Președintele Germaniei insistă ca cetățenii să fie obligați să presteze muncă în folosul comunității. Deși ideea a șocat, bătându-se cap în cap cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ea e tratată în Germania cu toată seriozitatea, de aproape două decenii încoace. Dar ar putea avea proiectul vreo șansă de implementare? Și de ce tocmai Germania cea puternică este atât de fascinată de această idee?
După cum a recunoscut recent ministrul german al Economiei, Robert Habeck, „știam de ani de zile că vom avea o problemă demografică, dar nu s-a făcut nimic în privința asta”. Iar astăzi s-a ajuns în situația în care, din cauza îmbătrânirii populației, Germania se confruntă cu un deficit sever al forței de muncă calificate.
Imigranții au rezolvat doar parțial problema forței de muncă din Germania
Potrivit Bloomberg, 50% dintre firme reduc producţia din cauza problemelor de personal, ceea ce costă anual economia până la 85 de miliarde de dolari. O soluție de avarie pentru a reduce deficitul de forță de muncă este importarea ei. Așa se explică, măcar în parte, și aparenta mărinimie de care a dat dovadă Germania începând din 2014, când și-a deschis larg porțile în fața valurilor de imigranți veniți mai ales din Siria, dar și din țări precum Afganistan, Irak și nordul Africii.
Conform datelor Biroului Federal de Statistică (Destatis), între 31 decembrie 2014 și 30 iunie 2022, numărul persoanelor cu cetățenie străină din Germania a crescut cu 4.341.000. În schimb, numărul cetățenilor germani a scăzut cu 1.458.000. Și uite așa se face că, deși numărul populației a sporit într-adevăr din 2014 încoace, creșterea a fost de numai 2.882.000. Adică mult sub necesar, dacă ținem seama de faptul că, potrivit experților, țara are în continuare nevoie de aproximativ 400.000 de imigranți calificați în fiecare an. Așa că, de unde Germania nu mai știa odinioară cum să scape mai repede de străini, acum se zbate să îi atragă.
Dar chiar și așa, 400.000 de imigranți calificați anual reprezintă o țintă deosebit de ambițioasă. În acest context, o altă soluție luată în discuție pentru compensarea deficitului de forță de muncă a fost ideea repusă recent pe tapet de președintele Frank-Walter Steinmeier. Atâta doar că el nu a invocat argumente de ordin economic, ci rațiuni vizând „coeziunea socială”, „democrația”, ori ieșirea cetățenilor țării „din propria lor bulă”.
Președintele Germaniei n-a fost de fapt primul care a venit cu ideea muncii obligatorii în folosul comunității
Ce a propus de fapt Steinmeier?
Președintele Germaniei s-a pronunțat prima dată în favoarea introducerii muncii obligatorii în folosul comunității în cadrul unui interviu acordat în iunie 2022 publicației „Bild am Sonntag”. Steinmeier, care a argumentat că o asemenea măsură ar întări nu doar coeziunea socială, ci chiar și democrația, s-a referit cu acel prilej strict la tineri.
El a arătat că, mai ales în aceaste vremuri, în care suntem tot mai puțin deschiși să înțelegem modul în care văd alții viața, o perioadă petrecută în serviciul comunității „poate fi deosebit de valoroasă”. „Ieși din propria bulă, cunoști oameni complet diferiți, ajuți cetățenii aflați în impas. E ceva de natură să reducă prejudecățile și să întărească simțul comunității”, a adăugat președintele Germaniei, notând că perioada de muncă în folosul comunității nu trebuie să fie neapărat un an întreg și că ea ar trebui prestată în locuri precum căminele de bătrâni, instituțiile pentru persoanele cu dizabilități, centrele pentru persoane fără adăpost sau chiar în armată.
La 8 noiembrie, Steinmeier și-a reiterat ideea, ducând-o încă și mai departe. De această dată, președintele a spus la postul public ARD că ea ar trebui să li se aplice reprezentanților tuturor categoriilor de vârstă, care „să iasă pentru o vreme, măcar o dată în viață, din mediul lor obișnuit, pentru a se dedica problemelor unor oameni complet diferiți”.„Dacă există idei mai bune decât cele ale perioadei obligatorii, sunt bucuros să le discut. Singurul lucru pe care nu îl vreau este ca această dezbatere să se încheie din nou fără să se întâmple nimic”, a conchis președintele.
Tinerii din Germania, primii vizați de ideea lui Steinmeier
O idee mai veche, care a fost tratată cu toată serioziatea
Într-adevăr, dezbaterea din Germania pe tema muncii obligatorii în folosul comunității nu a pornit de fapt o dată cu Steinmeier, ci mult mai devreme, având așa o istorie complexă, încât a devenit și subiectul unei pagini de Wikipedia (însă, deocamdată, doar în limba germană). După cum amintește „Legal Tribune Online”, tema a fost abordată, încă din 2007, chiar și de experți, care au întocmit pe marginea ei o analiză destinată însuși parlamentului german.
Documentul analiza problematica în special sub aspect juridic, prezentând pe larg, clar și obiectiv, cum se prezintă situația, ce opreliști există în calea implementării unui asemenea proiect și chiar și eventualele portițe la care ar putea apela la o adică Bundestagul. Experții aminteau între altele că subiectul muncii obligatorii în folosul comunității fusese adus în discuție, sub diverse nume și forme, „de peste 10 ani”. Adică încă dinainte de 1997.
Documentul concluziona însă că introducerea unui serviciu social obligatoriu ar încălca Legea Fundamentală, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stipulează limpede că nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie. Experții mai aminteau că în țările europene nici măcar nu se preconiza introducerea vreunui serviciu social general obligatoriu și menționau că singura țară inclusă în cercetarea făcută de ei și în care ar fi existat un asemenea sistem ar fi fost Venezuela, unde ar fi fost implementat așa-numitul „Servicio Social”.
În pofida concluziilor negative ale documentului din 2007 menit să-i lumineze pe parlamentarii germani în privința perspectivelor implementării unui asemenea sistem, ideea muncii obligatorii în folosul comunității a continuat să stârnească interes în Germania. Unde s-a și găsit o variantă B. După ce serviciul militar obligatoriu a fost suspendat în 2011, autoritățile au creat așa-numitul „Serviciu de voluntariat federal”, deschis tuturor categoriilor de vârstă și la care se înscriu anual în jur de 40.000 de persoane. De bună voie și nesilite de nimeni.
De un succes încă și mai mare s-au bucurat de asemenea alte două programe, „Anul de voluntariat ecologic” și „Anul de voluntariar social”, care sunt destinate doar tinerilor și care atrag în majoritatea anilor mai mulți doritori decât numărul locurilor disponibile. În 2020, s-au înscris de pildă la „Anul de voluntariar social” 53.331 de tineri. Iar în cadrul programului, care durează în mod normal undeva între șase și 18 luni, voluntarii au dat o mână de ajutor exact în locuri precum cele sugerate de președintele Germaniei: azile de bătrâni, spitale, adăposturi etc. Conform unor cifre oficiale citate pe pagina de internet a postului de radio „Deutschlandfunk”, numărul total al celor inscriși în cele trei programe de voluntariat mai sus menționate s-a ridicat în 2020 la 94.724 de persoane.
Faptul că în Germania există o cultură a voluntariatului și că programele instituite în acest sens se bucură de succes a fost de altfel invocat de mulți dintre politicienii țării drept un motiv în plus, pe lângă cele de natură juridică, pentru a respinge varianta introducerii muncii obligatorii. Și totuși, ea a revenit iar în actualitate în 2018, când a fost popularizată de secretarul general de la acea vree al Uniunii Creștin-Democrate (CDU), Annegret Kramp-Karrenbauer.
Ea propunea ca, după încheierea studiilor, tinerii să-și petreacă un an muncind în folosul comunității, în scopul de a întări astfel coeziunea socială a țării. O idee care, după cum am văzut, a fost relansată apoi de Steinmeier, în 2022. Și care, culmea, chiar pare să aibă priză la marele public german. Cel puțin dacă e să ne luăm după o anumită cercetare de piață.
Are sau nu perspective reale ideea lui Steinmeier?
Potrivit unui sondaj de opinie realizat în octombrie de Centrul Liz Mohn al Fundației Bertelsmann, 64% din populația Germaniei ar sprijini introducerea unui program de lucru obligatoriu flexibil, pentru bărbați și femei de orice vârstă. De asemenea, 65% dintre germani consideră că este important „să aducă o contribuție la societate”, 61% sunt dispuși să se implice personal și 53% sunt deja implicați în acțiuni de voluntariat.
Problema este că Bertelsmann, al cărui „copii” sunt fundația cu același nume și Centrul Liz Mohn, este un puternic trust media, mânat, ca orice altă companie, de propriile sale interese, care par să meargă, cel puțin din acest punct de vedere, mână în mână cu cele ale președintelui Germaniei. De altfel, Liz Mohn, care este și azi implicată în conducerea companiei, după ce a fost căsătorită cu fostul proprietar, nu s-a sfiit să salute public rezultatul sondajului. „Mă bucur că atât de mulți oameni din țara noastră sunt dispuși să-și asume responsabilitatea socială. Acest angajament este o bază stabilă pentru consolidarea democrației și a coeziunii în societatea noastră”, a afirmat ea, potrivit unui citat postat pe site-ul fundației, exact pe aceeași pagină care prezintă și rezultatele cercetării de piață.
Deși sondajul pare să stea sub semnul întrebării, iar majoritatea politicenilor, în frunte cu cancelarul Olaf Scholz, s-au arătat sceptici cu privire la ideea introducerii muncii obligatorii în folosul comunității, invocând limitările impuse de Constituția Germaniei, nu e exclus ca în final să se găsească totuși portițe pentru implementarea ei, într-un viitor poate nu atât de îndepărtat. Chiar dacă într-o formă diferită. A demonstrat-o Franța.
După ce președintele Jacques Chirac a decis să profesionalizeze armata și a suspendat serviciul național, el a instituit din 1998 „Ziua Apărării și Cetățeniei”. Un fel de curs obligatoriu de o zi pentru toți cetățenii cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani, menit de pildă să-i informeze cu privire la situația geopolitică și la programele de antrenament militar și să-i învețe să ofere primul ajutor.
În 2019, președintele Emmanuel Macron a hotărât să ducă lucrurile mai departe, introducînd așa-numitul „Service national universel” (SNU), obligatoriu vreme de o lună pentru cetățenii cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani. Scopul declarat al SNU, care ar urma să fie pe deplin implementat până în 2026, este împărtășirea valorilor naționale, consolidarea coeziunii sociale și promovarea angajamentului social.
În primele două săptămâni, petrecute neapărat departe de casele lor, ăntr-un sistem în care se gospodăresc în comun, tinerii parcurg o serie de cursuri teoretice și participă la activități sportive și culturale, precum și la unele „rituri republicane”, așa cum sunt ele numite pe site-ul SNU. Timp de alte minimum 12 zile, tinerii sunt obligați să „ofere asistență” unei structuri la alegere (unități sanitare, servicii publice, institutii de forță etc). Deși, dupăcum era de așteptat, implementarea SNU a stârnit numeroase controverse, inclusiv de natură juridică, „Serviciul național universal” a marșat înainte, reușind deja să „transforme” 80.000 de tineri francezi, după cum precizează pagina sa de internet cu nedisimulată mândrie.
Cifre
- 85 de miliarde de dolari e costul anual al deficitului de personal în Germania, potrivit Bloomberg
- 4.341.000 de străini au îngroșat rândurile populației germane în decurs de opt ani
- 400.000 de imigranți calificați pe an – acesta e numărul de care are nevoie Germania
- 94.724 de persoane au făcut voluntariat în 2020 în cadrul programelor federale
- 80.000 de tineri francezi au parcurs deja așa-numitul „Service national universel”
