„Când privesc înainte, mă cuprinde o presimțire. La fel ca romanul, mi se pare că văd râul Tibru spumegând cu mult sânge… . ” Avertismentul lui Enoch Powell cu privire la pericolul de imigranți în masă în Marea Britanie a fost făcut în 1968. Cei care îl consideră pe regretatul politician conservator ca fiind un profet se vor simți îndreptățiți acum. O reacție împotriva imigrației este din ce în ce mai mult în centrul politicii occidentale.
La sfârșitul săptămânii trecute au avut loc demonstrații în toată Germania împotriva partidului de extremă dreapta. Care se află pe primul loc în sondaje. Dar care este acuzat că ia în considerare deportarea în masă a imigranților. În SUA, Donald Trump a declarat că migranții ilegali „otrăvesc sângele” națiunii. Guvernul britanic este obsedat de planul său falimentar de deportare a solicitanților de azil în Rwanda.
Valurile de imigranți
Așadar, poate că presimțirea lui Powell se confirmă la mai bine de 50 de ani de la discursul său? Sau poate că nu. Există două defecte majore în ideea că imigrația în masă a fost o greșeală care acum sfâșie societatea occidentală.
În primul rând, ideea că omogenitatea etnică obișnuia să garanteze pacea socială în Occident este un nonsens evident. În al doilea rând, costurile sociale și economice ale reducerii drastice a imigrației ar fi enorme. Mulți dintre cei care acum se plâng de „prea mulți imigranți” ar fi indignați de costurile pe care le-ar presupune un număr prea mic de imigranți.
Acest lucru nu înseamnă că imigrația în masă nu creează tensiuni și probleme. Aproape orice mare schimbare socială este inevitabil să facă acest lucru. Tensiunile în jurul imigrației în Europa cresc adesea brusc după incidente teroriste. Cum ar fi atacurile din Franța din 2015, care au fost comise de extremiști islamiști. Dar ideea că o lume occidentală fără imigranți ar trăi în perfectă armonie este o absurditate istorică.
Războaie și terorism
Când am crescut în Marea Britanie, în anii 1970, terorismul era o amenințare majoră. Dar bombele erau plasate de albii din Irlanda de Nord. Istoria europeană dinaintea imigrației în masă este plină de vărsare de sânge și tulburări. Anglia, Franța, Rusia și Spania au purtat războaie civile sălbatice cu mult înainte de epoca imigrației în masă. Cam atât despre acele zile frumoase de pace socială.
Unii occidentali privesc acum cu invidie spre țări precum Japonia și Coreea de Sud. Care au o atitudine mult mai restrictivă față de imigrație. Ca urmare, sunt mult mai omogene din punct de vedere etnic. Dar acest lucru nu le-a scutit de violență politică. Shinzo Abe, fostul prim-ministru japonez, a fost asasinat în 2022. Liderul principalului partid de opoziție din Coreea de Sud a fost înjunghiat în urmă cu câteva săptămâni. Și toți sud-coreenii trăiesc sub umbra amenințării nucleare din partea fraților lor etnici din Coreea de Nord.
Natalitatea scăzută
Japonia și Coreea de Sud trebuie să se confrunte cu unele dintre cele mai scăzute rate de natalitate din lume. Fără o imigrație care să compenseze, populațiile lor se reduc și îmbătrânesc rapid. Ceea ce va crea tensiuni economice și sociale enorme.
Politicienii anti-imigrație spun adesea că răspunsul la ratele scăzute ale natalității este mai mulți copii. Mai degrabă decât mai mulți imigranți. Dar politicile pronataliste au un istoric de succes foarte slab.
Oponenții imigrației în masă spun că și aceasta impune costuri economice și sociale grele. „Aproape jumătate din toate locuințele sociale din Londra merg către gospodării conduse de o persoană care nu s-a născut în Marea Britanie. Nu cred că este o situație sustenabilă” a spus Matthew Goodwin, un academician britanic și activist anti-imigrație.
Dar acest lucru nu este deloc surprinzător, din moment ce 41% dintre londonezi s-au născut în străinătate. Dacă includem și persoanele ca mine, ai căror părinți s-au născut în străinătate, numărul londonezilor cu un „background de migrație” (cum îi spun germanii) este mult mai mare.
Prosperitate și dinamism
Și totuși, Londra este cu ușurință cel mai prosper și dinamic oraș din Marea Britanie. Se descurcă atât de bine față de restul țării, încât „nivelarea” Regatului Unit pentru a egala standardele de viață și productivitatea Londrei a devenit un obiectiv central al guvernului britanic. Școlile londoneze, pline de noi imigranți, sunt, de asemenea, mai performante decât cele din restul țării.
Mult apreciatul NHS al Marii Britanii s-ar prăbuși, de fapt, fără contribuția imigranților. Aproximativ 35 % dintre medicii care lucrează în NHS sunt cetățeni străini. Dacă îi punem la socoteală pe cei care au sosit din străinătate și au luat cetățenia britanică, cifra va fi mult mai mare. Așa cum se spune că nu există atei în tranșee, mă îndoiesc că există mulți rasiști la terapie intensivă. Bineînțeles, dezbaterea nivelurilor de imigrație este complet legitimă într-o democrație. Trecerile ilegale de frontieră reprezintă, de asemenea, o problemă deosebită, deoarece sugerează că statul de drept se destramă. Dar atât în Marea Britanie, cât și în SUA, marea majoritate a imigranților au sosit legal.
Cei de dreapta spun adesea că politicienii ar trebui să îndrăznească să spună adevărul despre imigrație. Sunt de acord. Adevărul este că un nivel ridicat de imigrație este un semn al unei societăți dinamice și sănătoase. Nu un semn de nenorocire sau „râuri de sânge”. Opinie evidențiată de Gideon Rachman, editorialist-șef pe probleme externe, conform The Financial Times .
