Miniștrii de finanțe din Uniunea Europeană au convenit miercuri asupra modificărilor aduse normelor fiscale ale UE. Acestea vor fi actualizate pentru a le adapta la realitățile post-pandemice ale datoriei publice ridicate și la necesitatea unor investiții publice masive pentru combaterea schimbărilor climatice.
Mai jos sunt prezentate principalele elemente ale noii abordări.
Accentul normelor
Normele mută accentul de pe deficitul și datoria anuală pe cheltuielile primare nete anuale. Acesta este un indicator fiscal care măsoară acele componente ale cheltuielilor aflate sub controlul direct al unui guvern. Pe baza unei analize a sustenabilității datoriei, Comisia Europeană și țara în cauză convin asupra unei traiectorii a cheltuielilor primare nete pentru o perioadă de patru ani. Astfel, se va reduce datoria și deficitul sub limitele impuse de UE de 3% și, respectiv, 60% din produsul intern brut (PIB).
Planuri pe patru și șapte ani pentru UE
Perioada de patru ani pentru reducerea datoriei publice prin controlul cheltuielilor publice poate fi extinsă la șapte ani. Acest lucru se întâmplă dacă un guvern realizează anumite tipuri de investiții și reforme.
Reformele și investițiile în tehnologiile ecologice și digitale și aprobate de UE pentru a plăti în numerar din fondul său de redresare post-pandemică sunt suficiente pentru a prelungi automat termenul. Acestea trebuie să includă „reforme și investiții ambițioase, în special în ceea ce privește creșterea economică și sustenabilitatea fiscală pe termen mediu”.
Viteza de reducere a datoriei
Pentru a accelera consolidarea fiscală în cazul țărilor care au datorii mari, noile norme stabilesc o valoare medie anuală minimă de reducere a datoriei.
Țările cu o datorie de peste 90% din PIB trebuie să o reducă cu cel puțin 1% din PIB pe an. În cazul țărilor cu datorii cuprinse între 60% și 90% din PIB, reducerea poate fi mai lentă. Aceasta va fi de 0,5% din PIB pe an.
Aceasta este mult mai puțin ambițioasă decât cerința anterioară, dar nerealistă. Potrivit acesteia fiecare țară ar trebui să reducă datoria cu 1/20 din excedentul de peste 60% pe an. Dar este, de asemenea, mai riguroasă decât propunerea inițială a Comisiei. Aceasta viza ca orice reducere a datoriei pe parcursul a patru ani ar fi suficientă.
Viteza de reducere a deficitului
Limita superioară a deficitului bugetar rămâne de 3% din PIB. Noile norme introduc o „măsură de salvgardare a rezilienței deficitului”. Există o marjă sub plafonul de 3% care va fi utilizată în planificarea traiectoriei cheltuielilor. În acest fel se asigură că guvernul are spațiu de manevră chiar și atunci când se întâmplă ceva neașteptat. Trebuie menționat faptul că nu trebuie depășită limita de 3% a UE. Această marjă ar urma să fie de 1,5% din PIB.
Deficitul de 1,5% din PIB este acum noul obiectiv global pentru țările UE. Acesta înlocuiește conceptul anterior de obiectiv pe termen mediu (OTM) pe care țările trebuiau să îl urmărească. Pentru multe țări, acest obiectiv reprezenta un deficit de 0,5% din PIB în termeni structurali. Astfel, trecerea la 1,5% le lasă acum un spațiu fiscal suplimentar.
În cazul în care deficitul depășește 3% din PIB, guvernul este supus unei proceduri de deficit excesiv (PDE). Acesta trebuie redus cu 0,5% din PIB anual.
Deficitul din UE trebuie ținut sub control
Odată ce deficitul scade sub 3% din PIB, mărimea îmbunătățirii anuale va fi de 0,4% din PIB pe an, dacă o țară are la dispoziție patru ani pentru aceasta, și de 0,25% dacă are la dispoziție șapte ani, până când va ajunge la un deficit de 1,5% din PIB.
Acest lucru este puțin mai permisiv decât regulile anterioare, care obligau guvernele să reducă deficitele structurale cu cel puțin 0,5% din PIB pe an până când bugetul este echilibrat sau excedentar, indiferent dacă deficitul era peste sau sub 3%. De asemenea, vechile norme prevedeau că un deficit care depășește 3% din PIB trebuie să fie redus sub plafon din nou în anul următor, cu excepția cazului în care există circumstanțe speciale. Acum nu mai există o astfel de cerință.
Pentru a ține cont de ratele dobânzilor de la BCE, care se află la un nivel record, până în 2027 plățile dobânzilor vor fi excluse din calculul reducerilor de deficit atunci când o țară are un deficit de peste 3% din PIB, lăsând mai mulți bani în visteria guvernelor naționale pentru investiții.
Aplicarea normelor
Pentru a impune respectarea traiectoriei de cheltuieli convenite, Comisia va putea să lanseze măsuri disciplinare, care s-ar putea încheia cu amenzi, împotriva unui guvern care ar depăși cheltuielile cu o anumită sumă într-un anumit an sau cu o anumită sumă cumulată pe parcursul perioadei de patru sau șapte ani.
Dimensiunea excesului de cheltuieli care ar declanșa procedura disciplinară este de 0,3% din PIB anual sau 0,6% din PIB cumulat, atunci când o țară are o datorie de peste 60% și înregistrează și un deficit, potrivit reuters.com.
