Marginalizarea mișcării în guvernarea postbelică din Gaza ar duce la instabilitate. În domeniul științelor sociale, este foarte frecventă afirmația „istoria se repetă”. Cu toate acestea, nu există nimic inevitabil în ceea ce privește modul în care se desfășoară evenimentele politice și alegerile pe care le fac actorii politici.
În acest sens, și în contextul actual al războiului Israelului din Gaza, este important să luăm în considerare la ce poate duce intervenția străină în afacerile interne și în guvernarea unei țări. Atunci când puterile străine decid să expulzeze un anumit actor politic de la putere și să impună un guvern provizoriu neales, acestea creează două probleme.
Gaza, un loc cu mari probleme
În primul rând, populația țării este privată de dreptul de vot și de dreptul de a-și exprima opiniile politice. Un organism de guvernare care nu reprezintă populația ignoră cererile și plângerile acesteia. Acest lucru duce la rezultate precare, inclusiv la conflicte interne.
În al doilea rând, marginalizarea forțată a unui partid politic ar putea să îl slăbească și să îl reducă la tăcere. Ar putea, de asemenea, să se întoarcă împotriva sa. Negarea dreptului său la participare politică ar putea împinge membrii săi să se reorganizeze, să se remobilizeze și să revină pe scena politică cu abordări mai dure sau chiar cu violență.
Exemplul Afganistanului este destul de elocvent. În 2001, o coaliție condusă de SUA a invadat țara și a înlăturat de la putere guvernul taliban. În cadrul procedurilor ulterioare de formare a unui guvern, talibanii au fost excluși după ce au fost prezentați ca un actor ilegitim. Au urmat 20 de ani de instabilitate politică și război. Acesta s-a încheiat cu revenirea talibanilor la putere.
Se repetă istoria în Gaza?
Astăzi, comunitatea internațională se gândește la soarta Gaza după ce războiul Israelului se va încheia. Totuși, este pe cale să repete greșelile din trecut. Desigur, istoria și situația actuală din Gaza sunt diferite de cele din Afganistan. Există o dorință similară de a marginaliza un actor politic legitim.
De când a anunțat războiul, Israelul a precizat în repetate rânduri că dorește să dezmembreze și să elimine Hamas. De asemenea, pentru acest război, Israelul a primit sprijinul aliatului său, SUA, și al țărilor europene.
Armata israeliană a susținut că urmărește luptătorii și infrastructura militară a Hamas. În ultimele 75 de zile a devenit evident că vizează și structurile sale politice. Printre acestea se află inclusiv ministerele, instituțiile care furnizează servicii civile, facilitățile responsabile pentru utilitățile de bază și așa mai departe.
Mai rău decât atât, Israelul și-a demonstrat intenția de a devasta infrastructura civilă din Fâșia Gaza și de a expulza cât mai mulți dintre locuitorii acesteia.
Într-un interviu acordat la 17 noiembrie pentru NPR, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a refuzat să spună cine ar trebui să preia guvernarea în Gaza. El a insistat însă asupra faptului că, indiferent cine ar fi, „nu pot fi oameni care se angajează să finanțeze terorismul și să inculce terorismul”. El a continuat apoi să compare invazia israeliană din Gaza cu ocuparea Germaniei și Japoniei de către Aliați după cel de-al Doilea Război Mondial.
Dar comparația pe care Netanyahu a făcut-o între Germania, Japonia și Gaza este inexactă. Gaza, la fel ca și Cisiordania și Ierusalimul de Est, se află sub ocupație israeliană din 1967. Palestinienii nu au un stat și au statutul de populație ocupată. Ca atare, conform dreptului internațional, actele lor de rezistență armată nu sunt egale sau comparabile cu actele de agresiune ale unui stat independent cu o armată națională.
Va mai exista Palestina la final?
Rezistența în Palestina sub ocupație a luat de-a lungul istoriei numeroase forme. De asemenea, a fost canalizată de diferite partide politice, atât de stânga, cât și de dreapta. Cu toate acestea, Israelul le-a etichetat pe toate ca fiind „teroriste”. Aici nu a contat că a fost vorba de Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP), de Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, de Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei sau de oricare altul.
Dacă Hamas este desființat, un alt grup de rezistență îi va lua locul. Acest lucru se datorează faptului că cultura rezistenței este înrădăcinată în societatea palestiniană la nivel religios, politic, economic și social. Va fi nevoie de mult mai mult decât de eradicarea unui partid pentru a schimba acest lucru.
De aceea, planurile puterilor străine de a impune un guvern neales în Gaza se vor întoarce împotriva noastră. SUA au propus în mod special unificarea Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza sub conducerea Autorității Palestiniene, ca un pas către un stat palestinian.
Cine va alege conducătorii din Gaza?
O astfel de mișcare ar nega dreptul poporului palestinian de a alege cine dorește să fie guvernat. Este important de menționat că Hamas a câștigat alegerile legislative din 2006 în teritoriile palestiniene ocupate. De asemenea, guvernul său a fost ales în mod democratic. De atunci, a devenit atât de bine integrată în societatea palestiniană în general și în Gaza în special, încât marginalizarea sa în orice viitor palestinian ar crea tensiuni sociale masive.
De asemenea, ar crea un vid politic, social și de securitate care nu ar fi de bun augur pentru oricine ar prelua guvernarea.
Cum și când se va încheia războiul din Gaza și ce va urma este încă incert. Dar un lucru este clar. Dacă puterile occidentale și regionale vor repeta greșelile din trecut de marginalizare a unui actor politic important. Acestea vor încerca să își impună voința asupra poporului palestinian. Nu vor obține un rezultat diferit de cel pe care l-au avut în trecut, conform aljazeera.com.
