Eram în Austin, Texas, la muncă sâmbătă, când am primit un telefon de la comandantul meu din Forțele de Apărare Israeliene pentru a mă întoarce în Israel și a mă îndrepta spre linia întâi. Nu am ezitat. Știam că cetățenii țării mele se aflau într-un pericol real. Aceasta este o opinie scrisă de Nir Avishai Cohen. Acesta este maior în rezervă în cadrul Forțelor de Apărare israeliene. El este autorul cărții „Iubiți Israelul, susțineți Palestina”.
Datoria mea, în primul rând, este să mă alătur luptei împotriva celor care au declanșat un masacru asupra poporului meu din Israel. M-am îmbarcat în primul zbor pe care l-am găsit din Austin pentru a mă îndrepta spre casă și a mă alătura rezervelor I.D.F.. Acolo, servesc ca ofițer comandant al brigăzii de operațiuni.
Războiul ar fi putut fi evitat
În timpul zborului lung spre Israel, mintea mea nu se putea odihni. Încercam să-mi scriu sentimentele și gândurile despre tot ceea ce se întâmplă. Și despre tot ceea ce este pe cale să se întâmple – în țara mea iubită. Încetul cu încetul, dimensiunile ororilor celui mai brutal atac pe care israelienii l-au trăit de la înființarea statului erau dezvăluite. Sute de teroriști Hamas au măcelărit peste 1.200 de oameni, inclusiv femei, copii și persoane în vârstă. Aproximativ 150 de cetățeni și soldați au fost luați în captivitate. Nu există nimic în lume care să poată justifica uciderea a sute de oameni nevinovați.
Dar aș vrea să spun un lucru clar, înainte de a pleca la luptă: Nu există așa ceva ca „inevitabil”. Acest război ar fi putut fi evitat și nimeni nu a făcut suficient pentru a-l preveni. Israelul nu a făcut suficient pentru a face pace. Doar am cucerit teritoriile palestiniene din Cisiordania. Am extins coloniile ilegale și am impus un asediu pe termen lung asupra Fâșiei Gaza.
Timp de 56 de ani, Israelul i-a supus pe palestinieni unui regim militar opresiv. În cartea mea „Iubiți Israelul, susțineți Palestina”, am scris despre acest lucru.
„Societatea israeliană trebuie să își pună întrebări foarte importante despre unde și de ce a fost vărsat sângele fiilor și fiicelor sale. O minoritate religioasă mesianică ne-a târât într-o mlaștină noroioasă, iar noi îi urmăm ca și cum ar fi vorba de Cimpoiul din Hamelin.”
Când am scris aceste cuvinte anul trecut, nu mi-am dat seama cât de adânc în noroi eram și cât de mult sânge ar putea fi vărsat în atât de puțin timp.
Acum îmi voi apăra țara împotriva dușmanilor care vor să-mi ucidă poporul. Dușmanii noștri sunt organizațiile teroriste mortale care sunt controlate de extremiștii islamici.
Nu palestinienii sunt inamicii
Palestinienii nu sunt inamicul. Milioanele de palestinieni care trăiesc chiar aici, lângă noi, între Marea Mediterană și Iordania, nu sunt inamicul nostru. La fel cum majoritatea israelienilor doresc să ducă o viață calmă, pașnică și demnă, la fel și palestinienii. Atât israelienii, cât și palestinienii se află de zeci de ani în ghearele unei minorități religioase. De ambele părți, pozițiile intratabile ale unui mic grup ne-a târât în violență. Nu contează cine este mai crud sau mai nemilos. Ideologia ambelor au alimentat acest conflict, ducând la moartea a prea mulți civili nevinovați.
În calitate de maior în rezervă, este important pentru mine să clarific faptul că, în acest nou război deja de neoprit, nu putem permite ca masacrul israelienilor nevinovați să ducă la masacrarea palestinienilor nevinovați. Israelul trebuie să-și amintească faptul că în Fâșia Gaza trăiesc peste două milioane de oameni. Marea majoritate a acestora sunt nevinovați. Israelul trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a evita uciderea oamenilor nevinovați și să se concentreze pe distrugerea armatei militante a Hamas.
Acest război, ca și altele dinaintea lui, se va sfârși mai devreme sau mai târziu. Nu sunt sigur că mă voi întoarce din el în viață, dar știu că, la un minut după ce războiul se va încheia, atât israelienii, cât și palestinienii vor trebui să se confrunte cu liderii care i-au condus la acest moment. Trebuie să ne trezim și să nu-i lăsăm pe extremiști să conducă. Palestinienii și israelienii trebuie să-i denunțe pe extremiștii care sunt conduși de fanatismul religios. Israelienii vor trebui să-i înlăture de la putere pe ministrul securității naționale Itamar Ben-Gvir, pe ministrul de finanțe Bezalel Smotrich și cercul lor de extremă dreapta, iar palestinienii vor trebui să înlăture conducerea Hamas.
Granița cu Egiptul, granița unde începe pacea
Încerc să caut fărâme de speranță. Războiul de Yom Kippur, cel mai dificil război pe care l-a cunoscut Israelul până în această săptămână, a început prin surprindere în 1973. După ce, în 1979, a fost semnat în sfârșit un acord de pace între Israel și Egipt, granița cu Egiptul – una care a fost cândva locul morților și al răniților – a devenit o graniță a păcii.
Cei din Israel trebuie să realizeze că nu există un bun de securitate mai mare decât pacea. Cea mai puternică armată nu poate proteja țara așa cum o face pacea. Acest război actual o dovedește încă o dată. Israelul a urmat calea războiului pentru prea mult timp.
La final, după ce toți israelienii și palestinienii morți vor fi îngropați, după ce vom termina de spălat râurile de sânge, oamenii care împart un cămin pe acest pământ vor trebui să înțeleagă că nu există altă alegere decât să urmeze calea păcii. Acolo se află adevărata victorie, conform nytimes.com.
