Președintele rus Vladimir Putin a intrat în 2024 cu încrederea unui om care simte că ar putea avea câștig de cauză într-un meci de wrestling împotriva unui rival mult superior. Cu doar câteva săptămâni mai devreme, el își anunțase intenția de a candida pentru realegere. Acest lucru s-a întâmplat în timpul unei ceremonii de acordare de medalii veteranilor ruși din războiul din Ucraina. Conflictul a ocupat un loc important în campania sa electorală. Acesta a reflectat aparenta sa convingere că rezultatul acestuia va fi în favoarea sa.
Rivalul net superior cu care se confruntă Putin nu este, desigur, Ucraina. Din perspectiva Kremlinului, Rusia este angajată într-o bătălie epică împotriva întregii mașinării militare occidentale, căreia Ucraina i s-a oferit în mod nesăbuit drept câmp de luptă și sursă de carne de tun.
Vladimir Putin știe „ce vinde” rușilor
Această narațiune este cea în care conducerea rusă crede cu adevărat și pe care o vinde cu succes publicului rus. În mod convenabil, ea servește, de asemenea, drept scuză pentru propriile eșecuri militare ale Rusiei în cursul anului 2022.
În 2023, Rusia nu a înregistrat câștiguri spectaculoase pe câmpul de luptă. Totuși, nici nu a pierdut teren. Contraofensiva ucraineană foarte așteptată a eșuat lamentabil în a obține vreun progres major și strategic. Acest lucru s-a întâmplat spre bucuria Kremlinului.
Prăbușirea economiei rusești nu s-a materializat. Economia este, de fapt, în plină dezvoltare datorită cheltuielilor militare fără precedent. Produsul intern brut (PIB) național a crescut mai repede decât media mondială. Salariile s-au majorat într-un ritm record. Procentul de persoane care trăiesc în sărăcie a scăzut la niveluri nemaiîntâlnite de la prăbușirea URSS. Această exagerare s-ar putea să se întoarcă împotriva noastră, dar nu prea curând și probabil nu în mod catastrofal.
Regimul politic este, de asemenea, mai stabil decât a fost vreodată. Războiul i-a permis lui Vladimir Putin să curețe câmpul politic de orice tip de opoziție. Rebeliunea armată pusă în scenă de Grupul Wagner a generat multă emoție în cercurile de șoimi din Occident. S-a dovedit a fi un eveniment complet lipsit de consecințe, așa cum a avertizat acest autor la scurt timp după ce s-a întâmplat.
Războiul nu l-a slăbit deloc pe Putin
Faptul că războiul nu l-a slăbit pe Putin și este puțin probabil să o facă dacă va continua pare a fi o idee pe care elitele politice occidentale o digeră cu greu. Animatorii occidentali ai războiului continuă să facă presiuni pentru o soluție militară și să stârnească temeri legate de o extindere a conflictului.
Luna trecută, șeful armatei belgiene, Michel Hofman, a declarat că Rusia va viza probabil Moldova și statele baltice. Fostul ambasador al SUA la Națiunile Unite și actual candidat la președinție, Nikki Haley, i-a făcut ecoul. A sugerat într-un tweet din 5 ianuarie că Rusia intenționează să atace și Polonia. Aceasta din urmă are una dintre cele mai mari armate din NATO.
Dar o serie de dezvăluiri făcute de un negociator ucrainean și de o serie de oficiali străini cu privire la negocierile de pace au scos la iveală câteva adevăruri incomode. Apetitul real al Rusiei la începutul războiului era mult mai modest și se limita în mare măsură la menținerea Ucrainei în afara NATO.
Planul inițial al Kremlinului de invazie totală pare să fi fost o versiune la scară mai mare a războiului său împotriva Georgiei din 2008. Acesta este un act punitiv și terorist conceput pentru a „finlandeziza” mai degrabă decât pentru a subjuga complet Ucraina.
„Finlandizarea” se referă la ideea că Ucraina și-ar putea construi relațiile cu Rusia după modelul Finlandei din timpul Războiului Rece. Acest lucru ar implica nealinierea militară. Se referă, totuși, la o independență politică aproape deplină față de Rusia și o alianță politică de facto cu Occidentul. Termenul a devenit un cuvânt murdar în cercurile „securitocratice” occidentale care îndemnau Ucraina să nu facă niciun compromis cu Rusia.
Războiul din Ucraina nu va avea un singur câștigător
În situația actuală, acest război se va încheia probabil cu un tip de aranjament foarte asemănător. Ucraina va plăti un preț foarte mare. Va pierde și mai mult teritoriu. Statul va suporta consecințele infrastructurii distruse și ale unor mari suprafețe de teren acoperite cu mine și bombe cu dispersie. De asemenea, va suferi pierderi umane imense pe care guvernul ucrainean preferă să nu le dezvăluie.
Există multe întrebări fără răspuns. Acestea vor face obiectul unor controverse timp de decenii de acum încolo. A putut fi evitat războiul? Ce l-a împins pe Vladimir Putin să ordone o invazie în toată regula după un an de răfuială? Cine l-a încurajat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să rămână ferm în loc să cedeze presiunii rusești?
A fost cu adevărat în joc existența Ucrainei, așa cum susțin animatorii războiului ucrainean? Sau a plătit acest preț enorm pentru o perspectivă iluzorie de aderare la NATO, precum și pentru dreptul de a urmări obiective discutabile de construcție națională, cum ar fi eliminarea limbii ruse din spațiul public și dărâmarea monumentelor poeților ruși și ale eroilor comuniști?
Medicii de imagine vor încerca cu siguranță să prezinte orice viitor acord de pace drept o victorie a Ucrainei. Ei susțin că ar fi fost mult mai rău dacă nu ar fi luptat.
2024 va fi anul lui Putin?
Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul celui de-al doilea an de la invazia la scară largă, atât Statele Unite, cât și Uniunea Europeană se luptă să asigure finanțarea efortului de război al Ucrainei din cauza opoziției interne.
De Anul Nou, Rusia a lansat atacuri masive cu rachete și drone, încercând să epuizeze apărarea aeriană ucraineană și sperând că, în lipsa finanțării, va rămâne în cele din urmă fără rachete scumpe pentru sistemele antiaeriene. Dacă va reuși, va proceda la distrugerea metodică a infrastructurii militare ucrainene cu ajutorul bombardierelor, precipitând colapsul militar al Ucrainei mai repede decât și-ar fi imaginat mulți, scrie aljazeera.com.
În aceste zile, Ucraina pare să fi fost aruncată sub proverbialul autobuz mai mult ca niciodată de la începutul invaziei totale. La fel și opoziția pro-occidentală rusă, precum și o mare parte din ceea ce Occidentul a realizat prin încheierea pașnică a Războiului Rece, prin care rivalul său totalitar, URSS, s-a desființat de bunăvoie.
În multe privințe, Occidentul și Rusia au revenit la punctul de plecare, o nouă versiune a Războiului Rece urmând să se instaleze după încheierea fazei fierbinți a războiului din Ucraina. Acest lucru va fi tragic pentru oamenii din Ucraina, Rusia și întreaga Europă. Dar nu și pentru complexele militar-industriale și elitele „securitocratice” de pe ambele părți ale faliei geopolitice nou formate și, nu în ultimul rând, pentru cea mai notorie întruchipare a acestora – Vladimir Putin.
