Galeria Romană, situată pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr.1, exact în inima Bucureștiului, a devenit refugiul artei. Acest loc plin de emoții este din 2014 rodul muncii unui iubitor de artă care și-a transformat pasiunea în loc de muncă.
Aici, Emil Ene, un adevărat iubitor al picturii a dat viață pasiunii, și prin multă muncă și răbdare a reușit să pună pe picioare o afacere prin care vinde „frumosul”. Galeria pentru dânsul înseamnă stil de viață, dar și loc de muncă, prin care se exprimă liber zi de zi fără să simtă că de fapt muncește. Povestea a început printr-o dorință de a lăsa mai departe viitoarelor generații ceva, ceva care înseamnă totul pentru familia Ene, arta. Ingredientele folosite pentru crearea acestui loc special au fost pasiunea, munca și experiența.
Începutul unei povești despre artă
Acum 8 ani, domnul Ene a întâlnit o familie la fel de pasionată de artă ca și el, nu cu aceeași experiență însă cu aceeași dorință arzătoare de a călători în lumea artei, așa a pornit totul. De la o dorință, dorința de a face un lucru drag sufletului și a împărtăși cu toată lumea pasiunea pentru arta plastică. Ulterior, prin multă răbdare și perseverență, au ajuns să treacă pragul Galeriei multe nume cunoscute din zona artei românești și să fie organizate evenimente deschise pentru toți pasionații. Câteva dintre numele cu care se mândrește Galeria sunt: Valentin Scărlătescu, Bogdan Turcea și Christian Paraschiv, însă lista este lungă iar timpul scurt.
Așa am ajuns să aflăm că proiectele în Galeria Romană de Artă sunt oglinda sufletului proprietarilor, care de fiecare dată prin trudă multă și idei ingenioase ajung să fie apreciați și de public, lucru care le confirmă că fac bine ceea ce fac. Așteptările mereu sunt altele, deoarece, vorbind de artă pentru fiecare om sentimentele sunt diferite atunci când apreciază o operă. Însă, cu toate acestea, toate expozițiile făcute, sunt o mândrie pentru aceștia.
Colecționarul alegându-și arta
Emil Ene, este un adevărat colecționar de artă, și mi-a dezvăluit cum își alege acesta operele, ce criterii trebuie să atingă o lucrare ca să fie demnă de aprecierea dânsului dar și a Galeriei. Așadar, secretul artei pentru dânsul este sentimentul. Poate fi numit altfel, „un circuit, care începe cu ochiul, trece prin suflet și se termină în buzunar.” Însă, condiția principală atunci când începe acest circuit este valoarea, valoarea artistului, atât cât și cea a obiectului. Putem, în aceeași discuție să includem și tinerii artiști cu un potențial uriaș însă, încă nedescoperit, unde, „există valoare într-o formă necizelată care trebuie scoasă la lumină”, susține acesta. Emil Ene crede cu tărie că talentul nativ este o binecuvântare și merită să fie apreciat de toată lumea, fără excepții.
Dintrea arta plastică și cea contemporană, mi-a dezvăluit că nu există comparație, ambele au o însemnătate și nu se exclud una pe alta. Galeria condusă de dânsul se intitulează „o galerie deschisă care lucrează la fel de frumos și cu arta clasică și cu ce contemporană”. Însă asta nu este tot, aici au loc și evenimente precum lansări de carte, conferințe pe teme care au legătură cu arta, chiar și mici târguri de meșteșugari artiști.
Obstacolele din drum
Ca în orice poveste, există și părți negative, care pun piedici în drumul spre și mai bine pentru această Galerie. Unele dintre ele, care au fost de altfel cele mai des apărute, mi-a dezvăluit Emil Ene că sunt „provocările create de această societate în care trăim, instabilitatea economică, instabilitatea politică și inexistența garanției zilei de mâine”. Piața artei în România, din păcate încă este un subiect greu de susținut, deoarece nu există o fundație solidă, și așa apar toate aceste îndoieli în ceea ce privește evoluția iubitorilor de frumos. Unele dintre problemele cu care se confruntă piața artei din România fiind, cadrul legislativ şi normativ-juridic slab elaborat. Insuficienţa posibilităţilor financiare, care este o barieră pentru toate părţile art-businessului; artişti şi intermediari. Dificultatea căutării personalului cu calificările necesare. Dar și lipsa noilor artişti în cunoștința marketingului, a unui plan de vânzare bine elaborat.
Planuri pentru viitor
Galeria Romană își propune pentru viitor să facă „evenimente care să nu fie mai prejos ca cele deja făcute în cei 8 ani de existență”, însă asta este tot ce mi-a putut dezvălui domnul Ene, planurile mărețe neconcretizate fiind o surpriză pentru publicul larg. Cu toate acestea, mi-a fost promis că „o să avem de ce ne bucura la Galeria Romană de Artă în viitorul nu foarte îndepărtat”.
În vară, a fost în derulare evenimentul intitulat „Împreună în trecut, în prezent și-n viitor” care a avut ca dată de început 8 iulie și s-a finalizat pe 29 august. Această expoziție de pictură și sculptură „îndeamna privitorul la o introspecție: analizând cronologic istoria artei românești, se creează o punte și un dialog între întemeietorii Școlii românești de pictură, discipolii acestora și artiștii contemporani. O atentă selecție a lucrărilor s-a dorit a evidenția momente cheie, nume importante și teme ce i-au preocupat constant pe cei prezenți în expoziție. ”Cred nestrămutat în valoarea artei noastre. Și mai ales cred în valoarea de mâine a artei noastre… Datoria fiecărei generații noi este să desăvârșească și să sporească aportul artistic al străbunilor.”(Extras din Însemnările unui pictor, N.N. Tonitza)”
Cine cumpără arta în România
Eram curioasă, ce părere are Emil Ene despre cumpărătorii artei din România, cum sunt oamenii care îi trec pragul Galeriei. Acesta, susține că „în România sunt trei categorii de cumpărători. Cumpărătorul obișnuit, care intră, poate, pentru prima oară într-o galerie, vede o lucrare care îi place atât de mult și se regăsește în ea, și dorește apoi să o aibă, probabil aia fiind singura lucrare pe care ar cumpăra-o dintr-o galerie de artă. Există colecționarul, în adevăratul sens al cuvântului, colecționar împătimit și mai există investitorul. Acest cumpărător, se gândește că, la un moment dat, ca orice investitor în orice domeniu, investind astăzi într-o operă de artă, mâine va câștiga. Lucru care nu este departe de adevăr, pentru că întotdeauna lucrurile au demonstrat că investițiile în artă sunt destul de sigure.”
Cum educă arta
Galeria Romană de Artă, în descrierea pe care și-a însușit-o, ne promite că după pereții clădirii impunătoare vom găsi „o perspectivă nouă care trece dincolo de expunerea clasică, impersonală, a operei de artă, un dialog între privitor și opera de artă, o oază de frumos și de educație a privirii într-o lume grăbită și în continuă mișcare.” Citind aceste rânduri, mi-a ieșit în evidență ideea de educație a artei, mi-am imaginat cum ar putea arta să educe un tânăr la început de drum, ce viitor frumos s-ar crea dacă am putea alege să fim educați de artă. Însă, am vrut să știu și ce părere are omul care, prin evoluția sa, a fost educat de artă. El susține că, în primul rând ca arta să te educe, este necesar să ai cei șapte ani de-acasă. „Un copil ca să poată fi educat de artă trebuie să treacă frumos prin anii de școală și de liceu, acolo unde primești periodic porții din această educație și după aceea arta te va însoții toată viața. Va fi în interiorul tău, te va ajuta în anumite momente să te bucuri, în altele să scapi de stres. Te ajută să ieși din momentele triste care te încearcă. Va fi un factor care constant te va face să te simți bine. Însă, este adevărat că în momentul de față, s-ar putea face mai multă educație artistică în școlile de la noi din țară, ca să existe un start al acestei frumoase povești” susține acesta.
Copacul înflorit din Piața Romană
În încheiere, voiam să aflu dacă Emil Ene ar putea crea o colecție care să-i poarte semnătura. Dacă, această pasiune pentru artă s-a născut dintr-un obicei de-al dânsului de a picta. Însă, am fost surprinsă să aflu că nu, nu acesta este motivul, cu toate că mai cochetează cu desenul. În cele din urmă, mi-a recunoscut că s-a născut cu un talent nativ la desen. Mi-a povestit cum la școală niciodată nu participa la orele de desen pentru că profesoara, cel puțin în școala generală, a aflat despre talentul pe care îl are și nu mai era necesar să fie evaluat. Însă nu se poate numi pictor, deoarece în prezent desenează foarte rar.
„Talentul la desen, este un har pe care ți-l dă Dumnezeu. Harul acesta în momentul în care înflorește în tine, se dezvoltă ca un trandafir urcător. Când este plantat este mic, face cateva flori, însă în timp vezi ca este imens, plin de flori și colorat. Cam așa este și cu harul din suflet, dacă omul și-l descoperă, la un moment dat o să constate ca harul din interiorul lui a devenit un copac plin de flori” mi-a dezvăluit domnul Ene.
Așadar, povestea acestei galerii de artă, pe scurt, a început de la un har, care a fost descoperit, s-a dezvoltat frumos și acum este „copacul înflorit” al domnului Emil Ene din piața Romană.
