Pasiunea nu are limite, și totuși dacă societatea îți impune, decizi să accepți sau continui fără să îți pese de așa zisele consecințe?
Aceasta poate fi întrebarea cu care un artist stradal se confruntă zi de zi, să facă ceea ce-i place sau să îi fie teamă că este judecat sau neînțeles. Deși am ajuns în secolul vitezei, în care aveam acces la orice fel de informații și putem mult mai ușor să ne acomodăm cu „noi concepte” decidem încă să judecăm. Aceste etichete pe care diferiți oameni aleg să le pună fără nici un fond nu l-au afectat pe Andrei Mureșan, un tânăr în vârstă de 28 de ani care face ceea ce îl face fericit, cântă. Acesta s-a născut în Dej, a locuit în Spania din 2001 până în 2008 și de atunci locuiește în România, la Cluj Napoca unde și-a creat un renume în industria artiștilor stradali. „Inițial am fost sceptic cu privire la cântatul pe stradă, pentru că nu știam cum vor reacționa oamenii, dar după ce am cântat de câteva ori, mi-am dat seama că atâta timp cât eu fac asta cu pasiune, nici nu mai contează ce cred oamenii. Părerile au fost împărțite, dar majoritatea oamenilor au apreciat curajul meu” îmi recunoaște Andrei.
Muzica nu a fost primul plan în ceea ce-l privește, pentru că acesta până să ajungă să trăiască exclusiv din muzică a avut diferite încercări eșuate de profesii. „Am trecut și eu prin mai multe job-uri, ca orice om din secolul 21, de la spălător de vase, ospătar, muncitor în construcții, taximetrist și inginer. Momentan dețin o licență de taxi și în timpul liber fac și taximetrie.”
Cântatul pe stradă poate fi o meserie?
Cine decide? Meseria de artist există? Nu, însă cu toate astea mulți oameni trăiesc din artă și pentru ea. Atunci vin și roadele, când te dedici cu totul și ai curajul de a-ți asuma pasiunea. Când spun de roadele muncii, mă refer la partea financiară care din păcate este necesară pentru a te dezvolta. Așadar, se poate trăi din cântat pe stradă, după cum ne dezvăluie Andrei: „eu personal doi ani am trăit doar din cântatul pe stradă plus câte un concert pe aici pe acolo. Atâta timp cât ești frecvent în ceea ce faci, orice este posibil.”
De câți bani ai nevoie pentru a-ți crea propriul concert? Investiția pe care Andrei a făcut-o la început a fost de 3000 de lei. „În prima fază am investit în jur de 3000 lei, având în vedere că aveam deja o chitară mai de Doamne-ajută. Până în prezent am investit în jur de vreo 2000 euro doar în aparatura necesară cântatului pe stradă, din banii făcuți „pe stradă”.
Din fericire, povestea lui Andrei cu oamenii care decid să-i asculte muzica pe stradă nu este una tristă, după cum susține acesta: „În general sunt două categorii de oameni: cei care se opresc să asculte și cei care trec mai departe, văzându-și de drumul lor. În cea mai mare parte, oamenii sunt foarte receptivi, mai ales aici la Cluj. Am cântat în mai multe orașe din România: București, Timișoara, Oradea, Iași, dar mi se pare că la Cluj este cel mai bine.”
Poliția Locală, dușmanul artiștilor stradali
Cum nu poate fi totul atât de roz, artiștii stradali din România pe lângă faptul că se confruntă cu părerile oamenilor se mai „luptă” și cu Poliția Locală, care evident, „își face meseria”. Pentru a cânta pe stradă este necesară de la Primăria orașului de o autorizație care îți oferă acest drept, după totul ar trebui să fie simplu, însă nu este așa, după cum susține Andrei. „Singura problemă cu care mă confrunt când vine vorba de această autorizație este faptul că nu primesc niciodată autorizație cu amplificare de sonorizare, lucru care înseamnă că ar trebui să cânt fără boxă, ceea ce este absurd, deoarece sunt într-un spațiu deschis unde este gălăgie și nu se aude nimic dacă cânt neamplificat.”
Rolul Poliției locale? Niciunul. Însă, cu toate acestea există motive pentru care artiștii stradali sunt amendați, Poliția Locală fiind singurul impediment real, în final, care nu-i lasă pe artiștii stradali să-și desfășoare activitatea liniștiți. „Poliția locală, fără sa stau pe gânduri este unicul impediment. Într-un singur an am plătit peste 20 de amenzi. Găseau de fiecare dată un motiv să mă amendeze pentru ceva”, susține acesta.
Am fost curioasă, pe urmă, în funcție de ce un artist stradal alege locul în care decide să cânte, însă nu este vorba despre vreo rețetă de succes. „De obicei alegem aleatoriu, dar un factor în funcție de care facem această alegere, totuși, sunt locurile unde este cel mai mare trafic de persoane și în același timp sa fie și o zonă liniștită, de aceea majoritatea oamenilor mă știu drept: „băiatul care cântă în Piața Muzeului”, acolo aleg de cele mai multe ori să cânt” îmi recunoaște Andrei.
Oamenii, arta orașelor
În viața unui artist stradal este foarte importantă conexiunea cu oamenii. Publicul care consumă arta stradală, indiferent sub ce forme este, desen, muzică sau dans oferă motivația și satisfacția necesară artiștilor pentru a continua să facă ceea ce iubesc, fără un public care să consume astfel de creații nu ar exista în orașe culorile, notele muzicale sau pașii de dans. Este un aspect important pentru orașe, să dețină o amprentă personală și un mod ideal în care omul de rând se poate conecta cu artistul și cu creația, independent de cadrele formale, factorii financiar sau de conduita socială. În stradă, există doar artistul și consumatorul de artă- care comunică, se încurajează din priviri, fac schimb de emoții și se conectează.
Pe lângă acest rol, de a se apropia de public, artistul are beneficiul unui răspuns direct de la privitor. Un răspuns – verbalizat sau nu, transmis prin limbajul corpului sau un simplu zâmbet de apreciere- sunt elementele care hrănesc ego-ul unui artist. Îl încurajează să continue ceea ce face. Apoi, sunt privitorii care merg și le strâng mâna, mulțumindu-le artiștilor că le-au făcut ziua mai frumoasă. Un astfel de răspuns este motivația zilnică a artistului de stradă.
Ca un sfat pentru tinerii care sunt la început de drum și nu sunt siguri dacă ar trebui să urmeze acest drum, Andrei le oferă un sfat: „Să nu vă fie frică să renunțați la ceea ce nu vă face fericiți pentru a vă îndeplini visele: ultimul meu job înainte de a mă apuca de cântat pe stradă a fost de inginer executant în construcții. Toți mi-au spus că-s nebun când mi-am dat demisia de la un job stabil pentru a cânta pe stradă iar acum, 3, 4 ani mai târziu, aceiași oameni mă felicită și îmi spun cât de curajos am fost pentru ce am făcut. Mai pe scurt, să ai curajul să faci ceea ce-ți dorești și să îți asculți inima, nu oamenii care te judecă iar restul vor veni de la sine. Nu spun că va fi ușor, dar la final, dacă ești consistent în ceea ce faci, vei culege roadele muncii din spate.”
Andrei în momentul de față cântă cântă în trei proiecte, două trupe de coveruri pe care le-a format el și o trupă de piese proprii.
„Be Right Band, care este proiectul meu de suflet, cu care cântăm la orice tip de evenimente, având un repertoriu foarte diversificat. Los latinos, proiect bazat doar pe muzică cu origini latino și Andy Morrison and his velvet sparrows, proiectul unui prieten foarte bun, cu piese proprii” explică acesta.
