Rezerva Federală a anunțat pe 12 iunie că nu va reduce ratele dobânzilor în acest moment. Aceasta rămâne nemișcată. Deși inflația este în scădere, consumatorii limitează achizițiile, iar marile lanțuri naționale reduc prețurile la sute de produse.
Riscul acum este recesiunea, nu inflația, dar nu așa vede Fed.
Deflația, mult mai periculoasă pentru americani decât inflația
Nu este pentru prima dată în istoria SUA când factorii de decizie politică au ales să scumpească împrumuturile, riscând ca urmare recesiuni. Astfel de politici restrictive de creditare s-au impus cu efecte dezastruoase în anii 1830, 1870, 1890, în timpul Marii Crize din 1929 până în 1939 și în anii 1980.
Aceste episoade, care au afectat toți oamenii obișnuiți care depind de credite, ar trebui să semnaleze factorilor de decizie că scăderea prețurilor (deflația) este mult mai periculoasă pentru majoritatea americanilor decât inflația. Cu toate acestea, în pofida acestui istoric, credința în politicile monetare restrictive persistă la Fed și în rândul conservatorilor. Chiar dacă ratele scăzute și mai multe cheltuieli guvernamentale ar fi mai bune pentru oamenii obișnuiți și pentru țară.
Bătăliile privind politicile legate de costul creditelor și instituțiile care le oferă sunt vechi de când lumea. Încă din anii 1600, unii locuitori din Noua Anglie au înțeles că aurul și „banii grei” nu erau suficient de abundenți pentru a permite dezvoltarea resurselor imense ale continentului.
De exemplu, era nevoie de credite la prețuri rezonabile pentru a finanța dezvoltarea produselor din lemn care să poată fi vândute pe piețele mondiale. Cu toate acestea, a fost dificil să se creeze bănci stabile care să ofere astfel de credite. Dar s-au făcut încercări.
Datoria guvernamentală a fost motorul dezvoltării
Alexander Hamilton, secretarul Trezoreriei lui George Washington, a înțeles că țara avea nevoie de mecanisme de extindere a creditului. El a creat Prima Bancă a Statelor Unite în 1791, depunând în bancă veniturile guvernamentale provenite din tarifele vamale ca capital de pornire pentru bancă. Politicile sale au funcționat.
În 1803, guvernul american avea o bază financiară suficient de solidă pentru a se împrumuta de la creditori olandezi și englezi pentru a plăti Franței aproximativ 15 milioane de dolari pentru achiziționarea Louisianei. Terenurile cumpărate cu ajutorul datoriei guvernamentale reprezintă, în totalitate sau parțial, 15 state din Midwest și Sud.
În mod similar, statul New York a emis milioane de dolari în datorie guvernamentală între 1817-25 pentru a construi Canalul Erie. Canalul a deschis zona din jurul Marilor Lacuri – Ohio, Indiana, Michigan și Illinois, oferind fermierilor americani acces la piețele mondiale și noilor imigranți o autostradă navigabilă către Midwest, zonă bogată în resurse.
Impactul politicilor președintelui american Andrew Jackson
Președintele Andrew Jackson nu a fost un hamiltonian. El a ordonat guvernului să nu mai accepte bani de hârtie pentru achiziționarea de terenuri guvernamentale, cerând plata în aur sau argint. Acest lucru a dus la Panica din 1837 și la scăderea prețurilor agricole (deflație), afectându-i pe fermierii americani care, în general, erau debitori.
De asemenea, Jackson a desființat Banca Statelor Unite, care lucra pentru a stabiliza valoarea banilor. Acest lucru a dus la decenii de haos financiar, spulberând deponenții din băncile de stat slabe și mai mulți fermieri aflați în dificultate în acest proces.
Guvernul federal a emis din nou bani de hârtie în timpul Războiului Civil. Acest lucru a dus la o anumită inflație, dar și la o dezvoltare industrială determinată de cerere. Cu toate acestea, în 1873, deflaționiștii i-au învins pe „Greenbackers”, care doreau să mențină banii de hârtie în circulație. Cerința ca plățile să fie făcute în aur a provocat din nou scăderea prețurilor și mari greutăți.
Panica din 1893 a fost cauzată de prăbușirea datoriilor private și a dus la o nouă criză de deflație. Panica din 1907 a dus la o deflație și mai mare și la crearea Băncii Federale de Rezervă în 1913. Fed a fost însărcinată cu furnizarea de rezerve împrumutabile băncilor atunci când retragerile riscau să le oblige să nu mai acorde împrumuturi.
Fed a redus creditarea în anii ’20
Cu toate acestea, liderii Fed din 1928 și 1929 se temeau că furnizarea de rezerve pentru a menține creditarea va duce la scăderea ratelor dobânzilor. Forțând SUA să renunțe la aur. Prin urmare, aceștia au redus creditarea în loc să o sporească, iar spirala deflaționistă a Marii Depresiuni s-a instalat.
Președintele Hoover și Andrew Mellon, secretarul său al Trezoreriei, au crezut că reducerea cheltuielilor guvernamentale va duce la o creștere a investițiilor private. Care va pune un prag sub prețurile în scădere. Aceste așteptări optimiste nu s-au materializat, iar prețurile și salariile au continuat să scadă. Cu un șomaj de 25%, Hoover a pierdut în fața lui Franklin Roosevelt și a democraților în 1932.
Istoria economică a SUA avertizează prezentul
La început, Roosevelt l-a criticat pe predecesorul său pentru că nu a redus suficient cheltuielile guvernamentale. Spre deosebire de Hoover și de șoimii inflaționismului de astăzi, însă, Roosevelt și majoritatea democraților au învățat. Până în 1933 și 1934, ei împrumutau bani pentru lucrări publice și proiecte de ocupare a forței de muncă și pentru a susține prețurile agricole. Criticii din anii 1930 au continuat, desigur, să avertizeze asupra inflației cauzate de cheltuielile guvernamentale. Dar aceasta nu s-a întâmplat niciodată.
Guvernul a cheltuit mai mult în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci când toate convingerile despre răul cheltuielilor au fost puse pe pauză. Aceasta a împins economia americană spre ani de modernizare economică și de creștere în anii 1950 și 1960.
Pe scurt, istoria economică a SUA avertizează că majorarea costului împrumuturilor publice și private crește pericolul recesiunii. În 2024, inflația nu mai prezintă un risc așa mare pe lângă riscul recesiunii .
Provocările geopolitice din partea Rusiei, Chinei și Iranului, precum și economia actuală, în schimbare rapidă, perturbatoare și bazată pe tehnologie, necesită în schimb credite și cheltuieli mai multe și mai puțin costisitoare pentru a promova extinderea și modernizarea industriilor de apărare și transformarea economiei civile. Cu toate acestea, Fed și Congresul rămân la politici economice care ignoră lecțiile istoriei, scrie The Hill.
