Cuvintele blânde de condamnare nu vor opri genocidul israelian împotriva cetățenilor din Palestina. Răspunsul guvernelor arabe la războiul Israelului din Gaza, la fel ca și răspunsul lor la cele patru războaie anterioare asupra enclavei palestiniene asediate, a fost cel puțin slab și șubred, ca să spunem așa. Dar, spre deosebire de atacurile anterioare ale Israelului, acest genocid în desfășurare va avea repercusiuni periculoase pentru întreaga lume arabă.
Liderii arabi au intrat în acțiune abia după ce publicul arab a arătat clar că nu va tolera atrocitățile israeliene împotriva celor 2,3 milioane de palestinieni din Gaza. Deși Palestina a fost și rămâne principala problemă arabă. Ei nu au făcut decât să vorbească, de cele mai multe ori în bâlbâieli și clișee.
Vor reuși liderii să facă ordine în Orient
În cadrul reuniunii Ligii Arabe de la Cairo din 11 octombrie, miniștrii arabi de externe au condamnat uciderea și luarea în vizor a civililor „de ambele părți”. Ei au pus pe același plan ocupanții și ocupanții, un grup de rezistență palestinian și armata de ocupație israeliană. Aceștia au vorbit vag despre nevoia de pace. În același timp, Israelul se pregătea să reediteze Nakba (catastrofa) din 1948 cu o nouă rundă de epurare etnică violentă.
În cadrul atacului de la spitalul al-Ahli la 17 octombrie au fost masacrați aproximativ 470 de palestinieni. Acest lucru a înfuriat opinia publică arabă și internațională. Astfel, regimurile arabe au fost forțate să reacționeze cu ceva mai multă hotărâre.
Câteva zile mai târziu, miniștrii de externe arabi au reușit să facă presiuni asupra statelor membre ale ONU. Astfel, a fost adoptată o rezoluție a Adunării Generale a Națiunilor Unite. Aceasta condamnă atât atacurile din 7 octombrie, cât și atrocitățile comise de Israel. De asemenea, rezoluția solicită „un armistițiu umanitar imediat, durabil și susținut care să conducă la încetarea ostilităților”.Această rezoluție este diluată și fără caracter obligatoriu.
Sprijinul copleșitor pentru aceasta a demonstrat izolarea Israelului în cadrul comunității internaționale. Însă autoritățile israeliene au ignorat-o cu succes.
Ei au continuat cu nonșalanță să lanseze o invazie terestră devastatoare a Fâșiei Gaza. Au tăiat telecomunicațiile în teritoriu timp de 36 de ore. Au semănat și mai multă moarte și distrugere.
Problema este, de fapt, la statele arabe
Israelul consideră că statele arabe sunt prea divizate, neputincioase și indiferente față de suferința palestiniană pentru a răspunde în mod adecvat. Nu se înșeală, din păcate.
Sprijinul arab oficial pentru cauza palestiniană a scăzut în mod persistent de-a lungul anilor. A început odată cu decizia președintelui egiptean Anwar Sadat de a semna un tratat de pace cu Israelul în 1979. Trei ani mai târziu, nimeni nu a încercat să oprească invazia israeliană din Liban. Aceasta a expulzat Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) din țară. De asemenea, a deschis calea pentru apariția Hezbollah în Liban și a Hamas în Palestina.
În următoarele patru decenii, regimurile arabe au continuat să manifeste din ce în ce mai puțin interes în a se ralia cauzei palestiniene. În același timp, lumea arabă a fost devastată de multiple războaie. Printre acestea se află conflictul dintre Irak și Iran și invazia Irakului în Kuweit, două războaie din Golf conduse de SUA, precum și multiple războaie civile în urma revoluțiilor Primăverii arabe din 2011.
În prezent, liderii arabi pot fi dispuși să vorbească în favoarea Palestinei. Totuși, puțini sunt pregătiți sau capabili de a trece la fapte. Cei care au mijloacele de a influența evenimentele nu sunt sinceri în ceea ce spun. Cei puțini care sunt sinceri în ceea ce spun nu au mijloacele de a le duce la îndeplinire.
Adevărul este că, în general, liderii arabi au fost în dezacord cu Israelul ca întreprindere colonială divizivă în mijlocul lor. Totodată, ei au fost indiferenți față de situația dificilă a palestinienilor. Ei au fost la fel cum au fost față de suferința cetățenilor lor.
Ce mai contează pentru liderii arabi?
De fapt, unele regimuri și-au tratat poporul aproape la fel de rău ca și Israelul pe palestinieni. Mulți au vorbit în favoarea drepturilor palestinienilor doar pentru că acest lucru le-a dat o aparență de legitimitate în ochii poporului lor.
Impotența arabă a deschis calea altor actori regionali, Iranul și Turcia. Statele și-au încordat mușchii și și-au extins influența pe seama arabilor. Astfel, au creat un alt nivel de complexitate și divizare regională. Influența tot mai profundă a Iranului și politicile nesăbuite din mai multe țări arabe au împins unele regimuri frenetice să se alieze în mod deschis cu Israelul în schimbul unui sprijin american mai mare.
Dar acest lucru s-a dovedit a fi lipsit de viziune. Nici Israelul, nici Statele Unite nu pot sau nu sunt dispuse să le garanteze securitatea.
Astăzi, aceste regimuri acuză tacit Iranul și Hamas pentru escaladarea continuă din Gaza. Aceasta este menită să submineze noile lor parteneriate cu Israelul și să le atragă într-un război regional. Într-adevăr, predicatori, jurnaliști și experți asociați guvernului din țări precum Egipt, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au condamnat ceea ce ei consideră a fi încercările Hamas, inspirate de Iran, de a împinge regiunea în război, provocând suferințe insuportabile poporului palestinian.
La final, va mai exista Palestina?
Dar astfel de poziții nu au influențat opinia publică arabă. Ori de câte ori li s-a permis, arabii au ieșit masiv în stradă pentru a protesta împotriva atrocităților Israelului. De asemenea, ei au cerut o intervenție internațională pentru a opri uciderea în masă a civililor palestinieni. Protestele se pot transforma în revolte în masă care pot amenința stabilitatea regională dacă nu se iau măsuri
În timp ce Israelul continuă să decimeze Gaza și să comită masacre de copii, femei și bărbați palestinieni. Partenerii săi arabi trebuie să își reconsidere acordurile de normalizare și cooperare înainte de a fi forțați să facă acest lucru sub o presiune publică puternică. Acest proces de denormalizare trebuie să înceapă cu Autoritatea Palestiniană însăși, a cărei insistență în menținerea relațiilor cu Israelul i-a permis acestuia să își adâncească ocupația militară și să accelereze furtul de pământ palestinian.
Este timpul ca regimul președintelui Mahmoud Abbas să rupă relațiile cu guvernul israelian. Acesta trebuie să înceapă să-și protejeze civilii de armata israeliană și de coloniștii care fac ravagii în Cisiordania.
Liderii arabi trebuie să se unească pentru a pune capăt genocidului din Gaza, orice s-ar întâmpla. Pentru că numai dacă se vor uni și vor vorbi pe o singură voce în favoarea drepturilor arabilor și palestinienilor vor putea descuraja agresiunea israeliană și interferența străină în afacerile arabe, conform aljazeera.com.
