indemnizaţia pentru activitatea desfăşurată în calitate de magistrat. Categoric, jurisprudența Curții Constituționale nu obligă la stabilirea bazei de calcul ca fiind venitul aferent ultimei luni anterioare pensionării, dar exclude posibilitatea ca baza de calcul să fie stabilită prin raportare la media veniturilor persoanei dintr-un interval de 25 de ani, interval în care aceasta a avut diferite funcții, grade, vechimi care nu corespund cu un moment contemporan cu cel al ieșirii la pensie. Astfel, în stabilirea bazei de calcul poate fi luată în discuție o formulă care să dea expresie veniturilor funcției/gradului/vechimii avute la timpul pensionării, permițând ca valoarea pensiei de serviciu să fie cât mai apropiată posibil de aceea a ultimei remunerații primite. ”
O altă problema ar părea să fie că pensiile în plată nu pot fi tăiate retroactiv prin recalcularea bazei de calcul. Astfel, CCR subliniază că: ”Întrucât recalcularea pensiilor aflate în plată după o formulă care diminuează baza de calcul avută în vedere la data dobândirii dreptului de pensie are drept consecință diminuarea drepturilor aflate în plată, rezultă că art.III din legea criticată încalcă principiul securității juridice în componenta sa privitoare la neretroactivitatea legii”, conform sursei g4media.ro.
