Toate persoanele cu autoritate, de la premierul Benjamin Netanyahu în jos, au declarat în repetate rânduri că, alături de obiectivul de a elimina amenințarea Hamas din Gaza la adresa Israelului, eliberarea ostaticilor este motivul pentru care țara a declarat război grupării teroriste în urma masacrului din 7 octombrie din sudul țării.
Salvarea surprinzătoare, la începutul săptămânii, a doi dintre ostatici a dat greutate importanței pe care atât guvernul. De asemenea, armata acordă atingerii acestui obiectiv.
Netanyahu știe ce e mai bine?
Cu toate acestea, alte două evenimente conexe din această săptămână ridică semne de întrebare cu privire la cât de mult. Netanyahu pune ambele obiective pe picior de egalitate.
În primul rând, Delegația israeliană a călătorit la Cairo pentru discuții privind un cadru pentru un acord de armistițiu. Acest lucru ar crea o oportunitate pentru eliberarea ostaticilor s-a întors cu mâinile goale.
Potrivit KAN, un plan conceput de șeful Mossad, David Barnea, directorul Shin Bet, Ronen Bar, și de generalul-maior (rezident) Nitzan Alon comandă eforturile serviciilor de informații pentru a-i găsi pe cei răpiți. Planul ar fi fost respins de Netanyahu înainte de plecare.
Se pare că Alon a fost atât de supărat încât a decis să se alăture lui Barnea, Bar și lui Ophir Falk, consilierul de politică externă al lui Netanyahu la Cairo, pentru a se întâlni cu oficiali americani, egipteni și qatarioți și și-a trimis în schimb adjunctul.
Un alt eveniment ridică semne de întrebare. Este faptul că, după ce delegația s-a întors în Israel marți seară, Netanyahu le-a ordonat unilateral să nu se mai întoarcă pentru alte discuții pe care SUA le încuraja. Acesta nu a informat și nici nu a consultat cabinetul de război.
Israelul consideră că cererile Hamas sunt iluzorii
Biroul prim-ministrului a declarat că Netanyahu a insistat că „Israelul nu va ceda în fața cererilor delirante ale Hamas. Israelul nu a primit la Cairo nicio nouă propunere din partea Hamas privind eliberarea ostaticilor noștri”.
Oficiali implicați în negocieri au declarat că „înțeleg provocarea politică a lui Netanyahu. Aceasta este o oportunitate pe care nu o poate rata”. Oficialii se referă la presiunea probabilă din partea partenerilor săi de coaliție de extremă dreapta de a respinge orice acord care va opri războiul din Gaza și va elibera prizonierii palestinieni din închisorile israeliene.
Hamas aruncă fără îndoială raze în orice potențial acord cu cereri cu care Israelul nu poate trăi. Dar să nu respingă eforturile de a găsi orice urmă de speranță pentru un acord care ar aduce mai mulți ostatici acasă este responsabilitatea guvernului, conform jpost.com.
„Familiile ostaticilor au fost stupefiate de decizia de a zădărnici negocierile de la Cairo. Se pare că unii membri ai cabinetului au decis să sacrifice viețile celor răpiți fără să recunoască acest lucru”, a declarat purtătorul de cuvânt al Forumului Familiilor Ostacilor și Dispăruților, Haim Rubenstein.
Așadar, întrebarea este: unde sunt membrii cabinetului de război israelian – Benny Gantz și Gadi Eisenkot din partea Partidului Unității Naționale și ministrul apărării Yoav Gallant – în această problemă? Sunt ei de acord că nu este nimic de discutat la Cairo. Acest lucru nu îi va aduce mai repede pe ostatici acasă?
Sau este vorba de Netanyahu care se comportă ca un rebel?
Există un consens puternic la mijloc. Potrivit acestuia, respingerea unei propuneri „exagerate” a Hamas va exercita presiuni asupra acesteia pentru a-și îndulci cererile.
Poate țara să aibă încredere într-un singur om, a cărui judecată ar putea fi întunecată de o multitudine de considerente – politice și personale – pentru a lua singur decizii care ar putea întârzia întoarcerea ostaticilor acasă și care ar putea duce la moartea mai multor ostatici și la mai mulți soldați căzuți din FDI?
Este timpul ca membrii cabinetului de război să se alinieze cu prim-ministrul sau să îl denunțe. Iar noi, restul, va trebui să tragem concluziile necesare.
