Poate Joe Biden să repornească cu succes? Este posibil. În apropierea campaniilor lor pentru realegere, care au avut succes, atât Barack Obama, cât și Bill Clinton s-au confruntat cu ratinguri slabe. Dar ratingurile lor mici nu au fost la fel de scăzute ca cele ale lui Biden. El se îndreaptă spre sezonul electoral cu cele mai scăzute cote de aprobare, 41%, ale oricărui președinte începând cu anii 1950, potrivit Gallup.
În ianuarie 2012, doar 46% din public credea că Obama face o treabă bună. Până în ziua alegerilor, rata de aprobare a crescut la 52%. Acesta l-a învins cu ușurință pe senatorul republican Mitt Romney.
Bill Clinton, de asemenea, avea probleme la începutul anului în care a fost reales, cu o aprobare de doar 46%. În noiembrie, această cifră a crescut la 54%. Clinton a fost reales cu ușurință.
Cum și-au schimbat președinții soarta?
Amândoi au fost înfrânți la alegerile intermediare de la jumătatea mandatului. Furia alegătorilor față de excesele și eșecurile lor politice i-a împins atât pe Clinton, cât și pe Obama să se orienteze spre centru. Și să devină mai deschiși la compromis. Americanilor le place moderația și cooperarea.
Dar Biden nu oferă acest lucru. În mod ironic, ceea ce este văzut ca fiind una dintre cele mai mari victorii ale sale, o alegere intermediară mai bună decât se aștepta, ar putea fi pierderea sa. Nu a existat nicio atenuare a atacurilor sale acide la adresa probabilului său contracandidat, Donald Trump. Sau a republicanilor în general.
Desigur, Joe Biden are o altă problemă. Una dintre cele mai mari îngrijorări ale publicului cu privire la Biden este vârsta sa. Și, evident, „facultățile diminuate”, așa cum le-a descris avocatul Robert Hur. Într-un sondaj, aproximativ 86% din public a considerat că președintele este pur și simplu prea bătrân pentru a candida din nou. Nici o cantitate de stimulare medicală nu îl va face pe Biden mai tânăr. El nu poate întoarce inevitabilitatea îmbătrânirii.
O nouă abordare
Acestea fiind spuse, Casa Albă a lui Biden vizează în mod clar o nouă abordare, care ar putea apărea în discursul său din 7 martie. Se zvonește că Biden va aborda costul produselor alimentare. Va da vina pe companiile alimentare pentru prețurile care au crescut cu 25% din 2019 până în 2023. Inflația a scăzut substanțial. Dar consumatorii de astăzi cheltuiesc mai mult din venitul lor pe alimente decât oricând în ultimii 30 de ani.
De asemenea, este clar că va vorbi (și trebuie să vorbească) despre imigrație, care a apărut ca o problemă de top pentru alegători în acest an. Și la care Biden primește note extrem de mici.
Președintele va încerca să ocolească responsabilitatea pentru anularea tuturor măsurilor care au fost în vigoare sub conducerea fostului președinte Trump. Și care au securizat substanțial frontiera. În schimb, el va da vina pe republicani pentru afluxul de aproximativ 6 milioane de persoane care au intrat ilegal în SUA sub mandatul său. Dacă doar republicanii ar fi adoptat proiectul său de reformă a imigrației propus, susține el, problema frontierei ar fi fost rezolvată.
Schimbarea opiniei publice
Este puțin probabil ca învinuirea altora să schimbe opinia publică. Moderarea agendei sale progresiste ar putea să o facă. Președintele trebuie să canalizeze succesele lui Clinton și Obama și să convingă țara că poate lucra cu republicanii pentru a face viitorul mai luminos.
Primii ani ai lui Bill Clinton au fost marcați de numeroase greșeli politice (cum ar fi faptul că soția sa, Hillary, a încercat să revizuiască sistemul de sănătate al națiunii). Dar și precum faptul că a susținut legea Brady privind siguranța armelor de foc. Și, de asemenea, controversata abordare „Don’t ask, don’t tell” ( în română „Nu întreba, nu spune”) în ceea ce privește homosexualii din armată. Agenda sa liberală a dus la scăderea ratingului de aprobare a lui Clinton, până la un minim de 37% în 1993.
În consecință, democrații au pierdut controlul atât al Camerei (pentru prima dată din 1952), cât și al Senatului în alegerile parțiale din 1994. Clinton a fost reales în 1996, în parte pentru că s-a îndreptat spre centru, presat de republicani să reducă deficitele bugetare substanțiale, să implementeze reforma asistenței sociale și să abordeze valul de infracționalitate care alarmase națiunea.
În lunile care au precedat realegerea sa, președintele a promulgat Legea de reconciliere a responsabilității personale și a oportunităților de muncă din 1996, un proiect de lege de compromis negociat cu Camera republicană care urmărea să îndeplinească promisiunea lui Clinton de a „pune capăt asistenței sociale așa cum o știm”.
Bineînțeles, economia a ajutat. Când Clinton a preluat mandatul în ianuarie 1993, rata șomajului era de 7,1%. Până în noiembrie 1996, șomajul scăzuse la 5,4%. Ieșind din recesiunea de scurtă durată din 1990-1991, economia a crescut într-un ritm sănătos pe tot parcursul primului mandat al lui Clinton. Iar inflația a rămas sub 4%.
America sub Obama
Primul mandat al lui Obama a fost caracterizat de redresarea în urma crizei financiare devastatoare. Dar și de o bătălie uriașă legată de planul său de reformă a sistemului de sănătate. Deoarece țara era divizată în privința acestui efort, precum și alarmată de legea de stimulare de 787 de miliarde de dolari a lui Obama, democrații au suferit o „lovitură istorică” (așa cum a descris-o Obama) în alegerile parțiale din 2010. Au fost pierdute 63 de locuri în Camera Reprezentanților și șase locuri în Senat.
În perioada premergătoare lunii noiembrie, Obama a înregistrat o creștere substanțială a popularității sale. În parte datorită răspunsului său eficient la furtuna Sandy. Dar mai ales datorită mișcării sale spre centru, evidentă printr-o lege fiscală substanțială adoptată cu ajutorul Partidului Republican. În plus, șomajul a scăzut de la aproape 10 % în primul an de mandat al lui Obama la sub 8 % chiar înainte de alegeri. Țara a devenit mai optimistă în privința economiei.
Vești proaste pentru Biden
În mod ironic, vestea proastă pentru Biden este că economia crește într-un ritm rezonabil, iar șomajul este deja scăzut. Este puțin probabil ca aceste măsuri să se îmbunătățească în lunile următoare. De fapt, s-ar putea înrăutăți.
Biden ar fi putut să se îndrepte spre centru și să dea vina pe republicani pentru că au fost nevoiți să îi tempereze agenda progresistă. În schimb, el încă nu a recunoscut că este responsabil pentru valul de oameni care traversează ilegal granița deschisă. Sau chiar că este o problemă. De asemenea, alegătorii îl învinovățesc pe președinte, pe bună dreptate, pentru creșterea criminalității, pentru deficitele fiscale gigantice și pentru inflația continuă. Responsabilitatea îi aparține lui Biden, transmite thehill.com
