Țara Românească a existat între secolele al XIV-lea și secolul al XIX-lea timp de mai bine de 500 de ani, ea începându-și existența ca stat independent odată cu Bătălia de la Posada în jur de 10 noiembrie 1330, și încheindu-și existența ca stat (devenit autonom dar tributar Imperiului Otoman) la data de 24 ianuarie/5 februarie 1862, când, după trei ani de uniune personală cu Moldova, s-a unit cu această țară pentru a forma bazele României moderne. Cele mai mari oraşe din Ţara Românească, erau Curtea de Argeș și Târgoviște, însă mai mici decât celelalte orașe importante din Transilvania și Moldova.
În Evul Mediu exista domnia intinerară, adică, Vodă să locuiască în mai multe locuri din ţară. În secolul XVI, domnii valahi avuseseră casele în patru localități, aflate toate la est de Olt. În perioada de început a formării țării, voievozii au locuit la Curtea de Argeș și la Câmpulung. Mai târziu, Mircea cel Bătrân a ales o nouă capitală, Târgoviște, fără să renunțe la reședințele de dinainte. În cele din urmă, în 1550, ajung şi la Bucureşti, care devine uşor tot mai important ca Târgovişte.
Formarea oraşului Târgovişte
Etimologia cuvântului, Târgoviște vine de la „târg”, nume slav, iar sufixul „-iște” înseamnă „acel loc”. Exista un Târgoviște și în Banat, dar și în Bulgaria, unde există și varianta scrisă cu â, dar și cu ă, „Tărgoviște”.
În acea zonă numită Suseni s-a dezvoltat așa-numitul „Târg de Sus”, practic prima piață permanentă a orașului, numită Piața sau Târgul Orașului. Avea o formă relativ pătrată și se găseau acolo prăvălii cu mărfuri din toată Europa, aduse în special de negustorii sași. În această zonă s-au descoperit cele mai multe tezaure monetare. Sașii au influențat dezvoltarea acestui oraș. Târgoviștea a fost mai întâi loc de popas și de schimb comercial, până să devină capitală. S-a dezvoltat atât de mult pentru că pe acolo treceau trei drumuri comerciale: drumul Brașovului (prin Valea Dâmboviței), Drumul Giurgiului, zis și al Dunării, prin Găești și drumul Buzăului.
Populația orașului. Cum trăiau oamenii pe acea vreme
Se presupunea că orașul pentru acea vreme era foarte populat, undeva la 6000 de locuitori, cifră mare pentru acel secol. Însă, în realitate, nu există o cifră exacta. Oamenilor de știință le este foarte greu să găsească dovezi care pot arăta câți oameni trăiau în trecut în orașele vechi, cifrele de multe ori fiind departe de realitate.
Târgoviștea nu a avut bresle de negustori în perioada medievală, cum a avut, spre exemplu, Brașovul, iar activitatea comercială era mai mică. Brașovenii aduceau mai ales arme (cuțite și arcuri), dar și silitră (praf de pușcă). Printre cele mai prețuite cuțite erau cele din Styria (în Austria de azi). Tot din Brașov erau aduse unelte meșteșugărești și agricole, postavuri din Apusul Europei, din Polonia (regiunea Silezia) și din Cehia, dar și postav cenușiu realizat la Brașov. Cele mai multe mărfuri venite din Brașov erau făurite de meșterii sași.
Călătoriile erau foarte lente pe atunci; de la București la Târgoviște se făceau în cel mai bun caz două zile, la fel și de la Târgoviște la Pitești. Negustorii puteau parcurge 30-40 km pe zi, în timpul verii, pe drumuri bune și fără să se întâmple nimic grav. Dacă veneau ploile, drumurile deveneau impracticabile și un drum care în prezent durează două ore, putea dura 10 zile. Viața oamenilor de rând era grea. De multe ori boierii își lucrau pământurile cu țărani dependenți care nu primeau nicio plată și erau pedepsiți violent dacă fugeau sau dacă nu-și făceau treaba. De la final de secol 14 datează și primele dovezi privind robii romi din Țara Românească.
