Faptul politic incomod este că, în fața sălbăticiei Hamas, SUA nu au alternative convingătoare de oferit. Oricine s-ar fi așteptat la multă lumină de zi. Ca să nu mai vorbim de tensiuni serioase, între administrația Biden și Israel. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce se desfășura actualul război din Orientul Mijlociu. Într-adevăr, nu ar fi trebuit să fie o surpriză faptul că Joe Biden se va mișca în pas de melc cu Israelul în urma atacurilor brutale ale Hamas din 7 octombrie. Aceasta este o opinie de pe Financial Times scrisă de senior fellow a Carnegie Endowment for International Peace și fost oficial al Departamentului de Stat al SUA.
Abordarea administrației față de criză a fost stabilită în discursul puternic din punct de vedere emoțional al președintelui, trei zile mai târziu. În toate scopurile practice, acesta a arătat clar că este pregătit să acorde Israelului timpul, spațiul și sprijinul necesar pentru a riposta la Hamas așa cum consideră necesar.
Ce are de gând Biden?
Ar putea apărea tensiuni serioase pe măsură ce evoluează abordarea administrației. Acestea ar reprezenta mai degrabă o problemă decât o caracteristică a unei relații strânse între SUA și Israel. Modelul lui Biden în ceea ce privește Israelul nu este fostul său șef, Barack Obama, ci fostul președinte Bill Clinton. La fel ca și Clinton, sprijinul lui Biden pentru Israel este adânc imprimat în ADN-ul său politic. Poziția sa implicită nu este de a se confrunta cu premierul israelian, ci de a se acomoda acolo unde poate.
Guvernul lui Netanyahu a încercat să submineze democrația israeliană. De asemenea, a urmărit politici în Cisiordania. Acestea erau anexioniste cu totul și cu totul. Biden a fost reticent în a impune costuri sau consecințe. Președintele l-a avertizat în mod public și privat pe prim-ministru atât în ceea ce privește reformele sale judiciare. De asemenea, Biden l-a amenințat și în ceea ce privește Cisiordania. Dar răspunsul său ar putea fi caracterizat cel mai bine ca fiind pasiv agresiv. Acesta i-a refuzat lui Netanyahu întâlnirea mult dorită la Casa Albă.
Administrația a înțeles în mod clar că, deși a încercat să redea prioritățile Orientului Mijlociu în favoarea Europei și a Indo-Pacificului, regiunea trebuie în continuare să fie gestionată. Acest lucru a necesitat o relație funcțională cu guvernul Netanyahu pentru a face față provocării reprezentate de programul nuclear iranian și pentru a exploata potențiala oportunitate de a intermedia un acord israeliano-saudit de normalizare.
Se duce o luptă internă între Biden și Netanyahu?
Lupta cu un prim-ministru israelian poate fi incomodă. Aceasta poate distrage atenția și poate fi costisitoare din punct de vedere politic. Astfel, pentru a se asigura că nu există niciun dubiu cu privire la poziția lui Biden, administrația și-a exercitat dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU. De asemenea, a înaintat Congresului un pachet de asistență militară în valoare de 14 miliarde de dolari. Desfășurarea a două grupuri de atac cu portavioane în estul Mediteranei poate că a fost concepută pentru a descuraja Iranul și Hezbollah. De asemenea, aceasta a fost menită să întărească încrederea Israelului în Washington.
Nu există nicio îndoială că poziția lui Biden s-a schimbat pe măsură ce criza din Gaza a evoluat. Biden a lucrat pentru a face presiuni asupra israelienilor pe mai multe fronturi. În primul rând, i-a presat să acorde mai mult timp și spațiu pentru eforturile de eliberare a ostaticilor mediate de Qatar. În al doilea rând, a făcut presiuni pentru mai multă asistență umanitară prin Rafah. În al treilea rând, a disunuat, se pare, Israelul de a efectua un atac preventiv împotriva Hezbollah. În al patrulea rând, a presat Israelul să adere la dreptul umanitar internațional și la legile războiului. În cele din urmă, a pus întrebări dificile cu privire la obiectivele unei campanii terestre și ale zilei următoare.
De asemenea, Biden a început să vorbească recent despre sprijinul pentru o soluție cu două state și despre faptul că nu se va reveni la status quo-ul din 6 octombrie. Niciuna dintre acestea nu va fi bine primită în cadrul guvernului Netanyahu. Dar nu sunt sigur că toate acestea intră în categoria presiunilor reale.
Părerea Israelului despre SUA
Israelul a încercat cu siguranță să abordeze unele dintre preocupările Washingtonului. Dar opinia sa despre SUA a fost poate cel mai bine rezumată de ministrul apărării, Yoav Gallant. Acesta a declarat, în timp ce se afla lângă Netanyahu, că israelienii își vor asculta prietenii, dar vor face ceea ce este bine pentru ei.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, se află acum în regiune. Se pare că cu intenția de a convinge Israelul să accepte pauze umanitare în campania sa militară. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a precizat, de asemenea, că Blinken are „așteptări” ca Israelul să fie „în deplină conformitate cu dreptul umanitar internațional și cu legile războiului”.
Trebuie să ne întrebăm dacă aceste puncte de discuție sunt doar semnale de virtute pentru consumul public. Sau există vreo dorință reală din partea SUA de a impune costuri sau consecințe asupra Israelului dacă nu sunt luate în considerare. Realitatea incomodă din punct de vedere politic este că SUA nu au cu adevărat alternative convingătoare și opțiuni politice de oferit.
Ce se va întâmpla în Gaza
Dimensiunea mare a numărului de morți din Gaza, combinată cu furia crescândă în propriul partid al președintelui și în rândul aliaților Americii, ar părea că îl va împinge pe Biden spre punctul în care va trebui să facă presiuni asupra Israelului pentru a cere o reținere. Aici poat fi chiar o pauză semnificativă sau încetarea campaniei sale militare. Dar, până acum, personalitatea lui Biden, amploarea măcelului din 7 octombrie și penuria de opțiuni bune au limitat în mod clar gradul de influență și pârghie pe care SUA este dispusă și capabilă să îl exercite asupra Israelului. Este greu de imaginat că acest președinte îl va suna pe Netanyahu cu un mesaj simplu și dezarmant: ajunge.
Într-adevăr, atunci când vine vorba de prevenirea morții civililor palestinieni din Gaza, atât Biden, cât și Israelul se află într-o situație dificilă. În acest moment nu pare să existe nicio cale de ieșire, conform ft.com.
