A învinge pe câmpul de luptă este un lucru, dar rezistența americană se va dovedi în curând cea mai mare provocare pentru autoritățile de la Kiev, în frunte cu președintele Volodimir Zelenski. Timpul nu este de partea forțelor armate ucrainene în contraofensiva lor de lungă durată. Ele se luptă nu doar cu cele mai puternice sisteme de apărare rusească, ci și cu nervii europenilor, dar și cu politica electorală americană, din ce în ce mai complicată.
În ciuda frustrării față de ritmul lent al avansării Ucrainei, nimeni nu poate pune la îndoială necesitatea unei ample „modelări a câmpului de luptă”, în limbaj militar, înainte de a încerca să „străpungă” linia Surovikin, puternic apărată, și de a lovi teritoriul controlat de Rusia. La urma urmei, înainte de a ataca Irakul în 1991, coaliția condusă de SUA a desfășurat o campanie aeriană care a durat aproape la fel de mult ca avansul ucrainean de până acum.
Strategii ce dau rezultate
Neavând o capacitate comparabilă de a slăbi apărarea inamicului cu ajutorul puterii aeriene, pregătirea Ucrainei a trebuit să se bazeze pe rachete și artilerie pentru a lovi cartierele generale și liniile de aprovizionare, în timp ce punctele slabe le atacă cu forțele terestre. Acum se pare că ucrainenii au identificat cea mai favorabilă axă de atac, de la sud de Zaporizhia spre Melitopol, și se pare că vor trimite membri ai Corpului 10 Operațional echipat și antrenat de NATO. Dintre diferitele opțiuni, aceasta ar fi cea mai productivă, permițând Kievului să combată coridorul terestru al Rusiei dinspre Est, izolând Crimeea și tăind forțele din vestul țării.
Dar dacă și atunci când trupele ucrainene vor reuși să treacă prima linie de apărare, lucru pe care nu l-au reușit încă, drumul va fi foarte lung și foarte „sângeros”, spun analiștii. Se vor confrunta cu kilometri întregi de obstacole, inclusiv capcane pentru tancuri, sârmă ghimpată și câmpuri presărate cu grenade, plus cazemate, mitraliere, tancuri, foc de artilerie, avioane de luptă, elicoptere de atac, drone și rachete.
Un război imprevizibil
Războiul este mai imprevizibil decât orice altă activitate umană și nimeni, nici măcar cei care dirijează evenimentele de la Kiev sau Moscova, nu poate ști dacă sau în ce măsură Ucraina va reuși. Dar, după ce a petrecut două luni prețioase încercând să modeleze câmpul de luptă, pe măsură ce se apropie toamna, rămâne doar o chestiune de timp înainte ca orice avansare să se împotmolească. Asta înseamnă că operațiunile ofensive majore vor trebui să se oprească cel puțin până la debutul iarnii din noiembrie și posibil chiar până în primăvara anului viitor.
Acest lucru este bine înțeles și va fi integrat în planurile de luptă atât de Ucraina, cât și de Rusia. Dar există o problemă și mai mare cu care trebuie să ne confruntăm decât iarna, care poate lucra pentru oricare dintre părți, și anume alegerile generale americane, care aproape sigur vor lucra împotriva Kievului.
SUA vs Ucraina
Biden își va dori ca acest război să se încheie înainte ca sezonul electoral să înceapă cu adevărat, deoarece știe că, în rândul unui pare procent din populație, războiul este ceva împotriva căruia să faci campanie. Continuarea luptelor are mai multe șanse să piardă voturi decât să le câștige, mai ales dacă lucrurile vor merge prost pentru Ucraina, pentru care Biden va fi învinuit la urnele de vot.
Există, desigur, o altă „anxietate americană”, una care este poate mai mare decât teama pornită de o bătălie prelungită. Este vorba de un nivel de victorie din partea Kievului care ar putea duce la prăbușirea Kremlinului și la o posibilă fragmentare și haos în întreaga țară, cu consecințe geostrategice potențial catastrofale și cu daune economice globale incalculabile. Această viziune imediată de condamnare poate fi sau nu corectă, dar ea dăinuie în mintea oficialilor de la Casa Albă.
De asemenea, ea explică într-un fel de ce SUA a fost generoasă doar până la un punct în ceea ce privește ajutorul militar pentru Ucraina. S-ar fi putut și ar fi trebuit să se ofere mult mai mult și mult mai repede. În schimb, administrația a furnizat doar atât cât a fost necesar pentru a obține un anumit nivel de succes, dar nu suficient pentru a provoca o înfrângere categorică a regimului lui Putin, relatează The Tlegraph.
