Ceea ce părea până mai ieri imposibil într-o societate neoliberală, unde economia de piață face legea, este posibil într-un viitor apropiat din cauza crizei energetice ce nu cedează nici un pas.
Pe scurt, guvernul de la Berlin a aprobat o modificare legislativă care va permite statului să devină proprietar al companiilor din energie. Aceasta ar trebui să fie cea din urmă măsură pentru asigurarea aprovizionării în eventualitatea unei situaţii de urgenţă. Care nu este deloc exclusă, după cum cred responsabile
Urgența urgențelor
Germania, puternic dependentă de energia din Rusia, a prezentat luna trecută un plan de urgenţă pentru gestionarea aprovizionării cu gaze, pe fondul înrăutăţirii relaţiilor cu Kremlinul, în urma invadării Ucrainei şi a sancţiunilor impuse de Occident. A fost primul pas dintr-un plan în trei faze, care ar putea duce la raţionalizarea energiei, acordându-se prioritatea gospodăriilor şi infrastructurii critice, cum ar fi spitalele.
„Preţurile sunt ridicate, incertitudinile sunt ridicate, iar riscurile sunt inevitabile. Prin urmare, trebuie să fim pregătiţi pentru înrăutăţirea situaţiei”, a explicat ministrul Economiei, Robert Habeck.
Democrație de forșă majoră
Modificarea legislativă de care am scris mai sus va permite Guvernului să plaseze companiile din energie sub administrare specială, dacă este ameninţată securitatea energetică a țării. Deja strategia a fost aplicată în cazul Gazprom Germania. Recent, ministrul Economiei a anunţat că Gazprom Germania, afacerea din domeniul tranzacţionării, stocării şi transportului energiei abandonată de Gazprom, va fi transferată la Autoritatea de Reglementare în Energie din Germania (Bundesnetzagentur).
Ministrul Habeck a dat asigurări că securitatea aprovizionării este în prezent garantată, într-o perioadă de criză a legăturilor energetice dintre Germania şi Rusia, în urma invadării Ucrainei. Bundesnetzagentur va prelua controlul până pe 30 septembrie 2022, va putea înlocui directorii şi va putea face noi angajări.
Invadarea Ucrainei a scos la lumină dependenţa importantă a Germaniei de gazul natural importat din Rusia, precum şi de infrastructurile esenţiale (precum rafinării, oleoducte, gazoducte) deţinute de firme ruseşti.
