Economia Greciei a înregistrat o creștere solidă în prima jumătate a anului 2022, dar creșterea inflației a afectat creșterea în a doua jumătate a anului. Cu toate acestea, FRR a oferit un sprijin notabil economiei, iar măsurile guvernamentale au amortizat impactul prețurilor la energie asupra costurilor de producție ale întreprinderilor și asupra veniturilor reale disponibile ale gospodăriilor.
Previziuni asupra economiei grecești în 2023
Se preconizează că scăderea inflației va ușura treptat povara asupra veniturilor reale ale gospodăriilor și va aduce beneficii consumului privat. Se preconizează că punerea în aplicare la timp și eficientă a Planului de redresare și de reziliență (PNRR) va rămâne principalul motor al creșterii investițiilor, compensând parțial slăbirea investițiilor corporative din cauza înăspririi condițiilor de finanțare. Având în vedere că mediul extern se va îmbunătăți lent începând cu a doua jumătate a anului 2023, exporturile ar trebui să își intensifice ritmul în 2024. Se preconizează că încasările din turismul internațional vor crește în 2023 și 2024. În ansamblu, se preconizează că PIB-ul real va crește cu 1,2% în 2023 și că se va accelera la 2,2% în 2024.
Inflația prețurilor la energie s-a atenuat după vârful atins în septembrie 2022, iar inflația IAPC va continua să se tempereze pe parcursul orizontului de prognoză, ca urmare a scăderii prețurilor la energie și a efectelor de bază negative asociate. Cu toate acestea, se preconizează că inflația prețurilor la alimente se va dovedi mai persistentă, având în vedere efectul întârziat al costurilor ridicate ale energiei asupra producției de alimente. După o medie de 9,3% în 2022, inflația globală este prognozată la 4,5% în 2023 și la 2,4% în 2024. Creșterea anunțată a salariului minim, care urmează să intre în vigoare în aprilie 2023, nu a fost luată în calcul în această prognoză, deoarece autoritățile elene nu au definit încă domeniul de aplicare al acesteia.
Perspectivele de creștere ale Greciei sunt supuse unor riscuri de scădere legate de impactul potențial al tensiunilor geopolitice asupra turismului internațional. În ceea ce privește riscurile legate de perspectivele inflației, riscurile de creștere sunt legate de creșterea salariului minim menționată anterior.
Economia Greciei s-a prăbușit în 2009
Din punct de vedere istoric, economia greacă s-a bazat pe libera inițiativă, dar multe sectoare au ajuns sub controlul indirect sau direct al guvernului, care a fost asociat atât cu guvernele de dreapta, cât și cu cele de centru-stânga. Cu toate acestea, guvernul de centru-dreapta a manifestat o înclinație pentru privatizarea unor sectoare în primul deceniu al secolului XXI, din cauza presiunii exercitate de UE. Sindicatele dețin o putere semnificativă doar în sectorul public, dar măsurile luate de la sfârșitul anilor 1980 au diminuat gradul de control al statului asupra activității economice. Grecia a devenit unul dintre principalii beneficiari ai politicii agricole comune după intrarea în Comunitatea Economică Europeană, dar ratele de productivitate au rămas scăzute atât pentru agricultură, cât și pentru industrie, ceea ce a făcut ca economia țării să rămână în urma celei a partenerilor săi din UE. În timp ce unele sectoare, cum ar fi transportul maritim și turismul, au dat dovadă de dinamism, acestea au fost vulnerabile la evoluțiile internaționale.
În 2009, economia Greciei a intrat în colaps, în parte din cauza recesiunii financiare mondiale, care a lăsat băncile din întreaga lume pline de datorii „toxice” după spargerea „bulei imobiliare” în Statele Unite în 2007. La aceasta au contribuit și problemele acute ale Greciei, în mare parte din cauza împrumuturilor publice excesive și a contabilității înșelătoare care a ascuns amploarea datoriei extraordinare a guvernului. În ciuda măsurilor severe de austeritate, economia și guvernul elen nu au putut fi salvate. Drept urmare, în martie și aprilie 2010, UE și Fondul Monetar Internațional (FMI) au oferit două pachete de ajutor uriașe, cu noi cerințe de măsuri de austeritate, temându-se de prăbușirea zonei monetare euro, la care Grecia aderase în 2001.
Agricultura Greciei
Solul sărac, precipitațiile insuficiente, un sistem de proprietate funciară care a dus la creșterea numărului de mici exploatații neproductive și deplasarea populației din mediul rural către orașe și municipii, limitează potențialul de producție agricolă al Greciei. Terenurile rămase sunt formate din pășuni, tufișuri și păduri, mai puțin de o treime dintre acestea fiind adecvate pentru cultivare. Doar câmpiile din Thessala, Makedonia și Thraki permit o agricultură oarecum extinsă. Acolo se cultivă bumbac (Grecia este singurul producător din UE), porumb, grâu, orz, orzoaică, sfeclă de zahăr, piersici, roșii și tutun.
Măslinele (pentru uleiul de măsline), strugurii, pepenii, cartofii și portocalele sunt alte culturi care sunt cultivate în cantități mari și vândute în alte țări din UE. Grecia trimite în nordul Europei legume de iarnă produse în sere încă din ultima parte a secolului XX. Vinul grecesc, în special retsina, cu aromă de rășină, a fost produs în mod tradițional în mare parte pentru uz intern, însă, în anii 1990, țara din Europa a început să producă vinuri de calitate superioară pentru piața internațională. Pentru export și uz intern, sunt crescute oi, capre, porci, bovine și păsări de curte.
În ciuda faptului că au fost ineficiente, subvențiile UE au ajutat în mod semnificativ agricultura grecească și există mai multe indicii de creștere a bogăției rurale. Cu toate acestea, contribuția economică a sectorului agricol este în general în scădere.
O cincime din teritoriu este formată din păduri, cele mai multe dintre acestea fiind deținute de stat, însă acestea sunt predispuse la incendii forestiere de proporții. Economia nu este influențată în mod semnificativ de produsele forestiere.
Grecia a avut întotdeauna o industrie de pescuit înfloritoare datorită coastei sale mari și a numeroaselor insule. Cu toate acestea, problemele legate de pescuitul excesiv și de conservarea necorespunzătoare a stocurilor de pește la nivelul întregii regiuni mediteraneene au diminuat impactul economic al pescuitului.
Rezervele de resurse naturale ale Greciei sunt relativ slabe
Principalul depozit de minerale al Greciei este bauxita. De asemenea, țara exploatează cantități mici de minereu de argint și marmură. În ceea ce privește combustibilii fosili, Grecia este dependentă de lignit, deoarece nu are rezerve de cărbune bituminos, iar producția de petrol din câmpul Prinos de lângă Thásos este limitată. O dispută cu Turcia privind delimitarea platformelor continentale a apărut în anii 1970, după descoperirea de la Thásos, și a rămas nerezolvată. Marea majoritate a energiei electrice din Grecia este generată de centrale electrice pe bază de lignit, o mică parte provenind din energia hidroelectrică și o parte și mai mică din energia nucleară. În ultimii ani, Grecia a început să dezvolte energia solară și eoliană ca surse alternative de energie.
Sectorul manufacturier al Greciei nu este puternic, iar principalele sale industrii de producție sunt textilele, alimentele procesate și cimentul. În trecut, investițiile private s-au concentrat pe sectorul imobiliar în loc de industrie, ceea ce a dus la o abundență de clădiri de apartamente din beton în întreaga țară. Armatorii greci au profitat de un regim de investiții în anii ’60 și ’70, investind în rafinarea petrolului și în construcția de nave. Transportul maritim continuă să fie un sector industrial important, cu una dintre cele mai mari flote comerciale la nivel mondial, deși multe nave grecești sunt mai vechi decât cele ale altor țări de top. Cele mai multe nave grecești sunt vrachiere care transportă mărfuri între țările în curs de dezvoltare, ceea ce le face vulnerabile la recesiunile economice. La începutul secolului XXI, aproximativ o cincime din forța de muncă era angajată în industria prelucrătoare și în construcții.
Relațiile comerciale ale Greciei
Grecia a stabilit relații comerciale cu mai multe țări, printre care Italia, Germania, Turcia, Rusia și Irak. Principalele sale exporturi constau în diverse produse, cum ar fi alimente, în special fructe și nuci, îmbrăcăminte, mașini și produse petroliere rafinate și produse pe bază de petrol. Pe de altă parte, țara importă în principal mașini și echipamente de transport, produse chimice, produse alimentare, nave și ambarcațiuni și petrol brut.
Trecerea țării către o societate bazată pe consum a dus la o creștere a cererii de bunuri de consum importate, în special automobile, ceea ce a afectat negativ balanța comercială. Acest dezechilibru comercial a fost agravat de împrumuturi excesive, ceea ce a dus la căderea economică a țării, precum și de investițiile străine limitate și, într-o anumită măsură, de remitențele emigranților.
Turismul, motorul economiei Greciei
Până la începutul anilor 2000, industria serviciilor a devenit principalul sector al economiei Greciei, contribuind cu aproximativ 66% la produsul intern brut (PIB) și angajând o proporție echivalentă din forța de muncă. Cu toate acestea, serviciile guvernamentale au suferit o reducere semnificativă ca parte a măsurilor de austeritate puse în aplicare ca răspuns la criza economică care a avut loc spre sfârșitul deceniului.
Cel mai important sector al economiei Greciei este sectorul serviciilor, care reprezintă o parte semnificativă din PIB-ul țării și angajează o mare parte a populației. Mai exact, turismul este cea mai importantă industrie din sectorul serviciilor din Grecia, generând venituri semnificative pentru țară. Istoria bogată a țării, linia de coastă frumoasă și insulele uimitoare fac din Grecia o destinație populară pentru turiștii din întreaga lume. Pe lângă turism, sectorul serviciilor din Grecia include, de asemenea, industrii precum finanțele, telecomunicațiile și transporturile.Grecia se mândrește cu o multitudine de situri incluse în Patrimoniul Mondial, cum ar fi Acropola din Atena (înscrisă în 1987), orașul medieval Rodos (1988) și situl arheologic Olympia (1989), printre multe altele. Începând cu anii 1960, numărul de turiști, în special din țările europene, a cunoscut o creștere puternică, chiar dacă Grecia a trebuit să se confrunte cu o concurență tot mai mare din partea unor țări precum Turcia și Portugalia. Această creștere a fost facilitată de avansarea transportului rutier și a infrastructurii, precum și de crearea unei rețele de feriboturi care puteau transporta camioane și mașini între Grecia continentală, diferitele insule și Italia. La începutul secolului XXI, aproximativ 14 milioane de vizitatori soseau anual, o mare parte dintre aceștia provenind din Regatul Unit și Germania, Fiar țara a început să se concentreze pe atragerea turiștilor din China.
Sursa: Britannica