Este acesta sfârșitul NATO? Președintele american Donald Trump este un vechi admirator al lui Winston Churchill. Dar ce ar spune emblematicul lider britanic din timpul războiului despre Conferința de Securitate de la Munchen din 2025? „Vi s-a dat de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și veți avea război”. Acestea sunt cuvintele pe care Churchill le-a rostit atunci când prim-ministrul de atunci, Neville Chamberlain, a părăsit acest oraș bavarez în urmă cu 87 de ani, strângând în brațe o bucată de hârtie care s-a dovedit a fi lipsită de sens.
Ar putea fi aceasta reacția lui Churchill la încercarea lui Trump de a pune capăt războiului din Ucraina, în condiții despre care Kievul și aliații săi europeni se tem că vor fi favorabile Moscovei și vor însemna doar un alt război mai mare pe viitor? Cuvântul „liniștire” este pe buzele europenilor. Pentru cei mai sensibili din punct de vedere istoric – precum fostul ministru britanic al Apărării Ben Wallace – ecoul Münchenului din 1938 pare un punct de referință evident.
Este acesta sfârșitul NATO?
În timp ce se adunau pentru summitul de astăzi, oficialii europeni încă se mai gândeau la convorbirea telefonică de 90 de minute dintre Trump și președintele rus Vladimir Putin, precum și la declarațiile făcute la mijlocul săptămânii la Bruxelles de secretarul american al Apărării, Peter Hegseth. Pentru fostul ministru lituanian de Externe Gabrielius Landsbergis, cea mai neglijată și înfricoșătoare replică a lui Hegseth a fost avertismentul său că „realitățile” vor împiedica SUA să fie garantul securității Europei.
Cu alte cuvinte, nu va exista niciun mecanism de protecție din partea Statelor Unite. Ca și alții, Landsbergis simte sfârșitul unei ere. „S-ar putea să marcheze începutul crepusculului NATO”, a spus el. „Mai ales când o combini cu ceea ce cred că Washingtonul va anunța în curând – retragerea a 20 000 de soldați americani din Europa”.
În timp ce lituanianul vorbea la Munchen, Hegseth se afla la Varșovia, prefigurând o retragere a trupelor și avertizându-i pe europenii deja extenuați că „acum este momentul să investești, deoarece nu poți presupune că prezența Americii va dura pentru totdeauna”.
Strategie de dezorientare
La fel ca în SUA, anunțurile non-stop și rapide ale administrației Trump privind șocul și uimirea au fost copleșitoare și dezorientante și în Europa – așa cum este, fără îndoială, concepută strategia. Dezorientarea adversarilor și a criticilor, oferindu-le puțin timp pentru a-și trage sufletul și a se reorienta. Și legislatorii americani prezenți la summit au încercat să ofere o oarecare reasigurare unei Europe neliniștite – deși fără prea mult succes.
Printre aceștia s-a numărat senatorul Roger Wicker, președintele puternicei comisii senatoriale pentru serviciile armate, care a declarat că Hegseth a făcut „o greșeală de începător” la Bruxelles: „Nu știu cine a scris discursul – dar ar fi putut fi scris de Tucker Carlson. Carlson este un prost”, a spus el. A asigurat că există o mulțime de oameni serioși în jurul lui Trump pe care acesta îi ascultă.
Pierderea garanției de securitate
Wicker a remarcat, de asemenea, că Hegseth a revenit deja asupra unora dintre remarcile sale mai dure, dar a recunoscut că nu a făcut-o încă în ceea ce privește pierderea de către Europa a garanției de securitate a SUA – ceea ce subminează articolul 5 al NATO, care obligă membrii alianței la apărare colectivă. Și această replică, mai mult decât oricare alta, este cea care pune dinții europeni pe jar – împreună cu replici dure precum: „Nu faceți nicio greșeală, președintele Trump nu va permite nimănui”.
„Abordarea directă a lui Trump față de Putin, combinată cu informarea de către secretarul Apărării Hegseth a aliaților de la Bruxelles că SUA consimt în mod preventiv la unele dintre cererile principale ale Rusiei înainte ca discuțiile să fi început, este o dublă lovitură – nu numai pentru Ucraina, ci și pentru viitorul Europei”, a remarcat Keir Giles de la Chatham House.
„[Acceptarea] faptului că agresorul poate păstra teritoriul pe care l-a confiscat în schimbul unei pledoarii pentru pace – paralelele cu 1938 nu ar putea fi decât mai clare dacă Trump ar fi ridicat un bilet și ar fi spus că dl Putin l-a asigurat că nu mai are ambiții teritoriale în Europa.”
Criticarea Europei
Între timp, discursul de la München al vicepreședintelui JD Vance, axat pe criticarea practicilor democratice din Europa, nu face nimic pentru a liniști nemulțumirile europenilor – nici pe cele ale americanilor pro-NATO.
Acesta a fost primit umil, cu doar câteva aplauze ocazionale și câteva mișcări politicoase de cap. A început să vorbească despre migrație ca o amenințare la adresa civilizației europene. „Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult față de Europa nu este Rusia. Nu este China, nu este niciun alt actor extern. Și ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior”, a spus el.
„Luați în considerare îndrăzneala. A candidat pe un bilet cu un om care a inspirat o revoltă împotriva Congresului nostru în 2020. Să vină în Europa și să spună: „Voi aveți probleme cu democrația”, a declarat academicianul și fostul diplomat american Michael McFaul. „Și avem o criză constituțională chiar acum cu depășirea atribuțiilor executivului și sănătatea democrației americane”.
Războiul din Ucraina
Vance a ignorat, de asemenea, elefantul din cameră – războiul din Ucraina. „El ar fi putut folosi discursul pentru a clarifica poziția lor de negociere și a ales să nu o facă. Acest discurs a fost pentru oamenii de acasă, nu pentru cei prezenți la summit”, a adăugat McFaul. Nu că McFaul ar da democrației europene o notă de sănătate curată. Dar acesta nu a fost nici momentul, nici locul pentru tupeul considerabil afișat, a spus el.
În urmă cu trei ani, invazia Rusiei în Ucraina părea să facă NATO mai relevant decât fusese. Dispăruse căutarea unei raison d’être într-o lume de după Războiul Rece. Dar a fost greu aici, în prima zi a summitului, să scăpăm de sentimentul că asistăm la începutul unei rupturi. Desigur, summiturile din timpul primului mandat al lui Trump au avut, de asemenea, o senzație de „SUA vs. Europa”. Dar fosta sa echipă de securitate națională va netezi lucrurile. Penele vor fi ciufulite – nu smulse.
Iar pentru Europa, Statele Unite rămân națiunea excepțională, cea indispensabilă în caz de probleme. Cui altcuiva să ne adresăm acum?, conform Politico .
