Nucleara lui Călin Georgescu a lovit mai ceva ca o intercontinentală rusească

Într-o seară care putea părea „obișnuită” pentru un străin, am colindat Capitala prin toate sediile candidaților care așteptau deznodământul zilei votului.

Doar aglomerația specifică Bucureștilor mai încălzea atmosfera unui ditamai oraș amorțit. Pentru sute de mii de cetățeni care așteptau cu sufletul la gură, ora 23:00 a fost momentul decisiv într-o luptă dusă pe mai multe fronturi.

Galbenii de la AUR

Urmând „harta comorii” până la colțul Centrului Vechi, aici fiind vorba de bulevardul Ion C. Brătianu 36, sub semnul unei foste epoci, am găsit prima destinație, partidul AUR. În fața mea era un tablou chiar „primitor”: un domn ce se bălăngănea cu un iz de melancolie alcoolică cât scanda clar și răspicat: „Dacă îl prind pe domnul Simion, îi sparg nasul!”

Derutat de cetățeanul turmentat, dar cu un plan bine stabilit, am pășit, agale, spre intrarea în Head Quarter-ul Alianței pentru Unirea Românilor. O față familiară răsare în zare, un fost prieten de familie ce m-a întâmpinat călduros în sediul lor. Ademenit cu un pachet specific alcătuit din eugenii și o pungă de pufuleți, am găsit refugiu în fostul Magazin București.

Prin valuri de geci și șepci galbene, am continuat să vâslesc în căutarea unei persoane mai reprezentative dispuse să facă un schimb de idei. Spre surprinderea mea, am fost oprit chiar de o figură proeminentă a locului, Ramona Bruynseels.

Ea ocupă postul de viceprim-ministru cu atribuții în protecție socială. Cu un aer energic și deschis, ronțăind o eugenie, Ramona zice: „Vreți și voi o eugenie?”.

Doamna cu nume imposibil

Bun biscuitul, dar momentul impunea solemnitate, presupun.

Trecând la lucruri mai serioase, am cerut câteva declarații pentru a vedea perspectiva ei asupra situației alegerilor prezidențiale, primul tur. Iată ce a ieșit:
„Cum a fost perioada aceasta de campaniei atât pentru dvs., cât și pentru partid?”, am chestionat noi.

A urmat aici, un răspuns în surdină: „Noi suntem, de când am apărut, ca partid suntem într-o campanie. Pentru AUR, a fi printre oameni nu este o activitate pe care o desfășurăm doar în perioada oficială de campanie, ci este modul nostru de acționa, tocmai de aceea suntem cel mai activ partid, partidul care petrece cel mai mult timp printre oameni.”

Scuzându-se pentru introducerea lungă, doamna Bruynseels a vorbit despre faptul că a fost o campanie frumoasă. I-a plăcut: „Este frumos în campanie”.

Căutând nod în papură, am insistat asupra unei comparații: 2019 vs 2024, am întrebat: „ Ați observat vreo diferență dintre cei doi ani?”

Este oferit un răspuns care anticipează ironia întregii situații: „Principala diferență pe care am observat-o este căăă…. de data asta au apărut foarte mulți candidați meniți a lua din procentele candidatului nostru. Și aici permiteți-mi să îi amintesc pe Cristian Terheș, Călin Georgescu, pe doamna Păcuraru, susținută de Realitatea TV și dacă stau să mă gândesc bine, probabil că mai sunt și alții. Toți acești candidați au avut misiunea de a lua voturi din tabăra suveraniștilor astfel încât a-l bloca pe Simion la matinelă. ”

Unde fu mai bine: PSD sau PNL?

Am plecat spre PNL. Prietenul nostru Metrorex ne-a oferit o călătorie călduță pentru numai 3 lei.

Și uite așa, am ajuns la Aviatorilor. La pas, am parcurs o distanță egală cu cea a unui traseu montan pentru a ajunge la sediul lui Nicolae Ciucă. Pitit undeva pe lângă parcul Kiseleff, viloiul boieresc de trei etaje adăpostea cică ceva numit pompos „centrul de operațiuni” al Partidului Național Liberal. La poartă, ne aștepta un domn simpatic, pe la 60 și ceva de ani, care ne-a zâmbit insistent și ne-a invitat să ne alăturăm „petrecerii” din curtea sediului de campanie.

Ne-am strecurat ca niște spioni să furăm una-două declarații de la orice oficial ne ieșea în cale. Ei bine, putem spune că misiunea noastră a eșuat lamentabil. Demoralizați, derutați și înfrigurați  de vreme și de liniștea apăsătoare am aprins o țigară. În mod surprinzător, am fost martori la ceva ce urma sau semăna a fi un scurt discurs politic înainte de atingerea orei afișării Exit Poll-ului, respectiv 21:00.

Rareș și discursul lui de la vila PNL

Rareș Bogdan, vicepreședintele partidului a ieșit în fruntea mulțimii să ofere susținătorilor săi un prilej de bucurie: „Este o zi incredibilă în istoria românilor, în care aceștia arată extrem de clar că sunt mobilizați fie că sunt în țară, fie că sunt în străinătate. La această oră estimările sunt că prezența la vot va fi de peste nouă milioane și jumătate de voturi din care peste 800.000 de mii în diaspora. Este o cifră istorică.”

Bogdan a susținut și că partidul său o duce „extrem de bine”.

„Pe bazinele electorale este clar că vom câștiga 20 dintre județele României pentru candidatul nostru(…) Bătălia se duce între doi candidați de dreapta pentru turul doi, bătălia ultimelor ore fiind una extrem de importantă. ” – a subliniat vicepreședintele cu un entuziasm ireal, făcând o aluzie la confruntarea „strânsă” dintre reprezentatul USR, Elena Lasconi și Nicolae Ciucă.

Platitudine maximă la PSD

Povestea de dragoste cu PNL s-a încheiat. Ne-am luat rămas bun de la conac și de la drăguțul domn de la pază și ne-am strecurat pe străzile lăturalnice ale bulevardului pentru a ajunge la PSD.
Impunătoare ca de obicei, statuia „Eroilor Aerului” părea oarecum a fi un semn al situației actuale de la noi din țară. O luptă dusă pe un teren așa de fragil, încrederea cetățenilor, părea să fie o oarecare ironie la mijloc.

Ajunși la PSD, am remarcat o altă atmosferă: Monotonie îmbibată cu o leacă de nerăbdare.

Între zeci de camere și „un covor roșu”, jurnaliștii așteptau să prindă una-două vorbe de la premier. Fără vreun obiectiv concret și material de preluat, am părăsit în scurt timp curtea lui Ciolacu cu sintagma „votați trei trandafiri” întipărită în creștetul capului.

Fiecare poveste are și un capitol trist, o tragedie, o moarte a unui erou, o despărțire – aici, a fost vorba de separarea dintre doi colegi. Eu și colegul meu de redacție am luat-o pe căi diferite. Unul a rămas la PSD, iar celălalt și-a continuat aventura prin București.

Bineînțeles că eu am fost cel ce a ales să bată maidanul. O curiozitate, o întrebare insistentă tot cutreiera adâncul minții mele: Ce face Elena Lasconi?

Unde se ascunde USR

Nimic. Am ajuns la destinație și am fost întâmpinat de propria persoană. Ca un copil ce dorește o nouă jucărie, am privit îndelung prin geamurile sediului USR. Închis, Blocat. Gol.
M-am orientat iar spre suveraniștii lui George Simion. Doar se anunțaseră declarațiile de la 21:00. Patru minute separau momentul crucial al declarațiilor de sosirea mea.

Strălucitor, semnul Magazinului București stătea tot acolo, adică deasupra unui pupitru semnat cu numele reprezentatului AUR.

„Închideți televizoarele până la ora 23:00. Să nu ascultați din sondaje mincinoase. Am obținut o mare victorie azi, nu au furat ei cât am putut noi vota. Zeci de televiziuni, zeci de sondaje, am fost împotriva lor și am intrat în turul doi. ” – a răsunat vocea lui George Simion pe aleile înguste ale Centrului Vechi.

La -4 grade, liniștea mea a fost tulburată de „vocea poporului”:
„George președinteeeeee, George președinteee, George președinteee!” – striga mulțimea de susținători de pe bulevardul Brătianu.

M-am gândit să aștept ora 23:00, poate, totuși, se zicea ceva interesant. Pe telefon, vești noi. Conform sondajelor, Elena Lasconi urma să intre, mai mult ca sigur, în cel de al doilea tur. Buimac, m-am simțit lovit în toate sondajele pe care le îngurgitasem peste zi.

Dar, aflasem că șefa USR era în altă zonă a Bucureștiului. Pe lângă Arcul de Triumf, strada Clucerului ascundea noul sediu.

Nimeni nu pricepe nimic

Veștile continuau pe telefon: Dintre toate variantele posibile, un candidat independent, Călin Georgescu, a furat coroana reginei de la USR. Sediul proaspăt descoperit era și el părăsit. În loc de portar, un brad de Crăciun decorat în stilul Uniunea Salvați România tremura în noapte.

Am mai luat un taxi. „Cu cine ați votat?..” – am întrebat șoferul.

„Candidatul meu.. nici 5% nu cred că ia.” – a râs acesta, subliniind că este vorba despre un alt candidat independent, Cristian Diaconescu.

După 20 de minute, până și taximetristul a susținut că nu se aștepta la o asemenea situație. Ciucă cu atât de puține voturi, Geoană care nu a putut valorifica experiența sa de externist și de fost oficial NATO, o posibilă finală între Lasconi și Ciolacu și cireașa de pe tort, creșterea neașteptată a lui Călin Georgescu.

„Face minuni Tik-Tokul asta. Poate, Georgescu ăsta e ce ne trebuie”, a filozofat șoferul la final de drum.

Concluzie: n-am experiență destulă în domeniu, dar sunt sigur de ce am văzut. O săritură de la zero la plus 20 ca aceea a lui Georgescu, asta nu s-a văzut în anii electorali din 90 încoace.