Premierul Benjamin Netanyahu, alături de mulți israelieni, a comparat rapid grupul militant islamist Hamas cu naziștii pentru asaltul mortal din 7 octombrie, care a ucis 1.200 de evrei în cel mai grav pogrom de la Holocaust.
Pentru mulți, atacul este un semn că poporul evreu se confruntă cu o altă luptă totală pentru existența lor. În timp ce această viziune existențială a campaniei împotriva Hamas are o greutate semnificativă în politica israeliană, nu este deloc universală.
Holocaustul este un modelul războiului Israelului în Gaza
Netanyahu are opozanți vocali care susțin că exagerează amenințarea la adresa supraviețuirii națiunii puternic militarizate în scopuri politice.
Alții, printre care se numără supraviețuitori ai Holocaustului, subliniază importanța unei imperative etice de a se concentra asupra soartei celor peste 100 de ostatici încă ținuți captivi de către Hamas. Chiar și în contextul în care acest lucru implică limitarea acțiunilor militare împotriva militanților din Gaza.
Pentru Amichai Chikli, ministru pentru afaceri Diasporice și Combaterea Antisemitismului, nu există nicio îndoială cu privire la mize. ,,Există un război împotriva poporului evreu. Nu este o opinie, este un fapt.”, a declarat el.
Ministrul Economiei, Nir Barkat, a făcut o legătură chiar mai explicită cu al Doilea Război Mondial. ,,Ne amintim ce li s-a întâmplat celor șase milioane de evrei uciși de naziști. Și nu vom lăsa să se întâmple din nou”, a spus el.
Chikli, Barkat și mulți alți aliați cred că Israel, înconjurat de dușmani, nu-și poate permite să slăbească și ar trebui chiar să extindă războiul. Barkat a spus că Iranul este acum o ,,țintă legitimă” pentru loviturile de rachete israeliene.
,,Am promis ca stat evreu că nu vom permite un pogrom care să dureze ore și ore, un masacru neîngrădit”, a spus fostul prim-ministru Naftali Bennett.
,,Aceasta este ceva ce s-a întâmplat în Europa, în Lituania, în Ucraina, în Rusia, în Polonia, timp de milenii. Dar nu ar fi trebuit să se întâmple în statul evreu. Și s-a întâmplat, iar dușmanul care a făcut asta spune în mod explicit că va încerca să o facă din nou și din nou.
Așa că nu avem cu adevărat o opțiune decât să eliminăm Hamas. Este posibil. Este foarte realizabil și trebuie să mergem până la capăt”, a adăugat el.
Starea de bine a ostaticilor este cea mai importantă
Bennett nu vedea o alegere binară între declanșarea războiului și eliberarea ostaticilor israelieni. Însă mai mulți supraviețuitori ai Holocaustului văd lucrurile diferit. S-au alăturat familiilor ostaticilor pentru a insista că accentul ar trebui să fie pus pe eliberarea lor.
Starea de bine a ostaticilor este ,,cea mai importantă”, a spus Rachel Levy Bem, supraviețuitoare a Auschwitz-ului. Născută în Cehoslovacia, părinții ei, bunicii și cei trei frați au fost uciși în Holocaust.
Fostul prim-ministru Ehud Barak a zis că ar fi ,,moral inacceptabil” ca guvernul să pună campania militară mai presus de ostatici, dacă a devenit o alegere directă.
,,La naiba cu teroriștii pe care vrei să-i omori. Putem alerga după ei în următoarea generație, dar aduceți-ne familiile acasă. Dacă presiunea publică crește asupra guvernului, nu va putea rezista presiunii publice”, a adăugat el.
Barak a contestat, de asemenea, ideea că Israelul se confruntă cu o criză existențială. Aceasta este o opinie împărtășită de un fost șef al agenției de securitate Mossad, Tamir Pardo. Îl acuză pe Netanyahu că atâța „un stadiu de panică și alarmă crescută, comparând atacul Hamas, oricât de bestial ar fi, cu Holocaustul”.
Acesta este un război pentru existența Israelului ca stat prosper
Pardo a spus că ministrul Apărării, Yoav Gallant, a dat o impresie falsă atunci când a argumentat că: ,,Acesta este un război pentru existența Israelului ca stat prosper, ca stat democratic, ca patrie a poporului evreu”, în zilele de după 7 octombrie.
Pardo a catalogat aceasta ca fiind exagerare, remarcând că ,,Israelul are cea mai bună armată din Orientul Mijlociu”.
În decembrie, unii dintre ostaticii eliberați în timpul încetării tradiționale de o săptămână a anului trecut. Împreună cu familiile chinuite de continuarea detenției rudelor încă ținute în Gaza, au spus cabinetului de război al Israelului că interesele ostaticilor trebuie să fie prioritare.
Chiar dacă asta înseamnă să se oprească războiul și să se înțeleagă cu termenii Hamas. În timpul întâlnirii foarte tensionate, au spus că captivii trec printr-un holocaust propriu, constând în abuzuri, inclusiv agresiuni sexuale.
,,Bărbații sunt violați acolo, nu numai femeile. Locurile în care sunt ținuți ostaticii sunt bombardate”, se putea auzi pe înregistrările întâlnirii tumultoase.
În fața unor astfel de orori, mai mulți au acceptat argumentul lui Netanyahu și al lui Gallant conform căruia doar presiunea militară asupra Hamas va duce la eliberarea celor 136 de ostatici încă ținuți. Potrivit oficialilor israelieni, în jur de 30 ar putea fi acum morți, conform politico.eu.
