În ultimele luni, Ucraina a reușit să demonstreze că mulți dintre criticii săi se înșelau, lansând o contraofensivă și recâștigând mari porțiuni din teritoriul său de la ruși. Însă succesele militare ucrainene și retragerea Rusiei nu au fost suficiente pentru a-i convinge pe aliații occidentali ai Kievului să își intensifice sprijinul. În schimb, s-a exercitat o anumită presiune asupra guvernului ucrainean pentru a discuta pacea cu Kremlinul.
Președintele Statului Major Interarme al SUA, Mark Milley, în special, a insistat că Ucraina nu poate elibera restul teritoriilor sale. Alți membri ai administrației președintelui Joe Biden nu au susținut public această opinie, dar președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a simțit presat să semnaleze deschiderea către negocieri de pace cu Rusia.
Paralela Ucraina-Bosnia
„În calitate de bosniac care urmărește desfășurarea acestei situații, aud semnale de alarmă. Simt că Ucraina se îndreaptă spre soarta Bosniei, un stat devenit disfuncțional din cauza unui acord de pace profund defectuos”, scrie Hamza Karčić, profesor la Facultatea de Științe Politice din Sarajevo, pentru cei de la Alzajeera. „Desigur, nu putem face o paralelă completă între Ucraina și Bosnia și Herțegovina. Când țara mea a fost atacată în 1992, Națiunile Unite au impus un embargo asupra armelor, fapt ce i-a redus capacitatea de a se apăra. A pierdut o mulțime de teritorii în fața inamicului și nu a putut opri un genocid”.
Comunitatea Europeană, predecesoarea Uniunii Europene, și ONU au trimis diplomați care au dus o politică de împărțire ascunsă în limbajul păcii. „Nu visați la vise”, le-a spus mediatorul britanic David Owen bosniacilor, într-un rar moment de sinceritate, în timp ce aceștia sperau la o intervenție militară occidentală”, a spus Hamza Karčić. În schimb, Ucraina s-a bucurat atât de sprijin diplomatic, cât și militar de la invazia pe scară largă a Rusiei. Furnizarea de arme, în special, nu numai că a permis Kievului să zădărnicească planurile rusești de ocupare completă a țării, ci și să lanseze o contraofensivă de succes.
Dar, la fel cum forțele guvernamentale bosniace au fost în ofensivă în vara și toamna anului 1995, când au fost oprite de presiunea occidentală pentru negocieri de pace, ucrainenilor li se spune în mod inexplicabil să depună armele într-un moment în care au un avantaj pe câmpul de luptă. În cazul Bosniei, ceea ce a făcut această presiune intempestivă pentru negocieri a fost să pună Sarajevo într-o poziție mai slabă. Nu a permis forțelor sale să elibereze mai mult teritoriu și a oferit Serbiei și forțelor rebele din această țară mult mai multă influență în cadrul negocierilor decât ar fi trebuit să aibă.
În condițiile în care Rusia încă deține cea mai mare parte a regiunii Donbas și părți din Kherson și Zaporojie, Ucraina s-ar putea afla în aceeași situație.
Compromisul Bosniei
Dacă presiunea occidentală va continua, Zelenski se va confrunta cu alegerea dificilă pe care președintele bosniac Alija Izetbegovic a primit-o de la Richard Holbrooke, diplomat american și negociator șef la negocierile de pace de la Dayton din 1995.
„Vreți să negociem un singur stat bosniac, care ar avea în mod necesar un guvern central relativ slab, sau preferați să lăsați Bosnia să fie divizată, lăsându-vă în control ferm al unei țări mult mai mici?”. l-a întrebat Holbrooke pe Izetbegovic.
Președintele bosniac a optat pentru menținerea integrității teritoriale a țării. Cu toate acestea, pentru a-i reintegra pe rebelii sârbi, o concesie cheie a fost înființarea unei entități politice extrem de autonome, denumită Republika Srpska, care a primit drept de veto în cadrul guvernului bosniac.
Ca urmare, forțele ostile unității Bosniei au primit capacitatea de a bloca orice acțiune executivă sau legislativă a instituțiilor statului bosniac. Orice, de la reuniunea parlamentului bosniac și aprobarea legislației până la organizarea de alegeri, poate fi blocat în orice moment de aceste forțe.
Aceste puteri de veto înseamnă, în esență, că funcționarea țării și stabilitatea acesteia pot fi subminate de secesioniști, care alimentează tot mai mult un conflict.
Ce variante are Zelenski
Dacă Zelenski ar fi de acord cu discuțiile de pace acum, el ar fi pus în fața unei alegeri similare: să cedeze teritoriul ucrainean Rusiei sau să accepte formarea unor regiuni autonome loiale Kremlinului.
Președintele ucrainean a promis să elibereze teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea. Dacă va face compromisuri cu privire la integritatea teritorială ucraineană, acest lucru i-ar submina poziția pe care o are acasă și ar slăbi moralul forțelor sale. De asemenea, ar face ca întregul teritoriu ucrainean recunoscut la nivel internațional să fie negociabil, nu doar porțiunile ocupate acum de Rusia. Astfel, nu ar exista niciodată o garanție că țara ar fi în siguranță în fața unor viitoare invazii sau pretenții teritoriale.
Dacă Zelenski ar fi forțat să permită autonomia în est, ar risca să supravegheze înființarea unei entități de tip Republika Srpska. Acest lucru ar da efectiv rebelilor pro-ruși un cuvânt de spus în guvernarea Ucrainei, probabil prin intermediul unor puteri de veto asemănătoare cu cele din Republika Srpska, ceea ce ar face ca țara să devină disfuncțională, așa cum a fost Bosnia. Acest lucru nu numai că ar da peste cap dezvoltarea țării, dar ar bloca și integrarea sa în UE și NATO.
Ucraina poate învăța din experiența bosniacă pentru a nu face aceleași greșeli.
Nu trebuie să cedeze
Ar trebui să reziste presiunii de a intra în discuții de pace anticipate. Aparatul său de PR și de lobby face deja o treabă excelentă și ar trebui să continue să facă acest lucru. Dar cele mai bune PR și cel mai bun antidot împotriva oboselii de război care se instalează deja în societățile occidentale sunt succesele militare, așa cum a demonstrat ofensiva din vară.
Ucraina trebuie să își intensifice eforturile pentru a schimba faptele de pe teren. În timp ce o eliberare deplină prin luptă poate că nu poate fi atinsă, obținerea unei victorii suficient de mari și convingătoare împotriva ocupanților ruși i-ar oferi o pârghie mult mai puternică pentru a cere retragerea completă a Rusiei și pentru a-și proteja integritatea teritorială.
La masa negocierilor, situația militară de pe teren este cel mai important factor care influențează un acord de pace. În cazul Bosniei, aceasta a determinat granițele Republicii Srpska și i-a permis să domnească pe teritoriile care fuseseră curățate etnic de musulmanii bosniaci. Kievul și Occidentul nu trebuie să permită ca acest lucru să se întâmple în Ucraina.
O pace defectuoasă a făcut ca țara mea să fie profund disfuncțională și i-a subminat securitatea și dezvoltarea. Acest lucru a fost exploatat cu ușurință de Rusia, care a câștigat un client local, sub forma conducerii Republicii Srpska, și este capabilă să submineze stabilitatea în Balcani și în Europa în ansamblu. Zelenskyy ar face bine să le reamintească partenerilor săi occidentali de acest precedent și să îi îndemne să nu facă cereri nerezonabile pentru discuții de pace rapide.
