Acum că guvernatorul Ron DeSantis s-a retras oficial din cursa prezidențială republicană, trebuie să ne întrebăm: Cum au putut lucrurile să meargă atât de prost pentru un politician care, cu doar un an în urmă, era preferatul elitei republicane?
Douglas E. Schoen este un consultant politic care a fost consilier al președintelui Clinton și al campaniei prezidențiale din 2020 a lui Michael Bloomberg. Noua sa carte este „The End of Democracy? Rusia și China în ascensiune și America în retragere”. În acest text este exprimată opinia acestuia pentru publicația The Hill.
Opoziție pentru Trump
De pe urma reușitelor sale ca guvernator, DeSantis era considerat ca fiind cel ce îl va detrona în sfârșit pe fostul președinte Donald Trump ca lider al Partidului Republican. O idee cu atât mai credibilă cu cât candidații aleși de Trump i-au făcut pe republicani să piardă curse care erau ușor de câștigat. Apoi, în decurs de 14 luni, lucrurile s-au destabilizat.
Steaua lui DeSantis s-a stins destul de repede. Cel care a fost cândva favorit nu a reușit nici măcar să ajungă în New Hampshire. Asta în timp ce încercarea sa de a merge pe linia fină între a atrage atât votanții lui Trump, cât și republicanii moderați, s-a prăbușit în cele din urmă sub umbra lui Donald Trump. O schimbare nepopulară de dreapta dură și o proastă gestionare politică generală.
Imediat după alegerile parțiale din 2022 din noiembrie, se părea că republicanii înșiși au realizat în sfârșit că, dacă partidul dorea să câștige alegerile generale, trebuiau să se elibereze de Donald Trump și că DeSantis ar fi fost candidatul perfect: tânăr, popular, conservator și fără să poarte niciunul dintre bagajele lui Trump.
Popularitatea lui DeSantis
Într-adevăr, impulsul lui DeSantis, și speranțele multor republicani care căutau cu disperare o alternativă la Trump, l-au ajutat pe guvernatorul Floridei să acumuleze un fond de campanie considerabil. Cu peste 100 de milioane de dolari. Dar și aprobări notabile din partea unor donatori și a altor politicieni care ar fi trebuit să-l ajute să obțină o victorie timpurie în Iowa. Și, în cele din urmă, să convingă alegătorii că este singurul republican care îi poate învinge atât pe Trump, cât și pe președintele Biden.
Privind retrospectiv, căderea lui DeSantis iese în evidență atât pentru cât de puțin probabilă părea în urmă cu doar 14 luni, cât și pentru cât de complet previzibilă a devenit. Pe măsură ce a decis o strategie de a încerca să îl întreacă pe Donald Trump și a abandonat pozițiile sale mai populare.
O strategie mai puțin bună
Această strategie nu numai că nu avea să convingă majoritatea alegătorilor lui Trump, care îi sunt foarte loiali fostului președinte, dar avea să îi îndepărteze pe republicanii moderați. De asemenea, și pe cei cărora le-ar fi putut fi pe plac politicile lui Trump, dar care doreau o alternativă mai ușor de ales.
Mai mult, alegând să amâne lansarea oficială a campaniei până la sfârșitul sesiunii legislative din Florida, DeSantis a irosit o mare parte din impulsul pe care îl avea după victoria sa în alegeri. Și, deși în mare parte nu a fost sub controlul său, întârzierea a coincis cu începutul unei serii de acuzații penale și civile împotriva lui Trump, transformându-l pe fostul președinte într-un martir politic și consolidându-i sprijinul în rândul electoratului republican.
Din aceste motive, în decembrie 2022 și din nou în iulie, am avertizat cu privire la pericolele de a fi popular prea devreme într-o campanie prezidențială, observând că istoria politică modernă este plină de candidați care intră în cursă cu toată forța, doar pentru a se stinge atunci când încep alegerile primare propriu-zise.
În decembrie, am descris un candidat prezidențial republican care, în calitate de „guvernator al unui stat oscilant, și-a construit o reputație solidă de războinic cultural conservator înflăcărat” și cum a devenit candidatul principal atunci când partidul avea nevoie de „o nouă direcție și o conducere proaspătă”.
Am spus: „Favorit clar al establishment-ului, acest candidat conduce în sondajele timpurii și a devenit un colector de fonduri de top”. Nu după mult timp, aveam să vedem cum steaua lui se stinge rapid.
Avertisment pentru DeSantis
În timp ce mă refeream la candidatura nereușită a fostului guvernator Scott Walker la alegerile prezidențiale din 2016, am emis ipoteza că aceleași avertismente se aplicau lui Ron DeSantis. Care, din mai multe motive, părea vulnerabil să cadă în aceeași capcană ca Walker.
Chiar și atunci când DeSantis a renunțat la tactica sa inițială de a evita să-l critice pe Trump în speranța de a câștiga favorurile alegătorilor săi, răul fusese făcut în rândul moderaților. Aceștia l-au văzut pe DeSantis semnând o interdicție strictă a avortului de șase săptămâni, îndemnând la împușcarea membrilor cartelurilor „morți de frig” și campania sa interminabilă împotriva „virusului minții treze”, într-un moment în care alegătorii sunt mai preocupați de economie și de inflație.
Și totuși, mai mult decât oricare dintre factorii de mai sus, soarta lui DeSantis a fost efectiv pecetluită atunci când a decis că va încerca să curteze ambele aripi ale bazei republicane. Cei care îl iubesc pe Trump și cei care caută o alternativă mai ușor de ales.
Greșelile lui DeSantis
Altfel spus, încercând să îl flancheze pe Trump din partea dreaptă și să meargă după aceiași alegători ca Trump, în loc să se prezinte ca un conservator mai eligibil care ar putea câștiga alegerile generale, DeSantis i-a îndepărtat pe republicanii moderați și independenții cu înclinații republicane în căutarea unor alegători care nu aveau de gând să îl abandoneze niciodată pe Trump în număr mare.
În cele din urmă, nu vom ști niciodată dacă DeSantis a avut sau nu o șansă reală de a-l învinge pe Trump. A cărui stăpânire asupra partidului său pare mai puternică ca niciodată. Ceea ce știm, însă, este că campania lui DeSantis va fi mult timp un studiu de caz în ceea ce privește managementul politic defectuos. Și că, încercând să apeleze la toată lumea, DeSantis a apelat în cele din urmă la foarte puțini, transmite thehill.com
