Punerea sub acuzare a lui Donald Trump la începutul acestei luni pentru 37 de capete de acuzare legate de manipularea necorespunzătoare a unor informații clasificate a declanșat o furtună de foc în dreapta politică. Conservatorii l-au acuzat pe Joe Biden că se folosește de sistemul judiciar pentru a-l urmări pe principalul său rival politic și că încearcă să „fure” alegerile din 2024.
Kevin McCarthy, președintele republican al Camerei Reprezentanților, a promis să „tragă la răspundere această înarmare nerușinată a puterii”. Pe scurt, dreapta vrea să ne facă să credem că Biden și administrația sa nu se vor opri de la nimic pentru a-l băga pe Trump la închisoare cât mai repede posibil.
De fapt, este adevărat exact opusul. Îngrijorați tocmai de acest tip de acuzații, Departamentul de Justiție, sub conducerea lui Merrick Garland, și FBI-ul au abordat cu mult prea multă prudență investigațiile lor asupra lui Trump. Departe de a fi persecutat din cauza a ceea ce este, statutul lui Trump ca fost președinte și ca lider neoficial al Partidului Republican au făcut ca acesta să fie tratat cu mult mai multă deferență decât ar fi făcut-o oricine altcineva. Rezultatul a fost o serie de întârzieri și pași greșiți care i-ar putea permite lui Trump să scape încă o dată de răspundere.
Au trecut aproape 18 luni de când guvernul a recuperat pentru prima dată materiale clasificate de la Mar-a-Lago, la începutul anului 2022. Deși departamentul de justiție a concluzionat la scurt timp după aceea că Trump deținea probabil și alte materiale sensibile, a fost nevoie de șapte luni pentru ca Mar-a-Lago să fie percheziționat, în parte pentru că FBI s-a temut că acest demers ar putea deschide agenția la acuzații de partizanat.
Trump continuă să rămână un om liber
Trump a fost apoi pus sub acuzare abia aproape un an mai târziu. După prima punere sub acuzare, el a rămas un om liber, eliberat fără a fi nevoit să plătească o cauțiune – în pofida preocupărilor credibile că ar putea avea încă în posesie alte materiale clasificate.
Comparați această cronologie cu evenimentele din jurul arestării contractorului de informații Reality Winner, care în 2017 a primit o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru că a divulgat un document către site-ul de știri the Intercept. Documentul pe care Winner l-a scurs a fost scris la 5 mai 2017 și a fost arestată la 3 iunie, cu câteva zile înainte ca Intercept să aibă măcar șansa de a publica articolul său despre scurgerea de informații. Ea a fost pusă sub acuzare la 8 iunie și încarcerată până la proces. Ulterior, Winner a pledat vinovată de încălcarea Legii privind spionajul – exact legea pe care părea clar că Trump a încălcat-o timp de peste un an înainte de a fi pus sub acuzare.
De asemenea, Trump a întârziat să facă față consecințelor în ancheta federală privind acțiunile sale care au condus la insurecția de la Capitoliul SUA. Potrivit unui nou raport al Washington Post, departamentul de justiție și FBI au amânat cu 15 luni lansarea unei anchete privind demersul lui Trump de a anula alegerile din 2020, din nou din cauza temerilor că vor fi criticați pentru partizanat.
În schimb, agențiile au urmărit cazuri împotriva insurgenților de rând, ignorând existența dovezilor care îl implicau pe Trump și cercul său apropiat până când presiunea mediatică și politică le-a forțat să înceapă să le ia în serios.
Aceste întârzieri contează pentru că fac posibil – chiar probabil – ca Trump să nu se confrunte niciodată cu adevărat cu răspunderea pentru acțiunile sale. Este puțin probabil ca procesul lui Trump în cazul documentelor să aibă loc înainte de alegerile prezidențiale din 2024 și același lucru este valabil și pentru orice posibile acuzații în cazul din 6 ianuarie.
Dacă Trump va câștiga alegerile și va deveni din nou președinte – așa cum sugerează sondajele actuale – atunci va avea la dispoziție mai multe instrumente pentru a deraia procesele sau chiar pentru a se grația singur. Justiția întârziată va fi justiție refuzată.
Justiția este depășită
Eforturile Departamentului de Justiție și ale altor agenții de a părea nepartizane au fost bine intenționate, dar depășite. Mișcarea conservatoare modernă nu va acorda administrației Biden și agențiilor de aplicare a legii prea mult credit pentru că au procedat atât de lent și deliberat.
În schimb, deferența extremă a sistemului de justiție față de plângerile conservatoare nu va face decât să încurajeze mișcarea Maga să se dubleze. Dacă forțele federale de aplicare a legii pot fi atât de ușor speriate să nu aplice legea fără teamă sau favoruri, ne putem aștepta ca în viitor să urmeze mai multă isterie și arătarea cu degetul – chiar și amenințări cu violența.
Aceste evenimente au creat, de asemenea, un precedent catastrofal. Imunitatea președintelui în exercițiu față de urmărirea penală și barierele politice în calea punerii sub acuzare lasă procedurile penale după ce un președinte părăsește funcția ca fiind ultimul mijloc disponibil de a impune răspunderea. Dacă agențiile de aplicare a legii sunt prea speriate pentru a investiga politicienii proeminenți în mod prompt și eficient, chiar și această oportunitate va dispărea, iar președinții vor rămâne practic fără niciun control asupra comportamentului lor, potrivit The Guardian.
Dar cel mai grav este faptul că, dacă Trump scapă și își reintră în funcție, independența și integritatea departamentului de justiție și a FBI-ului riscă să fie oricum distruse. El a arătat clar că va căuta să folosească drept armă agențiile de aplicare a legii împotriva adversarilor săi politici, inclusiv prin forțarea departamentului de justiție să urmeze răzbunările sale personale și politice.
Trump însuși reprezintă o amenințare unică la adresa statului de drept și a independenței forțelor de ordine americane, amenințare care trebuie confruntată cu instrumente adecvate, dar agresive. Din păcate, datorită anilor de liniștire deplasată, s-ar putea să fie deja prea târziu.
