Pentru a înțelege modurile foarte diferite de a lupta ale Rusiei și Ucrainei, un prim loc bun pentru a privi este în sus. Invazia Rusiei în Ucraina a fost descrisă ca fiind „primul război de drone la scară largă”, arată publicația americană CNN într-o opinie semnată de Keir Giles.
Această descriere ar putea fi puțin înșelătoare – toate modurile în care am văzut dronele fiind folosite în conflict au precedente, unele dintre ele datând de peste un deceniu.
Și acesta nu este primul război în care capacitățile vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) au fost integrate atât de bine în operațiuni.
Dar este adevărat că luptele din Ucraina reprezintă primul conflict de lungă durată, susținut, în care toate utilizările disponibile în prezent pentru drone sunt o parte indispensabilă a operațiunilor combinate – și asta de ambele părți.
Aceste două părți sunt foarte diferite. Dronele implicate și modul în care sunt utilizate prezintă un fel de stenogramă pentru abordările contrastante ale Rusiei și Ucrainei în ceea ce privește lupta în războaie în general. Aprovizionarea cu drone
Vedem cum Rusia apelează la regimurile sale autoritare pentru ajutor. În războiul dronelor, vedem cum se confruntă masa de tehnologie redusă a Rusiei (sau a Iranului) cu capacitățile de apărare costisitoare ale Ucrainei.
Este o tactică prin care se urmărește epuizarea Ucrainei, făcând această apărare inaccesibilă – Ucraina nu are de ales decât să efectueze interceptări costisitoare ale dronelor ieftine pentru a-și proteja infrastructura civilă critică de campania de distrugere a Rusiei. Vedem cum hype-ul despre capacitățile avansate ale Rusiei, care a fost auzit în anii dinaintea războiului, se dovedește în unele cazuri a fi un flimflam gol.
Războiul de percepție a dronelor
Unele dintre dronele rusești sunt concepute pentru a fi zburate ca pachete de înaltă tehnologie care se sprijină reciproc și transmit informații către bateriile de artilerie pentru a efectua lovituri. Dar o privire mai atentă la ele arată soluțiile de joasă tehnologie – sticle de plastic și camere de consum obișnuite – pe care Rusia le pune cap la cap pentru a face o dronă să zboare.
De asemenea, se pare că atât Rusia, cât și Iranul se bazează pe componente importate din SUA și din Occident, pentru a construi actuala lor generație de drone. Între timp, Ucraina apelează în schimb la cetățenii săi și la prietenii săi din străinătate pentru a finanța soluții prin crowdfunding pe bază de voluntariat, deoarece poporul său este cel care este motivat să câștige această luptă pentru supraviețuire. Aceste soluții acoperă întreaga gamă – de la dronele de hobby adaptate pentru supraveghere și recunoaștere, până la mini-bombardiere improvizate care transportă grenade pentru a fi aruncate asupra trupelor rusești și UAV-uri cu specificații militare la scară largă, achiziționate prin finanțare din partea cetățenilor, potrivit CNN.
Operațiunile cu drone evidențiază, de asemenea, îndemânarea Ucrainei în războiul informațional cu Rusia și în bătălia pentru inimi și minți mult dincolo de câmpul de luptă. Să luăm, de exemplu, drona care a fost cea mai proeminentă în relatările din primele etape ale conflictului – Bayraktar TB2, construită în Turcia.
Deoarece acesta era un sistem operat de ucraineni, care putea provoca daune vizibile și dramatice invadatorului rus, rolul său în conflict a fost prezentat cu atenție în cadrul operațiunilor de informare ucrainene.
Acesta a fost un element-cheie în contestarea percepției larg răspândite conform căreia forțele armate rusești erau net superioare în ceea ce privește capacitățile față de cele ucrainene și a declanșat o competiție între Ucraina și Rusia în ceea ce privește percepția publică a efectelor dronelor – o competiție pe care Ucraina a câștigat-o în mod convingător.
Așteptări înșelate
La fel ca multe alte aspecte ale capacității de luptă a Rusiei, analiștii au anticipat, înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei din februarie, că războiul cu drone va fi copleșitor de mult în favoarea Moscovei.
Dar și Ucraina a intrat în războiul dronelor pe deplin pregătită – după un proces îndelungat de modernizare a capacităților și de adaptare a tacticilor pe baza lecțiilor învățate în lupta sa de opt ani împotriva forțelor regulate și proxy rusești din estul țării.
Acest lucru a inclus integrarea unui număr mare de drone de consum mai mici și adaptate, alături de drone mai scumpe și cu specificații superioare. În alte conflicte, cum ar fi Siria, aceste drone au fost etichetate drept „forța aeriană a omului sărac”. Dar în Ucraina, o soluție de urgență – o soluție provizorie ieftină, disponibilă în comerț – a evoluat în schimb într-o capacitate integrată.
Între timp, alte conflicte anterioare au evidențiat ritmul rapid al noilor aplicații pentru drone, determinate de integrarea unor tehnologii suplimentare.
Scurtul conflict dintre Armenia și Azerbaidjan din aprilie 2016 a demonstrat utilitatea așa-numitelor drone kamikaze (denumite acum mai eufemistic de unii utilizatori „drone cu sens unic”), concepute nu pentru a transporta arme, ci pentru a fi ele însele arme, distrugând vehiculele inamice prin impact direct.
Această capacitate a stârnit un interes intens în Rusia, unde ofițerii militari au văzut-o ca pe un potențial instrument cheie pentru a ataca tancurile NATO. Dar, ca și în alte cazuri, Rusia nu a fost încă în măsură să dezvolte ea însăși tehnologia, ceea ce a determinat-o să apeleze în schimb la Iran.
Elementul cibernetic
Pe lângă simpla doborâre a unei drone, dacă aceasta reprezintă o țintă suficient de mare, ea poate fi neutralizată prin bruierea sau deturnarea legăturii de date (război electronic) sau prin piratarea sistemului de operare (opțiunea „cibernetică”).
Furnizorii privați ai forțelor armate ucrainene, inclusiv prin crowdfunding, au solicitat aprovizionarea cu drone de consum cu versiuni de firmware foarte specifice – în unele cazuri preferând firmware mai vechi în locul celor mai noi – deoarece s-a constatat că acestea sunt mai rezistente la capturare prin metode de hacking rusești.
Este clar că se desfășoară o competiție cibernetică nepublicată între operatorii ruși și ucraineni de drone – un fel de joc de-a șoarecele și pisica între operatorii și adversarii lor care se luptă pentru controlul dronelor.
Iar dronele sunt folosite și pentru a lansa atacuri cibernetice – lucru pe care Rusia îl făcea cu mult înainte de 2022. Următoarea fază mult așteptată a evoluției lor este exploatarea învățării automate pentru a le oferi dronelor o mai mare autonomie – fie operând în roiuri autogestionate, precum o versiune letală a popularelor spectacole luminoase cu drone, fie chiar luând propriile decizii cu privire la momentul lansării atacurilor.
Și în acest caz, a fost demonstrat că Rusia a fost exagerată – afirmațiile potrivit cărora Rusia a operat deja roiuri de drone în cadrul unor exerciții majore în urmă cu trei ani s-au dovedit, la o analiză mai atentă, a însemna doar mai multe drone pilotate de mai mulți operatori în același timp.
Dar, având în vedere viteza cu care avansează tehnologia dronelor, armatele occidentale ar trebui să ia de pe acum decizii cu privire la modul în care vor face față provocărilor operaționale și morale pe care le presupune faptul că dronele proprii sau ale inamicilor lor sunt capabile să ucidă fără supraveghere umană.
